1,721 matches
-
Selim Kazanci pentru prima oară. — Kazanci e un nume de familie foarte bun, Într-adevăr, Însă ce fel de nume musulman e Levon? Nu e un nume musulman; totuși a fost numele unui om bun, a răspuns Riza Selim Kazanci Încordat. — Domnule, ofițerul a ridicat puțin vocea, părând plin de importanță și conștient de acest fapt. Știu ce influentă e familia Kazanci. Un nume ca Levon nu vă va servi la nimic. Dacă scriem numele ăsta, băiatul ăsta ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iubitule... Încă cinci zile și după aceea ne Întoarcem acasă. Apoi a stins lampa de lângă ea și nu i-au trebuit decât câteva clipe ca să adoarmă. Mustafa a rămas acolo, În lumina slabă, distras de la erecția sa, părând dezamăgit și Încordat. Deși era obosit nu putea adormi. A rămas acolo nemișcat până când a auzit o bătaie În ușă. — Da? Ușa s-a deschis cu un scârțâit și o clipă mai târziu capul mătușii Banu s-a strecurat Înăuntru. — Pot să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dădeam În vînt să mergem la bîlci, iar tata, care ar fi putut descoperi aici o mină de comparații, nu semnalează acest lucru În nici o carte. Preferă să dea cu zarul despre providența lui Dumnezeu. Preferă să fie livid și Încordat. Culmea e că acest text despre căsătoria mea a fost reprodus În două ziare - un cotidian din Lille și un altul din Marsilia - atunci cînd a murit tata. Textul ăsta, pe care-l detestasem cu zece ani mai Înainte, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-l detestasem cu zece ani mai Înainte, am fost nevoit să-l recitesc cînd am luat cunoștință de articolele publicate după moartea tatei. Îl republicau pentru a-i aduce un omagiu! După moartea lui, el continua să asiste, livid și Încordat, la o căsătorie care naufragiase de mult, ca În acele povestiri science-fiction În care personajul e condamnat să retrăiască, repetînd la infinit, episoadele vieții lui care continuă să-l facă să sufere. Eram trist. Tata tocmai murise și eram necăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acasă? Dacă nu cumva era vreun portărel. Mi-am tras pantalonii În viteză, mi-am pus o cămașă și m-am dus să deschid. Era Tina! Nu ne mai văzuserăm de o veșnicie. Mi s-a părut că are chipul Încordat. — Frumoasa Tina În persoană! Bun venit fostei mele soții În noul meu apartament! — Ascultă, François, nu e momentul să glumim. Tocmai a murit tatăl tău. Mi-au telefonat surorile tale. Nu voiau să afli printr-o telegramă. — CÎnd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
excelența voastră. Câtă... Liputin i-o reteză scurt: ă Deci, investigatorul nostru, stimabilul Porfiri Petrovici, a considerat necesar să vă convoace aici pentru autopsia acestor bieți amărâți. ă Da, desigur, desigur. Doctorul Pervoiedov aprobă cu nerăbdare, cu fața trasă și încordată. ă Desigur?! Aici nimic nu e sigur. Liputin se întoarse către martorii oficiali. Ce spuneți, domnilor? Să începem această farsă? ă Chiar avem nevoie de asta? întrebă general maiorul Volokonski. ă Nici eu nu văd la ce ne-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
neutru. Salitov îl privi cu suspiciune și chiar cu nervozitate. ă Asătzi? A fost aici astăzi? ă Nu, excelența voastră. ă Azi noapte? ă Nu. Nu l-am mai văzut de ceva vreme, excelența voastră. O notă nouă, de nerăbdare încordată, se simți în vocea patronului. Aruncă o privire decisivă la Salitov și riscă: Nici pe celălalt. ă Celălalt? Care celălalt? Ațâțarea curiozității lui Salitov îi relaxă agresivitatea. Lăsă jos mâna în care ținea fotografia. ă Deseori vine cu un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
iar castraveți murați, digerați pe jumătate, i se răsculau în stomac. Se încruntă ca și cum aceste sunete interioare puteau să se facă auzite în apartamentul de deasupra și astfel să-l pună în pericol. Tolkachenko se mișca încet, pășind cu precizie încordată, oprindu-se și trăgând cu urechea după fiecare pas. Apoi, stătu la ușă, ascultând înainte de a prinde mânerul cu o apucătură care îi încordă întreg barțul. Își propti umărul în ușă în timp ce o deschise. Chiar și pe întuneric știa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
său m-a uimit. Avea ceva urgent în el. Am făcut tot posibilul ca să nu fiu reținut în altă parte și să tărăgănăm treaba. ă Ne va însoți și prokurorul Liputin? ă Cred că nu, spuse Porfiri, cu un zîmbetul încordat. Simt că vrea să păstreze o anumită distanță față de aceste cercetări până la un rezultat mai clar. ă Ce bine ar fi dacă ne-am permite și noi așa ceva. După acest comentariu doctorul Pervoiedov munci în liniște. Era ajutat de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de tremur agitat puse stăpânire pe el. Își întoarse privirea de la Porfiri și continuă să își flexeze gâtul de pe urma convulsiei. ă Fără glume după ce intrăm. Lasă-le pe seama mea. ă Dacă intrăm vreodată. Salitov lovi în ușă cu o mână încordată. Tăcerea care urmă fu mărită de violența loviturilor. ă Poate că s-au mutat, se întrebă Porfiri cu glas tare, după o vreme. Salitov încercă ușa, care se deschise, lovindu-se însă de ceva înăuntru, ceea ce îl determină pe locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la iveală tot ce era mai bun În ea și cum o transformase dintr-o tigroaică, Într-o pisicuță. Atât de multe i se Întâmplaseră În mai puțin de-o zi! Dar când se apropiase de rulotă și văzuse fața Încordată a lui Desert Rose, se gândise că era mai bine să-și ascundă bucuria și să tacă. Desert Rose stătuse acolo toată noaptea și toată ziua, era a treia zi fără duș, hainele i se lipeau de corp, părul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am de vânzare nu merită să vă pierdeți vremea cu mine și să mă onorați cu reflecțiile dumneavoastră, răspunse Cipriano Algor, dar imediat își mușcă limba, tocmai se hotărâse că nu va mai arunca așchii în focul unei conversații evident încordate, și iată-l din nou lansat într-o provocare, nu doar directă, ci și inoportună. Încercând să evite răspunsul acid de care se temea, se ridică și spuse, Vă cer iertare pentru timpul pe care vi l-am răpit, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
complementar de supraveghere, spuse Marçal, Nu sunt suficienți gardienii, detectoarele, camerele video, și celelalte echipamente băgărețe, întrebă din nou Cipriano Algor, Pe aici trec în fiecare zi câteva zeci de mii de persoane, trebuie păstrată siguranța, răspunse Marçal, cu chipul încordat și cu reproș în glas, Tată, spuse Marta, lasă-l, te rog, în pace, Nu-ți face probleme, spuse Marçal, noi ne înțelegem întotdeauna, chiar când dăm impresia opusă. Ascensorul continua să urce încet. Iluminația etajelor superioare e încă redusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi observat că mobilele sunt noi, totul e nou, cum ți-am spus, Dar dumitale, tată, cum ți se pare, Nu pot să-mi dau cu părerea despre ce n-am văzut, Atunci vino, fac eu pe ghidul. Era vizibil încordată, nervoasă, atât de departe de starea ei de spirit obișnuită încât anunța numele compartimentelor ca și cum le-ar fi făcut un elogiu, Aici e dormitorul, aici e bucătăria, aici e baia, aici e camera de zi unde vom lua și mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Afară, câinele Găsit lătră, se mișcase vreo umbră a nopții. Furgoneta era încărcată, ferestrele și ușile olărei și ale casei fuseseră deja închise, mai trebuia, cum spusese Marçal cu câteva zile mai devreme, să ridice pânzele. Amărât, cu o expresie încordată, părând deodată mai bătrân, Cipriano Algor chemă câinele. În ciuda tonului lui de îngrijorare pe care un auz atent îl putea distinge, glasul stăpânului schimbă în bine dispoziția lui Găsit. Rătăcise prin curte, perplex, neliniștit, alergând de colo colo, adulmecând valizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-a așezat la locul lui rușinat - încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-am mai auzit zgomotul mării. Sub cerul decolorat și gol, liniștea stăruia ca o iepuroaică gravidă ascunsă în bălării, gata să nască, încordată, adulmecând pericolele. Doar câte o pală de vânt o tulbura în răstimpuri cu scurte vârtejuri de foșnete. Eram gata să mă întorc când, spre marea mea emoție, l-am zărit la vreo douăzeci, treizeci de pași înaintea mea pe Hingherul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o piardă definitiv. Își unse felia de pâine prăjită cu gem Cooper’s Oxford și o tăie exact la jumătate. Oare ar conta într-adevăr atât de mult pentru ea? Nu semăna cu femeile pe care le văzuse la clinică, încordate, disperate, incapabile să se gândească la orice altceva în afară de copii. Avea o carieră și o viață plină și agitată. — Nu-i o idee rea, mamă, încuviință el. Camilla părea la fel de încântată ca un copil în fața unei jucării noi. Nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
presă pentru acasă, sticlele cu apă minerală erau vârâte în serviete, numerele de telefon ale nefericitelor victime erau notate pentru a încerca să li se dea de urmă mai târziu de acasă. Miriam, care aștepta de o jumătate de oră încordată, cu ochii ațintiți asupra ușii închise a lui Jack, își luă inima în dinți și bătu. Am rămas ultimii, anunță ea. Vii la una mică? O bere, vreau să spun, adăugă ea, flirtând. Stând în prag, cu fața ei tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-mi vine să cred că am dormit atît de mult. — Bună, eu sînt. Te-am trezit? După voce, Trish pare uimită. — Da, am dormit prea mult. — Îmi pare rău. Voiam numai să verific dacă totul e În regulă. Păreai destul de... Încordată seara trecută. Eram Îngrijorată În privința ta. — N-am nimic, zic. Dar... Cum le spui oamenilor despre una ca asta? Cum recunoști faptul că soțul tău te-a părăsit, că ai eșuat ca soție? În decursul a doar douăsprezece ore, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să nu bată la ochi. Unul din ei s-a apropiat de sol imediat după ce acesta i-a îmbrățișat pe duci, șoptindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cireașă, verde-strălucitor. Apoi văzuse cum șnurul se unduiește spre el. Înainta lent, ca un cordon fin, lung, poate de cinci metri. În dreptul lui s-a oprit brusc, apoi s-a aruncat fulgerător. A intrat prin vena care pulsa pe gâtul încordat și a pătruns cu bucurie în sângele fierbinte. Era cuprins de un entuziasm nemărginit. Alerga prin vene și vase, punând stăpânire pe un teritoriu primitor și stimulativ. A trecut prin inimă, s-a lăsat strâns și răsucit de bătăile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în limba mamei mele. Nu, am spus, în limba femeilor din jurul meu. - Mamă, i-am spus lui Re-nefer, adu o oglindă ca să văd eu singură. Mi s-a adus o oglindă și o lampă care mi-au arătat cât de încordată aveam pielea. - Intră acolo înăuntru, i-am spus lui Meryt, amintindu-mi cum făcea Inna. Cred că e întors. Intră acolo și întoarce-i fața, umărul. Meryt a încercat să facă cum i-am spus eu, dar avea mâinile prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a pus-o pe masa de bucătărie cu trei picioare, sprijinită pe niște cărămizi, apoi s-a dus în mijlocul încăperii, abia atunci i-am observat culoarea părului, un blond-cenușiu foarte deschis, și-a ridicat mâinile deasupra capului și, cu gâtul încordat și capul dat pe spate, și-a închis ochii, dând țipete ascuțite de vreo șase ori la rând, după care, într-adevăr, s-a făcut liniște, toate păsările au tăcut deodată, rămânând nemișcate pe după gratii, iar Csákány mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deschisă dinaintea lui. Se Întrerupse din mestecat, surprins de zgomotul ușii de la intrare. În prag Își făcu apariția Nicolas. Contrariat, jandarmul i se adresă fără menajamente: - Ce treabă ai pe aici? - Vreau să vorbesc cu Pérec, zise băiatul, vizibil foarte Încordat. Vocea lui Nicolas Îl făcu pe medic să se ridice instantaneu În picioare În celulă. Îl interpelă cu furie pe tînăr: - Gunoi ce ești! Nu ți-e de ajuns că te culci cu nevastă-mea , mai trebuie să și vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]