384,087 matches
-
universului sartrian. N.B.: François Mauriac trebuie să ne privească de acolo de sus, cu un surâs complice, amintindu-ne că a salutat deja în Bloc-Notes din 30 martie 1961 importanța capitală a "micțiunii sartriene" pe mormântul lui Chateaubriand, adăugând că "începea o eră de pipi și de scuipat pe morminte". Dragă François Mauriac, ești profetul romanului modern de după Sartre". (din "Bulletin de l'Association Européenne François Mauriac", Intervoix, no. 11, décembre 2002) Traducere de Sonia Cuciureanu
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
în Colecția revistei "Provincia Corvina", în Seria "Șapte plus unu", alunec cu mai mult interes spre cele 12 frumoase sonete, frumoase chiar dacă aerul lor specific impus de forma fixă, de rigoarea ritmului care împinge/ menține cadența în monotonie, cere la început un mic efort de adaptare. Transcriu aici Noapte de Sânziene: "La balul verii, gazdă e vișinul bătrân,/ Cu plecăciuni de ramuri primește invitații,/ Pe vișine - lumina de pe un alt tărâm,/ Amar și dulce gustul, săruturi și libații.../ Tu ai venit
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
vedere cultural, pentru că eram la curent cu toată mișcarea intelectuală, economică și politică de pe continent și nu numai. - S-ar fi reușit, fără îndoială, dacă nu era fractura din timpul războiului, iar apoi instaurarea comunismului. - Din păcate, această generație care începuse foarte bine a fost stopată odată cu începutul războiului. A fost o generație dezavantajată de istorie, „scoasă din circulație" exact la începutul maturității, cînd ar fi putut da lumii tot ce avea mai bun. Mulți au luat calea exilului, și mai
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
lui Năstase s-a bazat pe activarea rețelei de sprijinitori urzită în tăcere, pe când făcea umile temeneli lui Iliescu. Plantându-și oameni în absolut toate structurile de putere, Năstase n-a avut decât să apese butonul, iar noile marionete au început să joace după melodia fredonată când sprințar, când molatec de fostul delfin devenit cvasi-uzurpator. I se pot reproșa multe lui A. Năstase, dar nu că n-a învățat bine lecția înaintașului. Neavând, între 1996 și 2000 (iar mai înainte nici atât
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
una dintre calitățile de bază, precizia, nu interesează pe nimeni. Oricum, vorbitorii noștri, revoluționari ca Mița Baston, au mai găsit un cuvînt bun la toate, așa cum a fost, cu cîtva timp în urmă, conjuncția deci, zadarnic conclusivă, cu care se începea orice replică. Aproape că-i duci dorul răposatei deci, de cînd cu locația. Să ne închipuim ce s-ar fi întîmplat cu literatura dacă scriitorii s-ar fi îmbolnăvit și ei de molima locației. Titlurile cărților din bibliotecile noastre s-
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
locuiesc, a fost, după Timișoara, al doilea oraș care s-a declarat liber de comunism." Deși, după cum combate printre rîndurile ce cu generozitate i-au fost publicate, se pare că nu am scăpat de ei. Pe 20 decembrie '89 au început demonstrațiile în Lugoj și, în jurul orelor 19,30, asupra coloanei ce trecea pe șosea prin dreptul unităților militare, s-a tras, doi tineri fiind împușcați mortal (la cca 50 de metri de unitate). În jurul orelor 21 Casa Albă, cum i
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
un film foarte interesant, dar e în limba franceză. E turnat aici, dar e mai mult un film franțuzesc, căci actorii vorbesc franțuzește. Mi-a plăcut apoi foarte mult filmul Occident al lui Cristian Mungiu. E foarte inteligent construit. Povestea începe într-o direcție, apoi reîncepe într-alta cu un personaj diferit, și, încet, încet, se întâlnesc toate personajele și ai întreg tabloul. Există și foarte mult umor în film... Ar fi putut fi chiar mai amuzant, cred eu - dar, oricum
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
Cornelia Ștefănescu IN Nota asupra ediției, Ion Ursulescu începe prin a povesti când, în ce împrejurare și cine i-a sugerat avansarea într-o nouă lucrare despre Panait Istrati, permanență a preocupărilor sale pe latura istoriei literare. Ca dată, este reținută ziua de 12 iunie a anului 1993. Una
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
cunoaște - fie și doar de la o anume distanță - opera, lucrarea cea mai reprezentativă. Mesajul lui către noi, venit de dincolo de noi, adună în pagini puține o mulțime atât de vastă de teme, paralele, interferente sau complementare, încât fiecare dintre ele - începând cu prefața programatic apologetică pe tema valabilității eseului ca demers științific și sfârșind cu eseul (al XXIII-lea, deși autorul nu le numerotează) consacrat prezenței spiritului sportiv în mentalitatea educațională contemporană - ar fi putut susține, separat și amplificat, subiectul câte
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
igienică). Și acolo, în piața Saint-Sulpice, am văzut schelele. Turnul dinspre sud, cel frumos, ce a rămas neterminat, era învelit în grinzi subțiri puse alandala, de-ai fi zis că-i rampa de lansare a lui Saturn V și la început asta ne-a entuziasmat, schelăria înaltă de metal înălțată spre cer. Urma să ne strecurăm în capsula Apollo și să plecăm pe Lună, pe Pământ nu mai aveam nimic de făcut. De fapt, o întrebi așa, în trecere, pe fata
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
turnul dinspre nord, iar când să se-apuce de cel dinspre sud, ce dă spre Luxemburg, gata distracția! Era în 1789! Lucrările puteau să mai aștepte... Nu ne-a fost prea greu să forțăm un gard, la bază, și am început să urcăm. Aveam o forță și o inconștiență teribile. Pe măsură ce urcam, ne modificam planurile. Urma să ne îmbarcăm în Apollo și să facem revoluție pe Lună. Apoi, ne-a venit în cap să-i dăm întâlnire lui Dumnezeu. Masă rotundă
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
el. Inorogu’ lu’ Pește. Râde în hohote, într-un mod care mi se pare exagerat. Ca și cum ar fi spus lucrul cel mai caraghios din lume. Pare din ce în ce mai stârnit iar eu, prin contrast, din ce în ce mai rezonabil, ca de obicei. Oboseala și frigul încep să mă cuprindă și o dată cu ele, amețeala. Ce caut eu aici? Circul Pinder mi-a oferit o sută de mii de dolari ca să-l prind, continuă el, cu degetul pe buze. Îți dai seama ce glorie pentru menajeria lor? Alături de
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
nimic. Plecăm, nu vă faceți griji. Prezentare și traducere de Elena-Brândușa Steiciuc De vorbă cu autorul - Olivier Rolin, ce v-a determinat să scrieți Tigru de hârtie? A existat un „declic" inițial? - De fapt, cu mult timp în urmă, am început să mă gândesc la un roman despre anii aceia, „anii ’68", cum se spune acum. Cred că ideea mi-a venit pentru prima dată prin 1988, în orice caz înainte de a concepe, de a pregăti și scrie L’invention du
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
L’invention... și nu La Chute de Treize. După câțiva ani m-am gândit din nou la roman, am scris chiar vreo sută de pagini, dar nu prea mergea, am abandonat (a fost singura dată când am lăsat un manuscris început și e tot prima dată când am dat atâtea târcoale unui proiect...) și am scris Méroé. După asta, într-un sfârșit, cea de-a treia încercare a fost „cea bună". Dar vedeți, nimic nu a venit dintr-o dată (e ultimul
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
cititorii României literare câteva din proiectele dumneavoastră? Aveți „în șantier" un nou roman? - Un nou roman, nu, nu încă. Îmi trebuie în general mai mult timp - trei, patru ani - ca să trec de la un proiect pur romanesc la altul. Dar am început o carte bizară. De câțiva ani fac eforturi ca să descriu meticulos fiecare cameră de hotel în care stau. E ca un exercițiu de gimnastică... Am făcut zeci de descrieri, din toată lumea. Un fel de procese-verbale. Acum încerc să-mi imaginez
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
bice cailor, băieți! / «nu mai e mult până departe»!/ Să trecem dincolo de moarte/ cu ale noastre șapte vieți." Numai că, succedând armoniilor, se insinuează aceea care va stăpâni mai apoi, tăcerea: "Adâncă liniște urmează./ Pune urechea și ascultă/ că a-nceput tăcere multă/ și-abia trecurăm de amiază.// Dar ziua s-a făcut mai scurtă/ și nu se vede nici o rază/ Adâncă liniște urmează/ Pune urechea și ascultă." Exilatul, cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi când eu voi fi/ de mult pierdut în marele Nimic." Starea poetului este una de reculegere - sub împunsăturile regretului față de miracolele vieții mai departe îmbietoare: "Nu mai visez! A început plecarea/ Câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ și cum se-ndreaptă către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ și cum se-ndreaptă către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri: În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
rînd conservator general al patrimoniului, șeful departamentului de pictură al acestui muzeu, apoi, timp de opt ani, Președinte-Director al Luvrului. Cum v-ați asumat acest rol, ținînd seama de prestigioasa descendență în care vă situați numeroșii responsabili celebri ai Luvrului, începînd cu Vivant Denon, pe care nu ezitați să îl numiți cel mai mare director al Luvrului, căruia de altfel i-ați dedicat o monografie în 1999? Cu modestie. Nu e deloc ușor să urmezi atîtor figuri ilustre de la conducerea Luvrului
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
de durabilă a fost acțiunea morbului comunist. Două clădiri, două etape, aceeași mentalitate. O mentalitate mai larg răspândită decât mi-aș fi imaginat, o mentalitate care explică în bună măsură fundătura în care ne zbatem din 1990 încoace. Operația destructivă începută după al doilea război mondial a reușit. Numai omul de tip nou, expresie a stăpânirii sovietice, poate aprecia asemenea creații arhitectonice. Prostul gust cultivat sistematic aproape o jumătate de secol s-a răspândit mult prea mult. Partidul a căutat să
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Bernard Pivot). D-na Lovinescu avea nevoie de cineva pentru transcrierea Agendelor, deși nu speră, acum două decenii, că ele vor fi și publicate în România. A apelat, ca urmare a sugestiei mele, la cele două proaspăt imigrante. Așa a început totul. Continuarea transcrierii s-a dovedit însă peste puterile lor: era necesară nu doar o competență filologica, dar și o persoană care să poată frecvență B.A.R., B.C.U. și alte mari biblioteci din România spre a pune la
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
de pe pereți sunt aceleași. M-aștept, în fiecare clipă, să apară autorul Varietăților critice și să mi se adreseze cu ironia sa subțire, să-i văd sclipirea jucăușă a ochilor, zâmbetul malițios. Dar trebuie să-mi înving emoția și să încep dialogul nostru. - Vă ascult. - Sunteți depozitarul unor amintiri fabuloase. Care ar fi primele dintre ele? - Primele, primele? Asta e foarte greu de știut; nu pot să-mi dau seama când s-a petrecut un anumit lucru. Sunt plin de admirație
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
un anumit lucru. Sunt plin de admirație față de memorialiștii care povestesc o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă". Pe urmă, după ce am început să vorbesc, nu m-am mai putut opri. - Sunteți, într-adevăr, un causeur formidabil! - Așa se spune! Fapt este că, una din primele amintiri pe care ar fi trebuit să le am, dar n-o țin minte, mi-a fost
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
a fost povestită de tata. El se apleca deasupra căruciorului meu și recita teatral din Arghezi: "Tu nu ești frumusețea spiralelor candide/ În ochi tu nu duci moartea nici perlele lichide..." Eu, auzind acest ton care devenea tot mai teribil, începeam să urlu! Era un alt efect decât cel scontat. - Trebuia, poate, să aleagă o altă poezie. - Altă dată mi-a dăruit un elefant mare, din pluș, de înălțimea unui copil - putea fi călărit. Cu altă ocazie a adus un ied
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
și nu se ducea niciodată să-mi vadă notele. - Oare nu se ducea fără să știți? Sunt acum malițios, așa cum îi plăcea atât de mult să fie... - Prin 1940 m-a luat de la Liceul "Gh. Lazăr" pentru că se "legionarizase" și începusem să șchioapăt rău la note. Îi descoperisem pe mușchetarii lui Dumas, pe Don Quijote și alți eroi formidabili, așa încât nu mai învățam. În același timp, atmosfera legionară din liceu îl îngrijora. - Din câte știu, acolo l-ați avut profesor pe Eugen
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]