1,922 matches
-
valoros, rămâne tensiunea între ceea ce este spus și ceea ce este tainic, de neexprimat în cuvinte, de rostit cu “șoaptele Duhului”. Și aceste taine se află încrustate printre rânduri, în spațiile dintre cuvinte, în sugestiile de reflexivitate, în întrebările care îți încolțesc, nechemate în minte. Un astfel de demers - pertinent și responsabil e menit, nu numai să edifice, dar și să ilumineze sufletele. Abordarea în cheie teologică a vieții și carismei autentic franciscane sporește și suscită interesul de lectură. Iar rezultatele acestei
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
dar care deja era în mâinile sigure ale lui Dumnezeu. Cert e că Francisc, după întoarcerea din prizonierat, nu mai era același. Dorea să-și schimbe total modul de viață, chiar dacă nu știa încă, în ce direcție. Materializarea acestui gând încolțit în nopțile de nesomn, avea să se producă, la timpul potrivit, și într-un mod atât de neașteptat, încât, se poate afirma că a șocat nu numai tânăra generație din care Francisc făcea parte integrantă, ci întreaga societate a assisienilor
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de mărul dulce, De casa cu pridvor, Mi-e dor și de bunicul, De toate-mi este dor. De primăvara caldă Când iarba încolțea, Și-n codru verde , cucul, Acasă se-ntorcea. De zilele de vară, Când grâul seceram, De toamna cea bogată, Când struguri culegeam. De iernile geroase, Când prin omăt umblam, Și de dojana mamei, Acasă când veneam. Mi-e dor de
DOR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375534_a_376863]
-
cea mai relevantă dovadă de dragoste, însă, își făcea probleme în legătură cu cariera.Era inevitabil că va trebui pentru o perioadă să-și întrerupă activitatea.Și îi era așa de dragă scena! Dar, de câte ori se gândea la acestă situație, sentimentul matern încolțea și creștea în inima ei de viitoare mămică.Avea câștig de cauză întotdeauna! Și se împăcă cu gândul. Și se bucură din plin. Toți se purtau cu ea ca și cum ar fi devenit, peste noapte, un bibelou de porțelan. Porțelan din
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
La cumpăna dintre Kuandalini Și setea dorințelor Înainte ca nenăscutul să îngroape născutul Lumină strivită-n uitare Rană pe identitatea altui eu nimic nu este deplin ceva rămâne într-un dincolo Am să simt oare cum Fibră cu fibră carnea Încolțește verde din oasele pământului Sub pasii celor știuți și neștiuți Ispita lumii Frica de moarte cum naște lacrimi În cei rămași Referință Bibliografică: Ceva rămâne într-un dincolo / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08
CEVA RĂMÂNE ÎNTR-UN DINCOLO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371817_a_373146]
-
o poveste Decât prefața... S-au îndrăgostit, Au înrămat un vis dar fără veste Un vânt de-nstrăinare i-a trezit Ciobiți și triști, pe socluri diferite. Numără nopți desculțe și tânjesc Desprinderi de pe țancuri potrivite Cu aripi de lumină și-ncolțesc Într-o speranță că se vor cuprinde Cu brațele de cântec înc-un veac Și-n ochii lor din nou se va aprinde Tandrețea, ca o boală fără leac... Referință Bibliografică: În rame de speranță / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN RAME DE SPERANŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371837_a_373166]
-
încercă nici o părere de rău, nimic! Se cercetă strigându-se: Scorburăăăă! Un ghem de bulbuci se roti deasupra apei, semn de mare bucurie pentru el... Curse mai depare. Apa creștea tot mai mare... Devenit lichid, i se păru că-i încolțit din toate părțile... Parcă fu încătușat în corpul curgând... N-avea cum a se-ntoarce! Să meargă mai departe, da! Tot mai departeeee!... La un timp, întunericul rece-ud, alunecos și greu începu să se umple cu forme, cu multe forme
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
ca pe niște zvonuri, mai blânde sau, dimpotrivă, mai zgomotoase! Atât! Până la urmă îi jucă iar în față altă rostire a Mumei: mai devreme ori mai târziu, ajungem cu toții în apa-fier-tare din adâncul pământului, să se știe! Alte nedumeriri îl încolțeau. Nu înțelegea ce rost își căpătase acum. Și-și bolborosea nelămurirea. Tare voia să priceapă, altfel nu scăpa de cazna apăsătoare a gândurilor! Treptat pătrunse tâlcul shimbării. Nu mai era doar apă-fier-tare printre murmure-suflete de oameni morți... Nu părea în
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
șmecherisme și străinisme. În fapt, găunoase infantilisme. Barbarisme complet inutile și obositoare care fac deliciul autorilor de pamflete și scenete umoristice. La urma urmelor, fiecare dintre noi poartă-n suflet un grăunte de snobism care, abia așteaptă momentul prielnic să-ncolțească. Cine vrea să fie luat de prost când pe toate căile de comunicare curg șiroaie de barbarisme? De aceea negustorii, fini psihologi, stimulează „grăuntele” din fiecare client, servindu-l cu toate „străinismele” pohtite, sufocându-l cu ele prin reclame mediatizate
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
că tăiem curcanul. Curcanul înțelese că peste o lună unul dintre ei avea să moară și se hotărî să-i acorde o șansă cocoșului, să-l ajute cumva. Dar cum? Preferă să se sacrifice el. Și tot gândindu-se, îi încolți o idee. Se retrase în fundul grădinii și se apucă să învețe să cânte cocoșește, până reuși. La fiecare miez de noapte, rostogolea un „cucurigu” de trezea cocoșul din somn, care mai cânta și el de câteva ori, apoi îi mulțumea
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
țării. Deținătoare a numeroase premii literare naționale și internaționale, Tatiana Scurtu Munteanu este o voce autentică în lumea poeziei ce atinge eternul, prin faptul că desoperim în poezia acestui volum frisonul sentimentului de speranță în regăsirea spațiului natal. Acest sentiment încolțește, precum ghiocelul primăvara, în mitul care reunește iubirea și trupul Patriei ce nu pot fi niciodată separate.Mitul este cel care le reunește ca metalimbaj. Metacomunicarea din acest volum în care poeta se exprimă pentru noi își subordonează dualitatea, optând
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
Printre clipe dulci și-amare, Aripi gri din timp căzute, Bătugite în cărare. Zbor și eu cu gândul iute Luând cărările cu mine, Să le-așez pe cer și-apoi Să le plâng printre suspine. Dorurile presărate Înspre tine să-ncolțească, Clipe dulci și clipe-amare Între noi să înflorească. Printre clipe de plăcere Să te-ncui și am să sper, Că vei merge doar cu mine Pe cărările din cer. Referință Bibliografică: CLIPE DULCI ȘI CLIPE- AMARE / Angela Mihai : Confluențe Literare
CLIPE DULCI ȘI CLIPE- AMARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372398_a_373727]
-
Înainte de a intra în comă de pe urma ghioagelor armatei de represiune din Valea Jiului, primul lucru pe care l-a zărit cu ochii însângerați a fost crucea de pe turla bisericii „Sfânta Ana” de la Colțea. Atunci a fost săgetat actorul de gândul ce încolțea în taină sub scoarța sufletului său, așteptând clipa de a izbucni la lumina soarelui! Scăpat cu viață din bestialitatea ortacilor mânați de ură, din neștiința și abatere voită și manipulativă de la adevăr avea să ia o hotărâre care a mirat
DRAGOŞ PĂSLARU. ACTOR LA „COARNELE PLUGULUI DUMNEZEIESC” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372480_a_373809]
-
țării. Deținătoare a numeroase premii literare naționale și internaționale, Tatiana Scurtu Munteanu este o voce autentică în lumea poeziei ce atinge eternul, prin faptul că desoperim în poezia acestui volum frisonul sentimentului de speranță în regasirea spațiului natal. Acest sentiment încolțește, precum ghiocelul primăvară, în mitul care reunește iubirea și trupul Patriei ce nu pot fi niciodată ... Citește mai mult Poeta născută dincolo de Prut, unde dorul a atins cotele metalingvisticii, dar formată intelectual în țară mama, unde un examen luat la
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
țării.Deținătoare a numeroase premii literare naționale și internaționale, Tatiana Scurtu Munteanu este o voce autentică în lumea poeziei ce atinge eternul, prin faptul că desoperim în poezia acestui volum frisonul sentimentului de speranță în regasirea spațiului natal. Acest sentiment încolțește, precum ghiocelul primăvară, în mitul care reunește iubirea și trupul Patriei ce nu pot fi niciodată ... VI. CONCURSUL DE POEZIE PENTRU ELEVI " NUMAI POETUL", EDIȚIA A II-A, de Tatiana Scurtu Munteanu, publicat în Ediția nr. 1750 din 16 octombrie
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
acum de toată lumea românească, nu trebuie împușcați nici măcar cu vorbe, trebuie criticați corect literar și public, apoi marginalizați din cultura și viața noastră publică, așa cum procedează ei cu unii scriitori onești, integri, independenți din provincie și diasporă. Poate așa ar încolți în ei urme de conștiință, de regrete. Miram-aș ! Eu, cititorul, înțeleg supărarea, mâhnirea, revoltă lui Nicolae Breban, pentru că pe lângă ce a scris, biografia familiei sale și a sa personală, relevă cât de mult își iubește sincer și respectă rădăcinile
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NINSOAREA DIN NOI Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ninge cu tristețe, ninge cu tăceri, Prin zăpezi și griuri rătăcesc dureri, Palide speranțe încolțesc în gând Urme de iubire în altare-arzând. Sar scântei de suflet, zborul le e frânt, Ploi de neputințe caută pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s la noi, nu găsim portița
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
vom mai fi. La ceas de noapte ne veți găsi roua pe flori. Numai iubire. Numai iubire! 259 Iubitei Ea, frumoasă ca o iederă, înlănțuită de trupul tău nu mai există. De o vreme sămânța femeii perfecte a învățat să încolțească în rugină schilodindu-se. Toate femeile sunt la fel desenate după același calapod al ultimelor tehnici de frumusețe. Te privesc cu ochii orbi, cu zâmbetul fad cu sufletul mâncat de molii. Încerc să mă bucur de femeia mea perfectă dincolo de
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
să speli copii pe picioare! Le șterge, le sărută, ca-n pildă cunoscută! Postul din Vinerea Mare, fără apă sau mâncare, purifică sufletul și înalță cugetul. Sămânța nu-i semănată, nici pâinea nu-i frământată. Că aluatul nu crește, sămânța nu-ncolțește. Datină de sărbătoare este purificatoare: De te speli, ești sănătos! De postești, ești norocos! Cu smerenie te-nchină! Ia Lumină din Lumină! Ca hrană sufletească, să guști sfințită pască! Rugându-te la Dumnezeu, alungi gând rău și păcat greu. Să
TRADIȚII DE SĂRBĂTORI PASCALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373013_a_374342]
-
împreună nimic legat de anchetă! Vă rog să opriți și să mă lăsați în stația de autobuz. Cuvintele îl urmăriră un timp pe Mihai Man. Furia îi trecu abia după câteva zile, când, odată cu plecarea trepădușilor, un plan interesant îi încolți în minte. Îi ceru lui Marin, măcelarul, să-i facă un pachet frumos de carne, îl cântări, îi ceru lui Preda să-i dea chitanță pentru contravaloarea mărfii la achitarea ei, după care se prezentă în fața lui Galiț. Secretarul de
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
fi, darămite altele, frigider, aragaz și cîte și mai cîte ... ,, ,, ... De tine nu se leaga nici un băiat, nu-ți zice nimeni nimic, nu mi-ai spus-o niciodată, chiar așa de intangibilă ești. Of! Șunt tare uricios, dar sămînță care încolțit în mine mă sapă cu toata opoziția mea. Dragă ... te rog trimite-mi ceva timbre, șunt fălit, ți-am mai spus-o ... ,, ... 22,02,1989 ... ,, ... E multă jale la noi în clasa pe doi i-a trecut în rezervă - din cauza
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
plouat în gură. Sub toată această presiune, Nu au mai ieșit curcubeie. Fluturii au adormit în petale de flori Și nici nu am mai simțit miros de fân. Macii mei dragi și roșii S-au amestecat cu vântul. Grâul a încolțit în spic; Doar cucul și-a strigat singurătatea. Soarele s-a jucat De-a v-ați ascunselea cu norii. Chiar dacă a plouat, mă întreb: Cum de nu s-a șters praful Din aerul încărcat cu năduf? Doar greierii s-au
LA REVEDERE, VARA MEA RATATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371194_a_372523]
-
soră, ca o sfântă...! Dacă n-ar iubi o casă, artistul s-ar preda disprețului fatal ce l-ar arunca la pământ, l-ar dezamăgi și speria propria existență lipsită de apărare, s-ar simți străin oriunde, refugiat, ca iarba încolțită din sămânța împrăștiată de vânt, nu s-ar odihni pe nimic, s-ar târî pe pământ, mereu s-ar duce undeva și n-ar veni de nicăieri niciodată, și-ar făuri din sigurătate armă și-ar muri într-o zi
PAUL SURUGIU. POEZIA CASEI, DIN CÂNTEC PE SIMEZE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344778_a_346107]
-
din context, ele ar putea deveni mici poeme individuale: “între o tăcere și alta cade câte o mierlă / pe un refren uitat” (încleștat pe-o pânză de paianjen, visul). Sau: “la poarta unde moartea a încuiat livezi / stau cu grâul încolțit în mâini”; “între o durere și alta se înalță temple de tăcere”, ș.a. Iată și o definiție a fericirii: “fructul acela furat din pomul altuia când / ai la îndemână grădina” (viața, atelier de conviețuit cu durerea). Dar cine a putut
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
adormit. Într-un târziu o trezesc dintr-un coșmar teribil ce continuă să se repete de câte ori închidea ochii, chemările cuiva ce-i strigă numele și încerca să o salveze în vis, din mâinile bestiilor care-i smulseseră hainele și o încolțiseră terorizând-o cu râsetele lor hidoase zugrăvite pe fețele respingătoare de fiare fără nimic uman în priviri. Se trezește țipând înspăimântata și vede lângă ea față mătușii Irene în brațele căreia s-a aruncat hohotind terorizata, crezând în primul moment
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]