7,005 matches
-
locuințe, băuse cam mult, ceea ce nu-i intra în obișnuință. Își privi ceasul și dădu semne că vrea să părăsească incinta, când un inginer din cadrul serviciului de cadastru veni lângă el și-l iscodi: - Vrei să pleci, Alex? De acum încolo o să fie frumos, vom rămâne numai între noi și... - E târziu Teo, și așa am cam depășit măsura... - Copilului cuminte îi e frică de mama, nu? - Nici vorbă, dar mâine am multă treabă... - Ei, dacă tot vrei să părăsești corabia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
urma. Dar, în urma unui chiuretaj, poti muri. și? cum, și? Cum auzi. Nu vorbi prostii. Ești de-o seamă cu mine, nu ești o copilă, fără minte. Copilă, nu, dar, fără minte, încă da. Bine. La revedere. La. Ceva mai încolo se întâlni cu cel pe care zicea că-l iubește și cu care era hotărâtă să se mărite. Discutară. Nu mult.și-și căută, fiecare, de ale sale. Prin stațiune se zvoni, că, nu peste multe săptămâni, va fi nuntă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
culcare, și pe mine să mă lăsați în pace. Hai, să nu vă mai prind vreodată, pe aici, că vă încarcerez de tot! Până-n ziuă n-a mai rămas, nici urmă din găină. Mătușa Ilinca, bătrâna care locuia nițel mai încolo, a strigat după ei. S-au dus către ea. După ce s-a hrănit bine și i-au și mai cinstit cu câte un pahar de vin, le a spus: mulțumesc frumos, băietani, că m-ați scăpat și de găină și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la Ceaușescu: mata ești? Da. Sigur? Vă dau act. Nu, că astea pot fi false. Te cred eu pe cuvânt. Urci cu noi. La un etaj a fost dat în primire altuia. Ăla, l-a dus la câteva uși mai încolo, și l-a predat altcuiva. Ăsta l-a dus la șef. Ăla: îți reconoști bagajele? Da. Care e? Acesta. Ia-l. și, de altă dată, să-l camuflezi mai bine. Să nu ne mai deranjezi! A ieșit, fără să mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
trecem la plantat. Se mai și zvântă pământul... și, treaba o să fie, poate, bună. N-a fost însă bună. Că au venit ploile. și nu s-a mai putut intra în grădină, decât, ho, ho, foarte târziu. Dar, de-atunci încolo, a intrat la rând ultimul butoiaș, plin. Cum, la acela a fost necesar un efort mai mare, s-a întâmplat că a venit celălalt decembrie, și arpagica tot neplantată a rămas. Acum, ce-o să mă fac, fără ceapă, la iarnă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
repede prin întreaga parte a localității. O localitate semiurbană, semirurală, numită Adam. Mai cu seamă bătrânele, se adunau cu pași repezi către locul nenorocirii. Către casa nebunului Dragoslav. Căci, până acum, doar numele i se dusese până departe. De acum încolo, cu siguranță, la fel îi va rămâne în lume și pronumele. Bun muncitor, dar, amarnic bețiv. Pe cât muncea de îndrăcit, când era vorba de muncă, pe atât bea de al naibii, după orele muncii. Bea până ce nu mai știa ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
după aprecierile sale, patru lăzi mari cu focoase atomice, se alarmă foarte. Imediat anunță faptul la 112; la numărul poliției, deci! Alarma se răspândi cu viteză. Garnitura de marfă se afla în ultima stație de pe teritoriul României. Un pas mai încolo, ieșea din țară, intra în Bulgaria, și, se cutremură ceferistul, la un gând. Poate surveni o boroboață foarte mare. Sosiră la fața locului cei solicitați. Constatară lipsa a patru lăzi, în care ar fi trebuit să se afle optzeci de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-l sustrage. Cu autoturismul cu care erau duse, în localitate, persoanele decedate, la locul de veci. În liniște, în modul cel mai firesc posibil, autoturismul a fost adus la poartă, obiectul respectiv transferat din casă în mașină,și, de aici încolo, totul a fost extrem de simplu. Obiectul furat a fost dus în locuința unuia dintre caguliști. Desfăcut cu înfrigurare. Când au dat capacul deoparte, de emoție, i-a atacat, pe toți, transpirația. O transpirație fierbinte, care le curgea în șiroaie, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
materiile fecale ce proveneau de la utilizatori, cum nu mai era o alta, asemeni, pe undeva. La mijloc - marele obiectiv propriuzis. Până și de la el - alei betonate, cu peluze de flori multicolore pe margini; înlăuntru -utilități din marmură; pe dinafară, mai încolo, până către clădirea primăriei și șoseaua asfaltată al cărei traseu era pe acolo, un parc imens, fără prea mare trebuință, dar, care lua repede ochii celor în necunoștință de cauză. Peste șosea, îi ademenea, pe consumatori, marele restaurant, proprietate a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bondocul, puiul Bocului, din centrul unui sat cu nume onorabil, sa văzut profesor universitar în domeniul dreptului, iar, pe partea politică, a nimerit peste el o funcție înaltă, care, automat, a tras după sine șefia la prefectura județului. De aici încolo, căile domnului Emil au fost larg deschise, către tot ce-i dorea sufletul. și voința. și orgoliul. și încăpățânarea. Mărimile de cel mai înalt rang ale statului român i-au devenit niște biluțe necuvântătoare, în buzunarul de la butonieră. La toartă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au mai drăgălit, după care, el, aprins, a dorit să o pupe, pasionant, cum o făcea de obicei, și să urce deasupra. La care, ea, blând și inteligent, i-a răspuns: nu, dragul meu, în seara asta, și, de aici încolo, două săptămâni, nu! De ce, fată?! Din două motive. Care-or fi acelea? Unul, că, de azi, a început postul Sfintei Mării. Durează, nu mult, două săptămâni. Mult. Nu rezist. O să putem rezista . Nu. Vei vedea că vom putea, și mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Câțiva, doar, nu părăsiseră cortegiul. Cei care cunoșteau farsa jucată, de către Hilarie Cârmuz. Cerându-și scuze, sculatul din morți se îndreptă din șale, și, cu glas răsunător, cuvântă: de data asta v-am făcut-o. Mă veți recunoaște, de aici încolo, ca pe un autentic om de litere, din zonă. Nu mă veți mai deposeda de ce mi se cuvine, drept prinos, pentru talentul, munca și celelalte merite personale. și, ca urmare, îmi veți sărbători marea și originala consacrare definitivă. Deci: să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai și unit, apoi, cu un alt petecuț de partid, și-apoi, cu încă vreo două-trei din astea, ca să facă, ziceau șuii din conducere, majoritate. și, buni răi, cum erau, au reușit să se adune, încropind o majoritate. Care, mai încolo, s-a și mai consolidat, încât, a reușit să pună căpăstrul pe capul celorlalte entități politice. Pe mine, dracii dracilor, m-au ademenit să le fiu propagandist. Adică, purtătorul de cuvânt, mai precis, mâncătorul de... Dar, hai, să trec și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a făcut din cartierul nostru teritoriul lui de acțiune și care, cu capul în jos, ochii stinși, urmează cu o privire nostalgică mâna omului, o știe. El știe că măcelarul găsește o adevărată plăcere în exercitarea meseriei sale. Puțin mai încolo, retras sub o boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
datează prima sa observație...teoretică : ”Paradoxal, o păpușă poate avea mai mult suflet decît un actor, care uneori e prea vanitos”(p.21). Sigur că da! Dar și păpușarul trebuie să știe să-i pună-n valoare sufletul. Ceva mai Încolo, legat tot de păpușă, Șerban povestește că un mare mînuitor, după ce scotea păpușile din ladă, le ținea o vreme lipite de frunte, ca să intre-n el spiritul pă pușii! Frumos!... Compatriotul nostru a fost marcat, În primul deceniu ulterior plecării
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
confortabil În sală, ascultînd muzica frumoasă sau, ca să justific că fac regie, să lucrez puțin cu 41 figurația din planul doi, pentru că măcar ei vor să joace teatru”(p.206). Dar, contradictoriu ca de obicei, artistul zice, trei pagini mai Încolo :”Paradoxal, descopăr uneori că pot să am mai multe libertăți În operă”(p.209). Dar nu trec cinci pagini și clamează, pueril, „Ce bine e să lucrezi cu ...corul!”(214). Apoi, pare autocritic :” Invazia regiei de teatru pe scena lirică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de-a te retrage. Măcar o vreme. Să poți reveni cu dragoste. Othello se pare că n-a fost... negru : el era maur - arabi din Spania și sudul Mediteranei. O ușurare pentru actorii care Îi vor da viață, de acum Încolo : nu se vor mai machia timp de o oră... Și-n același timp, constatarea ne mai limpezește un aspect : regizorul acela care l-a făcut, pentru prima oară alb, pe eroul shakespearean, acum realizăm, nici n-a dovedit prea multă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tinere cronicărese. O fac din respect pentru oamenii de teatru care nu mai sunt tineri ; și din respect pentru teatrul adevărat, care nu este dependent de mode & timp, tinzînd spre Olimp. TÎnăra atotștiutoare recomandă, mai Întîi : „...de la 60 de ani Încolo trage obloanele și ai Încredere că cei care vin vor ști să facă ceva”. Sigur că trebuie să ai Încredere În tineri - de altfel, nimeni nu i-a persecutat, În ultimele decenii. Dar ce faci cu Rebengiuc, Ciulei, Pintilie, Andrei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
impresar!”(...); „Mi-e ciudă pe șobolanul de sub podeaua scenei pe care joci!” (p.239). Am terminat cartea lui George Banu Livada de vișini, teatrul nostru. CÎtă densitate de idei & imagini În aceste 140 de pagini! Nu cred că, de acum Încolo, cineva va putea monta Livada de vișini, fără a cunoaște cartea marelui teatrolog! Dovezi? Cum nu!... În primul rînd, temerarele comparații, pe care numai un spirit recunoscut mondial, precum Banu, are curajul să le propună : „Lopahin este un Oedip, falsul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un an, doi, o să-și târâie târlicii pe balcon, cu ochii după poștașul care să-i aducă pensia. Mai era însă până atunci, moșul dorindu-și mai mult ca sigur să moară eroic peste încă un deceniu, două de acum încolo, perorând senil în amfiteatru, dinaintea unor studenți plictisiți care să-i amintească unde rămăsese, atunci când și-ar fi pierdut șirul. N-ar fi fost oricum nicio noutate, chestia asta întâmplându-i-se destul de frecvent și azi. "Mă asculți sau te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
chitinoasă. Ăsta da zbor! M-am pocnit de frunzele unui copac, nici nu mai știu de câte și, în cele din urmă, m-am pomenit pe pământul jilav, printre cutii de bere, tampoane, prezervative și chiștoace de țigări. Ceva mai încolo era și o bucată de salam care, mmm!, mulți o să se înscîrboșească la faza asta, dar consemnez cu sinceritate totul mi-a trezit o poftă nebună. Poftă pe care mi-am și satisfăcut-o, na! Mult mai mulțumit și încrezător
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Eu nu sunt deșteaptă ca matale. Dă-mi mata un nume!" Spusese "deșteaptă", deci își asuma condiția feminină, așa cum intuisem. Și gândăciță, gândăciță, dar părea unsă cu niscaiva alifii. Ori eram eu prea bănuitor? În sfârșit, o să văd eu mai încolo ce fel de... tipă e. Nu-mi era tocmai simpatică, așa că am început să mă gândesc la un nume mai haios și care să i se potrivească. Ia să vedem ce nume să-ți găsesc eu?", am făcut sobru. Am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tact! La astea, dacă nu le-o spui verde-n față, le intră pe-o ureche și le iese pe ailaltă. Câte fete bune n-am văzut eu pierzându-se așa, ehe! Vezi-ți, mă, Milenuțo, interesu' și las-o-ncolo de jenă! Că la nimeni nu i-a ținut de foame bunu' simț. Cu obrazu' și îndelicatețile te mănâncă câinii. Mai trebuie să mai ai și un pic de tupeu în tine." " După cum vorbești, cred că te străduiești ceva cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Vasile și explică, gesticulând: "Că te pune la plată, bre, cum ar veni. N-ai zis chiar mata așa?" " Am zis, da' chestia asta nu era valabilă azi, la un așa caz dă forță majoră!" "Mai dă-o, dom'ne, încolo dă forță majoră! Orișicât, stabilisem noi d-aseară cum o rezolvăm azi. Ți-am zis că-i o zi mai nasoală, că-l am pă ingineru' ăla tânăru' pă mașină azi cu niște daraveri și o să mă reped cum îmi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
parohul. "Ei, acum treburile cele duhovnicești mă cheamă... Te las cu bine", făcu preotul și în câteva clipe se sui într-o Toyota Avensis fumurie, ultimul tip. Cu Peugeot-ul ăla vișiniu urma să se ducă nevastă-sa la cumpărături, mai încolo. El avea neapărat nevoie să facă un drum la service, că nu știa cum naiba, dar nu se auzeau prea bine bașii de la stația automobilului. Cu privirile după mașină capabilă a parohului, Petrică era să vină în nas, împiedicându-se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]