20,174 matches
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Te strig încet. Tu te așterni în mine, Un suflet culcușit lângă un foc. Și stând acolo, pacea îi revine Privind alene-al flăcărilor joc. Te-ating încet. Tu te așterni în mine, Ca vântul când adie printre flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca roua îmi pătrunzi prin mii de
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
stând acolo, pacea îi revine Privind alene-al flăcărilor joc. Te-ating încet. Tu te așterni în mine, Ca vântul când adie printre flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după arat, Ce germinează
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după arat, Ce germinează-n seve și lumine Ascunse sub omături la iernat. *** Referință Bibliografică: Tu te așterni în mine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1860, Anul VI
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
pe iarba chemării tale și port bluza diafană din privirea- ți sub dorul ce mă poartă în înaltul cel mai înalt. Freamăt în dorința-ți nemărturisită și las carul cu stele să ne poarte visul. Pe vârfuri de gânduri pășim încet, încet... Curând! Voi slobozi toate florile să-ți deznoade pașii pe vârfuri de brad, pe vârfuri de pădure... rumoare în mișcare, doar salturi spre lunga, nerăsuflata îmbrățișare! Referință Bibliografică: August / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul
AUGUST de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380212_a_381541]
-
iarba chemării tale și port bluza diafană din privirea- ți sub dorul ce mă poartă în înaltul cel mai înalt. Freamăt în dorința-ți nemărturisită și las carul cu stele să ne poarte visul. Pe vârfuri de gânduri pășim încet, încet... Curând! Voi slobozi toate florile să-ți deznoade pașii pe vârfuri de brad, pe vârfuri de pădure... rumoare în mișcare, doar salturi spre lunga, nerăsuflata îmbrățișare! Referință Bibliografică: August / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V
AUGUST de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380212_a_381541]
-
și cincizeci de lei pe deasupra dacă terminăm până seara. Poetul dădu din cap: - Du-te-n treaba ta deci, frate, să lucrezi pe săturate, că eu muza o aștept, ș-așa-i cel mai înțelept! Soarele urcă pe cer tot atât de încet precum se mișcau și norii în drumul lor. Înțepenit pe banca lui, Poetul simți durerea din pântece răscolindu-l. O ignoră o vreme, apoi se ridică de la locul lui, hotărât să urmeze sfatul pescarului și să își caute singur muza
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
cât de amețit de foame era, ar fi băgat în gură câteva boabe, oricât de acre ar fi fost. - Dă-mi o mână de ajutor la descărcat și tăiat lemnele, Poetule! Sunt în căutarea muzei, reuși să răspundă, depărtându-se încet de ispita verde și trecând cu pas târșâit prin fața unor gospodării scăldate de soare, în care orătăniile își făceau de cap, răstindu-se fiecare pe glasul ei, în jurul strachinilor cu mâncare. Curând, pomii de pe marginea drumului începură să-i danseze
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
soarelui! Se împiedică de cișmeaua fierbinte și năluca îi pieri din față. Cu mâinile nesigure, apăsă cotul cișmelei și se aplecă peste șuvoiul răcoritor al apei. Bău cu nesaț, își spălă fața și brațele, după care, ușor înviorat, o luă încet către baltă. Pescarul stătea întins la umbra sălciilor, urmărind undițele sprijinite de mal cu pripoane bifurcate cioplite din lemn. - Câți pești spre tine-au dat năvală? E rost să pui ceva în oală? - Aaa... Poetule, ți-ai întâlnit muza? Fără
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
Acasă > Versuri > Iubire > IUBIRE DATĂ ÎMPRUMUT Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Iubire dată împrumut Iubire dată împrumut Dintre stele căzătoare Cum în patul așternut Redevii încet o floare? Sentiment împrumutat Să zidim ceva prin noi, Dorul zboară ne-ncetat, Ne trezim aproape goi, Goi de orice sentiment Rătăcim printre străini, Cu picioare din ciment Devenim încet...bătrâni Printre zboruri alcaline Răspândite că un vânt, Bătrânețea curge,vine
IUBIRE DATĂ ÎMPRUMUT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380244_a_381573]
-
Iubire dată împrumut Dintre stele căzătoare Cum în patul așternut Redevii încet o floare? Sentiment împrumutat Să zidim ceva prin noi, Dorul zboară ne-ncetat, Ne trezim aproape goi, Goi de orice sentiment Rătăcim printre străini, Cu picioare din ciment Devenim încet...bătrâni Printre zboruri alcaline Răspândite că un vânt, Bătrânețea curge,vine, Clipele devin...cuvânt. Valer Popean, Târnăveni Referință Bibliografica: Iubire dată împrumut / Valer Popean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2201, Anul VII, 09 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
IUBIRE DATĂ ÎMPRUMUT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380244_a_381573]
-
iasomia, Salcâmul să-mi spună „bună dimineața” Vântul mă-ngheață, și-mi spulberă magia Și-n patru zări, se risipește în eter, speranța. Și codru-i încă cenușiu, Crenguțele golașe încă plâng Prin suflet, bate-un vânt pustiu, Iar visele, încet, încet se sting. Referință Bibliografică: poezie / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380256_a_381585]
-
Salcâmul să-mi spună „bună dimineața” Vântul mă-ngheață, și-mi spulberă magia Și-n patru zări, se risipește în eter, speranța. Și codru-i încă cenușiu, Crenguțele golașe încă plâng Prin suflet, bate-un vânt pustiu, Iar visele, încet, încet se sting. Referință Bibliografică: poezie / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380256_a_381585]
-
doar el, Întâiul-Rege, E-n lupta pentru împliniri, Țara de turci să și-o dezlege! BATISTA ALBĂ Mai pleacă un vapor în larg Și comandantu-i e la bord, Oameni privesc la el cu drag Iar marinarii sunt pe pod. Malul încet se-îndepărtează, Abia, abia că se mai vede, Copii și mame lăcrimează Și lumea-n Dumnezeu se-ncrede. Dintr-un pavilion regesc, Batista albă se zărește Și marinarii toți zâmbesc, Regina lor îi urmărește. Departe de tărâm dorit, Batista ei
GRUPAJ POETIC DEDICAT REGINEI ELISABETA A ROMÂNIEI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380277_a_381606]
-
de teamă să nu cumva să mișc... Ascultam... Zgomotul motoarelor se îndepărta, însă nu cutezam să mă ridic ! Nu știu cât am stat acolo cu degetele înfipte în pământ, într-un târziu deschisei ochii. Totul era negru !!!Doamne, nici nu mai văd ! Încet -încet începui să mă acomodez ; se însera. Deasupra mea începea cerul... Era liniște, trebuia să plec. Am scăpat ! nu au oprit, nu m-au zărit ! Buzele-mi erau fripte, obrajii, arși, iar urechile-mi adreau, să ia foc. Încă simțeam
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
tu ești cu 9 etaje deasupra câmpului lexical al sufletului poate sunt un puști defazat îți ascult neîntrerupt zgomotul tocurilor când bei vin și respiri ca un bărbat orice gest și orice cuvânt pătrunde-n mine ca un mort așezat încet și sigur în locuința nimănui îți citesc povestea cu madame bovary și-ncepi să încalci regulile blocului tramvaiul 16 și piața sfântul gheorghe sunt singurele realități de care nu mă tem Referință Bibliografică: amintiri dintr-un oraș golan / Daniel Samuel
AMINTIRI DINTR-UN ORAȘ GOLAN de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380307_a_381636]
-
provizoriu. Adică nicăieri. Adică niciunde.”; ,,...Și viața se împarte în două, pentru totdeauna... Noi, înainte și după... Tu n-ai venit, Carmen!”; Tataia este primul om care mi-a arătat calea spre lumină și m-a învățat să o parcurg încet, fără grabă, în fiecare zi!”; ,, Da, acesta este scutul meu! Îmi aprind țigara rămasă. Țigara este aliatul meu. Zâmbetul îi dispare. Pleacă. Zâmbetul a trecu pe fața mea...”; ,, Hei, extraterestrule, în ce categorie mă așezi? Sunt rea, sunt bună? Vezi
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
așteptarea, o aromă mi-a atins nările, am adulmecat-o, m-a privit fix, fără zâmbet, a plecat. Ce cuvinte ar putea să înlocuiască sentimentul atingerii?”; ,, Pe coridor, înainte de a intra în laborator, trece el, cu niște foi în mână, încet, parcă socotindu-și pașii. Zâmbesc larg, am o întrebare pregătită, chinuită, un pretext, doar să-l pot opri, doar să-i pot vorbi... Întind mâna spre el, se uită la mine serios, sever aproape, ochii lui trec doar peste mine
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Verdictul a căzut ca o ghilotină. Și ea l-a auzit. (...) Medicii i-au mai dat trei luni de viață. A mai trăit trei ani. Dar nu a mai fost niciodată așa cum fusese mereu. Îmbătrânea cu fiecare clipă și murea încet, cu fiecare clipă. Nu a mai fost vie, cu adevărat, niciodată.”. Capitolul 66 (scris, așadar, sub spectrul cifrei Fiarei) este un autentic poem în proză, scrâșnit și dătător de fiori, care poate fi înscris în prelungirea motivelor ,,Fortuna labilis” și
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Municipal readuc în discuție chestiunea revenirii la denumirile vechi (sovietice), în numele „eliberatorilor ruși”. Prin urmare, suntem într-o continuă luptă pentru păstrarea identității, a românității... - Lupta aceasta se transferă pe chipurile oamenilor, în atmosferă. Este adevărat că unele lucruri evoluează încet. De altfel, tot ce evoluează încet este și durabil. Vorbeam cu soțul meu Andrei, am remarcat încrâncenare, când intri în magazine nu găsești fața ceea zâmbitoare care te servește. Aerul miroase a încrâncenare... Se explică prin frământările etnice, economice, prin
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
la denumirile vechi (sovietice), în numele „eliberatorilor ruși”. Prin urmare, suntem într-o continuă luptă pentru păstrarea identității, a românității... - Lupta aceasta se transferă pe chipurile oamenilor, în atmosferă. Este adevărat că unele lucruri evoluează încet. De altfel, tot ce evoluează încet este și durabil. Vorbeam cu soțul meu Andrei, am remarcat încrâncenare, când intri în magazine nu găsești fața ceea zâmbitoare care te servește. Aerul miroase a încrâncenare... Se explică prin frământările etnice, economice, prin sărăcie. Prin asta a trecut și
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
icoană. Atunci mi-am dat seama că pictura bizantină e mai mult decât un simplu desen!”, mărturisește cu o sinceritate debordantă Maestra. Cauza acelei neputințe? ” Firește că nu mă puteam împăca cu ideea unei nereușite. Simțeam că ceva îmi scapă. Încet, încet, mi-am dat seama că e nevoie de o altă abordare, de o anumită așezare, motiv pentru care am mers și am vorbit cu un preot. Ce se întâmplase? Tata a fost ofițer. Și cum erau vremurile și temerile
Sfinții din icoane – lumini peste veacuri / Pictorii Dana și Ioan Moldoveanu [Corola-blog/BlogPost/94065_a_95357]
-
Atunci mi-am dat seama că pictura bizantină e mai mult decât un simplu desen!”, mărturisește cu o sinceritate debordantă Maestra. Cauza acelei neputințe? ” Firește că nu mă puteam împăca cu ideea unei nereușite. Simțeam că ceva îmi scapă. Încet, încet, mi-am dat seama că e nevoie de o altă abordare, de o anumită așezare, motiv pentru care am mers și am vorbit cu un preot. Ce se întâmplase? Tata a fost ofițer. Și cum erau vremurile și temerile înainte de
Sfinții din icoane – lumini peste veacuri / Pictorii Dana și Ioan Moldoveanu [Corola-blog/BlogPost/94065_a_95357]
-
în memoria părinților mei și care s-a vrut a-mi defini stările emoționale, neliniștea care m-a cuprins și care nu a fost sesizată și nici înțeleasă de cei din jurul meu. Această neînțelegere m-a debusolat pe moment dar încet, încet, mi-am stabilit alte repere în existența mea, care nu întotdeauna au dat rezultatele pe care le-am dorit, nici pe plan sufletesc, nici social sau profesional. Din această cauză am pierdut multe oportunitați. Dar să revin la întrebarea
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
memoria părinților mei și care s-a vrut a-mi defini stările emoționale, neliniștea care m-a cuprins și care nu a fost sesizată și nici înțeleasă de cei din jurul meu. Această neînțelegere m-a debusolat pe moment dar încet, încet, mi-am stabilit alte repere în existența mea, care nu întotdeauna au dat rezultatele pe care le-am dorit, nici pe plan sufletesc, nici social sau profesional. Din această cauză am pierdut multe oportunitați. Dar să revin la întrebarea ta
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
Parlamentului de la Haga: „Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului al XX-lea evoluează încet dar sigur către «o societate participativă», în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau sa creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile”. Monștrii aceștia care și-au adunat averi fabuloase, ar trebui
De la 1 Octombrie luați bancherii de guler, și la judecată cu ei! [Corola-blog/BlogPost/94195_a_95487]