1,615 matches
-
-și încrucișate picioarele îmbrăcate în pantaloni bej de antilopă. Fesele ei musculoase propteau scaunul de podea, ajutând-o astfel să-și mențină o poziție perfect verticală. Când se mișca, mușchii mari ai obrajilor ei din partea de jos a spinării se încordau, acționând astfel încât să împiedice scaunul să se încline sau să se clatine. Mușchii se strângeau în jurul perniței de pe scaun ținând-o la locul ei. Ani numeroși de practică și folosire făcuseră din fundul ei un instrument neobișnuit de versatil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
patul picant al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist, dintr-o sesiune guralivă de terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă neagră. Myrna nu era astigmatică. Lentilele erau de sticlă simplă. Purta ochelarii ca pe o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente chinezești de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Lisa se uita la tavan, indiferentă, ca și cum ar fi fost la dentist. Asemenea cuiva care aștepta să se termine ceva relativ neplăcut. Iar apoi ... hopa ... ritmul respirației ei se schimbă. Doar puțin la început, apoi clar. Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate, ca și cum ar fi fost lovit. Lisa își duse repede mâna la gură și se rostogoli pe pat, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era cea care savura mai mult decât oricine altcineva din familie Încetineala amorțită a mic dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez, a răspuns Asya cu o voce ușor Încordată din cauza efortului de a părea sinceră și serioasă. Profesorul de la unul din cursuri ne-a rugat să mergem să vedem un film weekend-ul ăsta și apoi să scriem o lucrare critică, analitică despre el. — Ce fel de temă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să citească desenele, rotindu-și privirea În sensul acelor de ceas. — Văd o femeie foarte Îngrijorată. — Trebuie să fie mama. Armanoush a oftat. — E extrem de Îngrijorată. Se gândește tot timpul la tine, te iubește foarte mult, Însă sufletul ei e Încordat. Apoi văd un oraș cu poduri roșii. Apoi apa, marea, vântul și... ceața. Văd o familie, multe capete - ia te uită, mulți oameni, multă dragoste și atenție și multă mâncare... Armanoush a dat din cap, puțin stânjenită să fie dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încercat să convingă un băiat și l-a sărutat delicat, mângâietor pe gât, Însă, când a Încercat să se retragă, el a vrut mai mult, Însetat de iubire. — Totul e În regulă, a spus Rose pe când trupul ei s-a Încordat și respirația i s-a accelerat doar ca să domolească repede. Sunt atât de obosită, Îmi pare rău, iubitule... Încă cinci zile și după aceea ne Întoarcem acasă. Apoi a stins lampa de lângă ea și nu i-au trebuit decât câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în ceea ce privește felul în care mi-am îndeplinit sarcinile, îți sugerez să le faci cunoacute superiorului meu, Nicodim Fomici. ă Nu am nicio nemulțumire, Ilia Petrovici. Mă întreb pur și simplu de ce mă displaci așa de mult. Gâtul lui Porfiri era încordat de atâta strigat, iar vocea îi suna răgușită. ă Nu este necesar ca eu să te plac. Sau ca dumneata să mă placi. ă Desigur, dar am impresia că nu îți dai seama ce respect enrom îți port. Am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de artificii, iar simțurile lui Tolkachenko erau întinse la maxim. Era obișnuit să tragă cu urechea la sosirile și plecările chiriașilor și îi recunoștea pe fiecare după pas. De data esta îi venea însă greu. Loviturile pașilor se învălmășeau. Își încordă privirea și reuși să discearnă două rânduri de pași. Să fie oare Govoro unul din ei? Greu de spus. Își imagină, de fapt, doi Govorovi urcând scările. Începură să-l doară mâinile de la încordarea cu care ținea ziarul nemișcat. știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de deasupra și astfel să-l pună în pericol. Tolkachenko se mișca încet, pășind cu precizie încordată, oprindu-se și trăgând cu urechea după fiecare pas. Apoi, stătu la ușă, ascultând înainte de a prinde mânerul cu o apucătură care îi încordă întreg barțul. Își propti umărul în ușă în timp ce o deschise. Chiar și pe întuneric știa unde să-și așeze piciorul pentru a putea urca scările fără a provoca prea multe zgomote. În timp ce urca, murmurul surd al vocilor se întețea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bărbați, ușa alăturată se deschise ușor și Vadim Vasilievici își făcu apariția. Fața acestui, mai palidă ca de obicei, aproape că lucea, iar în ochii fixați asupra lui Osip Maximovici i se putea citi o emoție ciudată. Buzele îi erau încordate strâns. Porfiri observă că ținea cutia de aur pe care o luase de la cămătarul Limașin. ă Ipocritule! spuse el în șoaptă, deși forța mâniei sale era evidentă. ă Calmează-te, Vadim Vasilievici. ă Ai crezut că asta o să te salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să ajungem repede acolo! — Nici o grijă, doamnă. — Sunteți sigur? — Îmi cunosc orașul. Pe bluza lui Desert Rose ateriză dintr-odată o picătură de ketchup. — Hei, ai grijă! Îl repezi ea. — Mă scuzați! zise el, ștergându-se la gură. Kitty stătea Încordată În față. Coborî oglinda și, prefăcându-se că-și verifică machiajul, se uită la prietena ei și la bărbatul din spate. Apoi aruncă o privire la aparatul de taxat. Era ceva În neregulă, contorul se mișca cu viteza luminii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un rânjet cretin, victorios, de parcă ar fi fost de partea mea de la Început. Și mi-a urat mult noroc. Presupun c-ai refuzat te aducă ei acasă, nu? — Da, am venit cu metroul. Kitty văzu chipul fragil al prietenei sale Încordându-se. — O să dau În judecată tot departamentul de poliție din New York! Unde a dispărut prezumția de nevinovăție, ce s-a Întâmplat cu ea? — Și cu Dana Diamond cum a rămas? — Cred că nenorocita a aranjat să fiu arestată În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la locul lor, mai întâi își întinse cu forță labele dinainte, coborând în plan înclinat capul și coloana vertebrală, apoi execută ceea ce presupunem că era, în mintea lui, un indispensabil exercițiu de ajustare și compensare, lăsându-și în jos și încordându-și atât de mult partea posterioară încât dădea impresia că vrea să se separe de labele din spate. Toți știm că animalele au încetat să vorbească de foarte multă vreme, dar niciodată nu se va putea demonstra că n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care îi vor confirma ca rezidenți, Marçal trebuia să-i însoțească până la ieșire. Nici nu făcuseră primii pași după ce se închiseseră ușile liftului că Cipriano Algor spuse, Ce senzație stranie, am impresia că podeaua vibrează sub tălpi. Se opri, își încordă auzul și adăugă, Și am impresia că aud ceva ca un zgomot de excavatoare, Chiar sunt excavatoare, spuse Marçal, grăbind pasul, se lucrează în ture de șase ore, fără oprire, au ajuns la o oarecare adâncime, O lucrare, întrebă Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întâi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi mai fie de ajutor, prezența lui mi-a înrăutățit încă și mai mult situația, și așa destul de proastă. Aproape am uitat de ce mă aflam în boxă: nu mă mai interesa decât să-l impresionez pe el și mi-am încordat voința și mușchii într-o luptă pe care judecătorul, un tip chel și cu aer de copil bosumflat, nici n-o bănuia. Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună zi descoperă că nu mai știe care i-a fost vocea adevărată”. Mă opresc la această însemnare care pare scrisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Tăcerea lui era parcă un reproș mut: „Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?” Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întâmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrânite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergându-i fardul, lăsau urme și am încercat să glumesc: „Nu mai plânge, te urâțește”. Am simțit-o cum se încordează și credeam că va urma un gest violent, că-mi va da o palmă, oferindu-mi astfel pretextul de care aveam nevoie; dar nu se întâmplă nimic. Laura se oprise din plâns și mă privea cu o tristețe adâncă, dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că întunericul provenea de la ceața care se lipea de fereastră, secretată de o atmosferă plină parcă de melci. Marea gemea afară. „Ce ai de gând, Daniel Petric?” m-am întrebat. Am tresărit. Trebuia deci să iau o hotărâre? M-am încordat să ascult zgomotul valurilor, parcă de asta depindea răspunsul, după care mi-am zis: „Îi voi face voia lui Vecu. Vroia ca Judecata de Apoi să aibă loc în timpul vieții noastre? Foarte bine. Voi purifica azilul de toate păcatele, scutindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
execuției tehnice, comparativ cu desenele copiilor cu dizabilități psihice care ar trece cu ușurință drept artiști autentici dacă s-ar lua în considerație faptul că “reacțiile artistice” ale acelor copii sunt emanații sincere și întâmplătoare pe când așa-zișii artiști își încordează în sforțări infernale toți “mușchii” creierului pentru a da naștere unor opere fade și de insignifiantă valoare și care sunt prosusul unor “căutări și frământări lăuntrice mistuitoare”. Caricaturizarea artei, ne avertizează Călinescu, este de asemenea o formă de kitsch: un
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Stevie se ridică, plin de neliniște, spre Fran. — Oh, Doamne, îmi pare rău, Fran. Știu că e mama ta. N-ar trebui să zic lucrurile astea. Drep răspuns, Fran își lăsă blând mâna pe cea a lui Stevie, simțind venele încordate sub pielea ei caldă și uscată. Lipsa de loialitate nu trebuia neapărat să fie exprimată în cuvinte. — În măsura în care asta o poate scuza, cred că nici ea nu a fost prea fericită. Firea ei obtuză a îngrădit-o la fel de mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu te cunosc, dar te-am văzut și pe tine schimbând canalele la televizor. Este corect să am și eu acest drept. Dar dacă pentru asta trebuie să merg în iad, bine, accept. Tăcerea care a urmat era insuportabilă. Eram încordat și am transpirat de frică. În sfârșit „durul“ a vorbit: „Ești singurul de aici care ai curaj. Îmi place de tine. Înțeleg ce vrei să spui. Cât mă privește pe mine, te poți uita la tot ce dorești“. 4 Gândacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
jenant ar fi fost, cît de ciudat. Cu siguranță am procedat corect. 25 Scot un geamăt În timp ce Îmi deschid ochii și Încerc să mă concentrez asupra ceasului: e 7.38. La dracu’. Îmi las capul Înapoi pe pernă și Îni Încordez auzul ca să prind vreun scîncet de-al lui Tom, dar nu aud nimic. Apoi, Îmi amintesc că azi e duminică și Tom e la taică-său. Of, de ce am băut atîta vodcă aseară? Ce-a fost În capul meu? Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]