55,234 matches
-
ic despre internarea lui NICU În spital. Ne-am dialogat foarte des. Urma să ne reîntâlnim În această vară. Dar NICU a preferat să se Întâlnească cu Dumnezeu. A tras cortina după miile lui de spectacole, după multele filme, a Închis carte lui autobiografică „Ochelarii magici” și a plecat la cer. Ne-a lăsat cu regretele eterne și n-o să se mai Întoarcă. De data aceasta glumețul „Nea Nicu” na mai glumit. Condoleanțe celor Îndurerați. DRUM BUN, NICULE! ÎNTOARCEREA - ziaristei Steliana
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
manifeste, rațiunea se va integra Într-o ființă plenară, o ființă care se va lăsa mânată de fericire și Își va găsi Împlinirea În ea... Doar atunci vom descoperi ce Înseamnă cu adevărat umanitatea din noi, doar atunci vom putea Închide ochii simțind cum fericirea ne inundă pur și simplu! Nu avem nevoie de atât de multe elemente exterioare pe cât ne-au făcut ceilalți să credem. Puterea este În noi, pentru că doar noi putem alege să fim sau nu fericiți. Deși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
l ded i ca t evreilor e construit de un evreu american, chiar deasupra fostului buncăr al lui Hitler. Nu pot să Îmi rețin un zâmbet. Viața e uneori exact așa cum trebuie... un porumbel alb și pietre memoriale - natura plânge Închid ochii și mă las transfigurat În vremea aceea de demult. Aici au murit oameni, aici un zid de beton a separat familii, a strivit iubiri, a distrus tot ceea ce oamenii aveau mai scump. O lacrimă Îmi alunecă pe obraz. Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
putea recunoaște vreun lucru cu care a plecat? Îl Întrebă milițianul cu o voce ce trăda nerăbdare și profesionalism. - Desigur, chiar eu am ajutat-o să-și Înghesuie toate lucrurile, În valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-mi pun ceva pe mine, spuse el, părăsind sufrageria. „E tare bătrân” păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul până la morgă Îl făcură În tăcere. Cu cât se apropia mai mult cu atât agitația profesorului creștea. Își frământa mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mult. Când automobilul se opri, trupul Îi era cuprins de frisoane. Soarele Își Continua revărsarea peste pământul Încins zile de-a rândul. Intrară fără a mai fi opriți de portarul spitalului. Ajunși În subsolul camerelor frigorifice, Îl găsiră pe autopsier Închizând una din ușile prin care tocmai introdusese un cadavru. - Bună ziua, spuse plutonierul. - Ziua bună, le răspunse plictisit acesta. Iar ați venit? - Da doctore. Știți În problema identificării Mariei Brumaru. Cea de la Făurei. Ți-am adus-o ieri În sacul acela
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
am terminat detașarea și am fost trimis Înapoi la bază nu Înainte de a fi atenționat că se va informa „mai sus” pentru că „practizasem cu deviatorii”. După plecarea mea, Căpitanul era ocolit de ceilalți colegi, asta tot din ordine superioare. Se Închisese și mai mult În el iar În timpul liber sta cu caietul pe malul mării și scria poezii... Mai târziu am aflat că Într-o zi l-au trimis Într-o misiune formală, iar „organele specializate” i au spart fișetul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi de cupru, dealuri de bumbac... și te iubesc! parce que je t'aime! DE-ATÂTA DOR! lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere, unde se respiră concluzia disperării. cortina nu se mai ridică, actorii și-au decapitat magia shakesperiană! timpul se Învelește cu o pătură moale, de aprobări simple, după ce a rostit, golit de sânge: qui bono? e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
anii de supușenie, complicitate și cinism. Atacând furibund, Emil Constantinescu speră să facă uitate neputințele și lașitățile propriei activități politice. Ca șef de stat, nu e suficient să spui că Securitatea a fost o instuție criminală, și apoi să te închizi în spatele zidurilor înalte ale Cotrocenilor, cu cheile de la arhive la șold. Declarativismele găunoase nu-și au locul într-o lume a confruntărilor pe viață și pe moarte. Constantinescu ar fi trebuit să facă, în timpul mandatului său, ceea ce-a făcut
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
cerneala abia uscată, pe patul de moarte. De ce așa, într-o regie ŕ la Macedonski, parcă, s-ar putea să n-aibă rost să ne-ntrebăm. Totuși, în prefața ediției pe care o am în față, Editura pentru literatură, 1967, închizînd, în ilustrațiile elegante, din curbe subțiri, ale lui Mihai Sânzianu, ceva final, Matei Călinescu se întreabă. Să fie la dolce vita, între dame cu stil și boemă cu frondă, să fie sistematică boicotare a unui sistem ridicat pe tomuri? Sau
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
nu-l clintește/ nimic din ce nu stă-n puterea lui." (Epictet) Între unele și altele, elegii picurate sau credințe spuse tare, încape o poezie ce, se vede, va fi căutat mult formula lămuririi ei definitive. O strigare de Iov, închisă într-un suspin, dă măsura unei lirici gonite, într-o sticlă, de la mal: "De ce să strig: cine-i acolo, cine?/ de ce să chem, cînd golul nu-mi răspunde,/ să gem, de ce? cînd nu mă tem de moarte, -/ să fug, duh
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
Un decor de griuri tînjind la culori tari, și la precizia de-altădată a conturilor care, îmbătrînind, se lasă. Ceea ce, oricît te-ai fi îndepărtat, citind, de manierisme delicate, ca acest început de confesiune - "Mi-e veche inima: un menuet/ închis în ceasul unei jucării", sau ca despărțirile îngînate piano: Cînd voi pleaca, - povestea-i la ultimele file, - / voi ține minte-odaia și pianul de eben/ și fruntea ta-nclinată prin moartea unei zile/ pe treptele ce-ngînă tristețea lui Chopin." - tot nu
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
o mână prin păr apoi peste față/ apoi dând drumul mâinii într-unul din buzunare/ strângând pumnul așa cum se strânge un pumn/ într-o duminică seara la treizeci de ani// mi-am ținut capul pe genunchi/ am deschis gura am închis-o repede/ m-am uitat în ochii lu' romulus bucur din fotografie/ seria scriitori arădeni de azi/ apoi mi-am spart un coș/ a curs puțin sânge/ am scos limba am pendulat cu ea peste/ am tras limba la loc
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
climatul creat este de loc-unde-nu-se-întâmplă-nimic. Volumul apare ca un recipient de prozaism, un lighean cu apă stătută în care, rareori, autorul picură cu pipeta câte un strop de poezie: "ți se dezlipește pielea de pe palme/ unghiul bărbiei față de piept/ se-nchide/ săptămână de săptămână cu un grad"; "când am recitit poemul cu sconcși al lui lowell/ mi-am amintit că prima noapte în care am descoperit/ că sunt singur/ s-a petrecut într-un bloc de patru etaje/ într-o baie
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
mei loiali sterilizați deshumații mei/ trecutul meu neclintit stană de piatră/ la care tot adaug/ și pe care o tot iau de după umeri/ în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
într-un pastel demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-ascuns.// Lașități. Caricatură./ Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cunoscut ca marchizul de Sade, devenit, după moartea tatălui său, conte, avea aproape 63 de ani. Va rămâne la Charenton până la sfârșitul vieții. Moare în somn, pe 2 decembrie 1814, la 74 de ani, dintre care peste 28 îi petrecuse închis în diverse fortărețe, pușcării și ospicii. Le frecventase din tinerețe și până la bătrânețe: la 23 de ani, la 28, la 31, la 32, la 37, la 44, la 50, la 53, și, încontinuu, după 60 de ani. Această ultimă parte
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
fiu prădat și de rodul muncii mele. Când mica mea avere s-a evaporat, soacră-mea s-a temut că o voi pune în pericol pe cea a fiicei sale. Respectul pentru avuție a împins-o să aranjeze să fiu închis într-un turn, să fiu trimis la Bastilia, punându-și masca virtuții ca să ascundă dragostea scârbavnică pentru bani a unor oameni ca ea. Cărțile, pe care le-am scris cu sângele meu, pe care le-am plătit cu un preț
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
că ai terminat, citești și răscitești mesajul - care de la un minut la altul, de la o stare de spirit la alta, ți se pare crucial sau derizoriu, demn de atenția întregii omeniri sau dimpotrivă, stângaci și ridicol, neînsemnat, inutil - și îl închizi, cu un ultim curaj, între copertele unei cărți, și îl arunci în marea de hârtie pe care plutim cu toții". Și nu mai puțin demonică ne apare anxietatea produsă de gândul unei defectuoase recepții. Oare cartea care e o sticlă aruncată
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
lor e vorba. De toate găsești, în mica prăvalie de antichități din familie, "cînd o ușă/ deschide-se ca o copertă." Cartea, ilustrată de autor, mai puțin un crochiu al Miei Foarță și două desene ale lui Daniel Turcea, se închide dezvelind, într-o acuarelă, intrarea unui tunel, vag străjuită de o siluetă de doamnă. Tunelul timpului neclar, în care nu știi cînd te duci și cînd te-ntorci, cum nu știi de ce lume, a faptelor, a închipuirilor, țin scenele fauve
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
1985, poeta ajunge din primul moment într-un bun plasament, "în Village, un fel de Quartier Latin al New-York-ului, fieful boemei, al poeților și al pictorilor", cu toate că a trebuit să ceară imediat "o grămadă de reparații (uși care nu se închideau, ferestre care nu se deschideau)". Noul orizont ce i se deschide îi îngăduie, dincolo de cochete momente de dezechilibru (,trebuie să mă port normal deși sînt anormală"), a-și tasa experiența de pînă atunci, a-și reconsidera atitudinile. Mai mult în
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
îi cunosc personal, le-am admirat fie erudiția, personalitatea în general, talentul, onestitatea. Caracterul. Ei sunt acum într-un număr și într-o companie care le permite să se constituie în chipul cel mai legitim într-un club cu ușile închise profanilor, marei mase a celor ce n-au loc la festin. La un pahar de coniac, cu havană între buze - între campioni ai aceleiași probe - aceștia își pot depăna amintirile, dacă nu comune, căci secrete, în orice caz de similară
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
de la idilă piano la recviem) de lume senină, în care nici măcar drama n-are ascuțimea cu care să rupă din tablou fie și cîteva petale de floare. Lume brodată ca o ie. între cărțile züricheze, vechi, statornicite în firidele lor închise cu sticlă, păzite cucernic de doamne cu tabieturi, am găsit-o potrivită. O credulă, și-n care să te-ncrezi cu ochii închiși, ca-ntr-un basm, voindu-se profundă fără să obosească și să sperie și, în fond, fără
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
atât pe plan moral, cât și economic. Asta inseamna ca in Germania există acum legi în acest sens, legi de drept penal și administrativ, al căror scop a fost de a reabilită victimele. Există despăgubiri pentru cei care au fost închiși în închisoare, în măsura în care acest lucru s-a putut dovedi. A. R.: Câți au primit asemenea despăgubiri? R. G.: Condiția este că victima să fi petrecut cel putin 6 luni în închisoare pentru a primi acea așa-numita pensie de victimă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
84". În opinia lui Toni Grecu, "mișcarea și umorul studențesc reprezentau atunci o formă de manifestare a nemulțumirilor, pentru că altfel nu ne puteam exprimă public. Lucrurile realizate, exprimate în mediul studențesc, acolo mureau, nu erau propagate mai departe. Totul era închis într-o cochilie de nespart. În aceea perioadă eu am trăit într-o inconștiență totală, pentru mine era o joacă, dorința noastră era să facem lumea să râdă, făceam haz de necaz și aluziile la neajunsurile de atunci făceau lumea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]