2,188 matches
-
prezerva legislațiunea de surprinderile ce i-o pot pregăti patimele momentane ale claselor, căci din suferințele momentane, acute, însă adeseori fără nici o gravitate organică pentru binele societății și prosperarea statului, răsar naturile catilinare cari le exagerează și mai mult, aprinzând închipuirea și exploatând nemulțumirile, pentru ca "patrioții noștri" să ajungă apoi a înflori prin localuri fașionabile, la umbra bugetului și în speranțele recompenselor reversibile. N-a fost un om însemnat în țara aceasta și, îndeosebi vorbind, nici un conservator care, făcând politică, să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
turpitudinea cu care sânt administrate cele mai multe din județele României de cătră foștii tovarăși ai bandei Mihălescu-Warszawski de scabroasă memorie. Deschiderea peste cinci zile - la 15 iulie - a primei adunări generale a acționarilor Băncei Naționale ne face să vedem cu ochii închipuirii comediile câte se vor întîmpla cu ocazia alegerii personalului băncei. Patrioții trag de pe acuma de mânecă pe acționari pentru voturi și circulează într-adevăr mai multe liste de viitori păstri ai creditului României, la auzirea numelor cărora ți se suie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
concepute și bine definite, așteptând ocazia pentru a le pune în executare. Dacă pricepem bine spiritul în care erau concepute și executate marile întreprinderi ale Imperiului al doilea, vom vedea că ele nu erau decât espediente imaginate pentru a ocupa închipuirea vie a poporului nostru și pentru a-l distrage de la trebuințe și de la aspirațiuni pe cari Imperiul nu era în stare a le satisface. Războiul în Orient n-a fost decât un espedient pentru ca, prin glorie militară, să facă să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care ar avea lipsa de putere de a-i îngădui. Dar toate acestea Cocus Mocus nu le știe. Confundă proprietate mare cu proprietate mică, Țară de Sus cu Țară de Jos, ba vorbește chiar de tendențe antiunioniste și de alte închipuiri a doua zi după ce primarul Iașilor împreună cu toată opoziția constituțională a făcut o atât de cordială primire M. M. L. Lor. [ 25 octombrie 1880] ["NU ÎNCURAJĂM FANTAZIILE POLITICE... "] Nu încurajăm fantaziile politice de cari, din nenorocire, suferă atât de mult
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ei, a căutat să-și creeze un trecut imaginar, o lume în care ideea de individ organic superior, cuprinzând în ea sfera ideii de om, este mai naltă, mai nobilă decât aceasta. Ființele supranaturale, ficțiunile teologice, îngerii, iată creațiuni ale închipuirii omenești. Ce a determinat aceste creațiuni, pe ce substrat s-au întemeiat ele? Și oare nu erau acele creațiuni o intuiție a dezvoltării ulterioare, o clarvedere a viitorului? {EminescuOpXI 409} Aceasta este neapărat o fantazie a noastră, o privire ipotetică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
va privi la ele / din ele să formeze ideile sufletului său" (Genaia). Are dreptate Jean-Pierre Richard în Poezie și profunzime, când vorbește despre "funcția onirică" (p. 55) importantă a stâncii: la Eminescu ea provoacă cele două nivele de realitate: "lumea-nchipuirii" "alta-i lumea de aievea" pe care "scaldul" "faur" le dezvrăjește ("Rupe valuri'le d-imagini") ca să poată pricepe, identifica pe cel care "scrie dinainte a istoriei gândire", care ține "bolțile tăriei" să nu se risipească. Astfel că poetul-scald (și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
timpul. Există însă o "rivalitate demiurgică", prin creație: cântecul despre zid. Mânat de dorința de a-și sfărma "arfa" el se luptă (într-o "cameră îngustă lângă lampa cea cu oliu") cu tristețea "lumii de aievea", dar "sfânta rază" a "închipuirii" îl face să vadă pentru noi zidul cetăților "antice": "...eu privesc și tot privesc / La vo piatră ce însamnă a istoriei hotară." Între toate, pentru "scaldul" eminescian emană o magie aparte, zidul Sarmisegetuzei. Nu știi ce vezi zid sau proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
gol). Există însă o ieșire din labirint: "ieșirea prin vis", care apropie și mai mult cele două poetici în discuție. La Eminescu, visul este o formă de regăsire a memoriei inițiale. Cu memoria se percepe timpul: "ești aevea" sau "o-nchipuire". Tragicul eminescian se naște dintr-o perpetuă confruntare cu "umbrele" ("Zadarnic după umbra ta dulce le întind / Din valurile vremii nu pot să te cuprind" Se bate miezul nopții), dar "umbrele" nu antrenează niciodată vertijul, ci lenta cufundare în vis
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cînd, pune el însuși mîna la facerea propriei opere, dovedind, de altfel, forță și îndemînare. Pentru că "sculptura" pe care o practică spre sfîrșitul vieții are sprijinul decisiv al unei întregi echipe de ingineri, sudori, instalatori, macaragii, în stare a materializa închipuirile-i de ultimă oră. Dar ce face, în fond, acest César? Cel care acum cîțiva ani într-un costum de excentric împărat al lumii patrona, spiritual, premiile internaționale ce-i purtau numele, era, la drept vorbind, doar autorul unui deget
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
accept chestia asta?”. În discuția cu LUCIAN PINTILIE, actorul EMIL BOTTA, exprimându-și amărăciunea față de cele întâmplate, afirmă: „Nu mai știu eu în ce lume, în ce țară, nu știu unde suntem, pe ce planetă. Mi se pare ceva care întrece orice închipuire. Și perfida metodă de a lăsa până la urmă, că doar o știau, o aveau în buzunar”. LUCIAN PINTILIE, discutând cu CLODY BERTOLA despre interpretarea dată piesei „REVIZORUL”, afirmă: „CLODY dragă, cum îți imaginezi că toți oamenii care au venit, VALENTIN
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
asemenea experiențe se cuvine căutată în calmul desăvârșit, inimitabil, întâlnit și astăzi în conduita devotatei și admirabilei soții, în pofida cumplitelor încercări pe care viața i le-a pus ulterior în față, precum și în modestia fără seamăn, împinsă până dincolo de orice închipuire, a capului familiei. Leonid Boicu a fost un om modest; mult prea modest prin raportare nu atât la semenii lui de aceeași stirpe sau din aceeași breaslă, ci la suma virtuților înnăscute, cultivate și conservate cu stăruința unui puritan. Lipsit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
marginea proiectului de construire a liniei telegrafice Bacău-Roman, că nu rămâne altă soluție „...decât a se face din nou apel la obștiile orașelor acestora, ...iar la din contra, această lucrare să va amâna până la vremea când capitalurile telegrafului vor înfățoșa închipuire, fără jignire a cheltuielilor ordinare”. La greutățile de ordin financiar se adăuga și poziția lipsită de înțelegere a autorităților ținutale, care considerau, în genere, lucrările de instalare a liniilor telegrafice ca o nouă sarcină ce le era impusă, iar în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
61. În 1799 (23 august), Blake i-a scris lui Trusler într-o scrisoare: "Văd Tot ceea ce pictez în Lumea Aceasta, dar nu Toți văd la fel [...] Pentru Mine Lumea Aceasta este în întregime O Viziune continuă a Fanteziei sau Închipuirii [...]"62. În 1807, Blake i-a mărturisit lui Thomas Phillips că vorbea despre Michelangelo și despre Rafael după opinia unui prieten, arhanghelul Gabriel, care îi apăruse într-o viziune că "o formă strălucitoare, cu aripi luminoase, care răspîndea multă lumină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
avem o creație-contracție: Urizen, avînd în jurul său tigrii mîniei (a se observă similitudinea cu calitatea aspră la Böhme, care este prima sursă a răului prin faptul că strînge, contracta, fiind în sine o calitate usturătoare, izvor al mîniei) pietrifica toată Închipuirea Omenească în piatră și nisip 243 (la fel, în sistemul lui Böhme, al doilea izvor al răului a fost calitatea amară, care divide, sfîșie, și din pietre a dat naștere la nisip 244). Această idee se aseamănă cu revoluționară doctrina
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
shimshum sau tsimtsum" (retragere, contracție): contracția lui Dumnezeu în el însuși pentru a face loc universului pe care voia să îl creeze, eliberînd astfel spațiul uman245. Interpretarea aplicată în cazul lui Blake și Böhme este în două sensuri: ori energia Închipuirii (Imagination) a fost contractata și atunci piatră va conține energii uriașe; ori Închipuirea se contractă în sine lăsînd în afara o substanță spațială golita de inteligență, vida (că un fel de Prakriti) sau cel mult păstrînd rămășițe de memorie arhetipala, obiectivate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
face loc universului pe care voia să îl creeze, eliberînd astfel spațiul uman245. Interpretarea aplicată în cazul lui Blake și Böhme este în două sensuri: ori energia Închipuirii (Imagination) a fost contractata și atunci piatră va conține energii uriașe; ori Închipuirea se contractă în sine lăsînd în afara o substanță spațială golita de inteligență, vida (că un fel de Prakriti) sau cel mult păstrînd rămășițe de memorie arhetipala, obiectivate prin chimismul organic. Credem că la Blake despre primul caz este vorba, căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cînd ea se contractă. Desigur, ipoteza lui Luria seamănă mai mult cu doctrina emanației, pe care Blake și-a însușit-o, dar nu a explicat prea deslușit fenomenul lăuntric ce se petrece într-o entitate atunci cînd creează prin emanație. Închipuirea/Imaginația, adică inteligență, intelectul este organul creației (la Böhme, Intelectul este lumina creatoare; la Lovinescu Intelectul divin/individual este cel care fertilizează Materia Primă și chiar Materia Secundă, care nu e altceva decît substanța-ruină a lumilor apuse care încă mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printre dulci harfe și murmurat de glasuri Ca să sădească dezbinări în Sufletul lui Urizen și-al lui Ahania, 290 Ca să călăuzească în temeiul nopții Glasul lui Enion la pernă lui Ahania. Urizen văzu și simți pizma, și-i fu umplută-nchipuirea. Jelindu-se, el contemplắ trecutul în sfera-i luminoasă 102, În inima și-n spirit îngrozit de-a' viitorului vedenii Pe care înaintea să grozava-i fantezie le-ntocmea în golul ne-ntocmit. 295 Căci Los și Enitharmon umblară înainte pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Haotice". 285 Milton, 30, 14. 286 S. Foster Damon, A Blake Dictionary, p. 163. 287 Vala, V, 70-76. 288 În acestă se intră prin poartă Luban-ului, sexul. Blake arată că Ulro este de la sex în jos, în "Tărîmurile joase ale Închipuirii" (Milton, 21, 4-5), ceea ce concorda cu învățătură hindusa despre iadurile din ce in ce mai adînci, ultimul fiind întuneric total, echivalabil cu Tartarul (care se află sub Hades) și cu Udan Adan blakean. În acestea se intră prin muladhara cakra centrul rădăcina situat la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tu îmi spui să fiu tolerant...! Marieta: Asta e! Ne batem gura de pomană! Noi îi spunem... îi vorbim... și el, în loc să ne asculte, vorbește cu Ovidiu! Octav: Și ai dreptate, Ovidiu, trebuie să înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor) Mamă, am hotărît... Nu te mai trimit la mănăstire... Tu ești în stare să înnebunești toți călugării... și călugărițele... și chiliile... și clopotele... Te las în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
optimă Între proiectul politic și posibilitățile sale de realizare din punct de vedere tehnic. Didacticul acționează ca o instanță de remaniere (de validare sau chiar de cenzurare) a „visului” politic, a ceea ce se Întruchipează la nivelul dezirabilității ideologice. Nu orice „Închipuire” politică În privința educației poate fi transpusă factual. Nu orice proiect educativ este „primit”, „absorbit” de realitate. Acestea trebuie configurate În acțiuni și proceduri specifice, didactice. Observăm astăzi că foarte mulți „se pricep” În probleme de educație. Prea mulți amatori, oportuniști
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește ceva de genul: „Dorul meu e numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să ne continuăm Închipuirea, imaginându-ne la o masă un individ stingher, retras Într-un colț, anatemizat de cei mai mulți dintre noi (bețivul satului), tânguind indefinit cuvinte numai de el știute, lăcrimând spontan la o chemare nedeslușită nici măcar de el. Nimeni nu-l vede, nimeni
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Legenda rândunicăi, Legenda ciocârliei), cultivând narațiunea vitejească (Dumbrava Roșie, Dan, căpitan de plai) și pe aceea plină de grozăvii, cu crime și monștri (Grui-Sânger). Subiectele sunt desprinse dintr-un Ev Mediu de poveste, cu eroi supradimensionați, așa cum apar ei în închipuirea rapsodului popular. Punerea în scenă e măreață, dicțiunea - grandilocventă. Un retorism solemn, dar monocord trădează lecturi hugoliene. Dar A. nu are, totuși, vocația sublimului. Exotisme de Orient colorează legende cum sunt Hodja Murad Pașa și Guarda Saraiului. Relevând însușiri de
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
nu aievea, s-au dovedit o pavăză prea slabă, o matrice firavă pentru ce trebuia să Însemne o exhortație. A urmat atunci, dintr-o nevoie firească de pattern, de model cu totul bărbătesc, un alt catalog. De data aceasta, nu Închipuiri, ființe de hârtie, ci oameni În carne și oase: alaiul scriitorilor-oșteni și, deopotrivă, al oștenilor scriitori. Le-am urmărit viețile și i-am Înșirat ca la defilare pe bravii Înarmați ai literelor, În ordinea numelor: Alain, Alceu, Alfonso el Sabio
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
morții, punerea În scenă a propriului sfârșit ține, până la un punct, de dandysm. Ce i se Întâmplă la Missolonghi, locul fostelor sale fapte de bravură și al ultimei poezii, Astăzi Împlinesc treizeci și șase de ani, e mișcător până dincolo de Închipuire. Chiar dacă un dandy autentic nu urmărește asemenea efecte. Barbey d’Aurevilly tc "Barbey d’Aurevilly " Jules Amédée Barbey d’Aurevilly (1808-1889) e, cum s-a văzut deja, primul „dandylog de serviciu”, care - de ce? - se dezice printr-o minciună grațioasă de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]