1,513 matches
-
Italia, Boemia, Burgundia. Imperiul a luat naștere în Francia de est, regat apărut de pe urmă diviziunii Imperiului Carolingian. În 962, Otto I a fost încoronat ca împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare. Unii istorici consideră că încoronarea lui Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto. Imperiul Romano-German părea să fie o continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Carolingian. În 962, Otto I a fost încoronat ca împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare. Unii istorici consideră că încoronarea lui Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto. Imperiul Romano-German părea să fie o continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori erau nobili de rang mare ale imperiului, ce îl alegeau
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
faptului că majoritatea populației sale și a elitei politice erau de etnie germană, conducătorii săi, elita politică, se priveau pe ei înșiși ca cetățeni romani, continuatori ai tradiției statale a Romei antice deși, practic nu mergeau la Roma decât pentru încoronarea lor religioasă. La zenitul său, imperiul cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania, Austria, Elveția, Liechtenstein, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Cehia, Slovenia, la fel ca și partea estică a Franței, o parte din Italia, și părțile occidentale
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în care astăzi se află Germania, Austria, Elveția, Liechtenstein, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Cehia, Slovenia, la fel ca și partea estică a Franței, o parte din Italia, și părțile occidentale ale Croației și Poloniei. Începuturile sale converg către data încoronării lui Carol cel Mare (denumit si Charlemagne - 742/814) cu ocazia Crăciunului din anul 800, de către papa Leon al III-lea și a durat până la abdicarea lui Francisc al II-lea, în anul 1806, în timpul războaielor napoleonene. Limba oficială a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
înțelegerea. La 7 mai 973, Otto I a murit, reactivând opoziția nobilimii din Bavaria și Lotharingia, care a refuzat să recunoască înscăunarea lui Otto al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, asociat de tatăl său, în 961, în cadrul ceremoniilor de încoronare. Situația s-a complicat prin itnerventia regelui Franciei Apusene, Lothar, care profită de dificultățile lui Otto, invadand Lotharingia și ocupând Aachen în 978. Ulterior, regele a reușit să-și impună autoritatea, îndreptându-și atenția spre Italia. A renunțat la politică
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a fost învins la Calabria de către sarazini. S-a repliat spre nord, convocând o dietă la Verona în mai 983, luând măsuri în privința Bavariei și Suabiei. A impus alegerea fiului sau, Otto al III-lea, ca rege, adoptând dispozițiile în vederea încoronării și ungerii sale la Aachen, de către arhiepiscopii de Mainz și Ravenna. Pe 25 decembrie s-a desfășurat ceremonia pe care n-a mai apucat-o. În vara 983, o coaliție a populațiilor slave de pe Elba s-a ridicat împotriva stăpânirii
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
care ramură a fiecărei familii era îndreptățită să voteze. Carol a favorizat intrarea în colegiul elector a grupărilor care l-au sprijinit, decis că drepturile electorale laice erau indivizibile și transmisibile potrivit principiului primogeniturii. Întrunirea electorilor avea loc la Frankfurt. Încoronarea subsecventă se desfășura la Aachen. Statutul electorilor era subliniat simbolic printr-o serie de privilegii care îi situau deasupra celorlalți principi: li se confereau drepturi regale asupra sării și a minelor, asupra evreilor și monedelor, deciziile adoptate în curțile lor
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pe Elisabeta succesoarea ei; în 17 noiembrie Maria moare, iar Elisabeta urcă pe tron. Elisabeta devine regină după moartea surorii sale, la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Popularitatea sa este mult mai mare decât cea a surorii sale. În ajunul încoronării, trecerea Elisabetei prin oraș este întâmpinată cu bucurie de mulțime, iar răspunsurile ei deschise și pline de har fac să fie îndrăgită de spectatori. Elisabeta este încoronată în 15 ianuarie 1559. În acea vreme nu exista încă un arhiepiscop de
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale Elisabetei I au fost mult dezbătute de către cercetători. Deși protestantă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
și nu-mi pasă de ducele de Parma(Farnese), sau de oricare prinț din Europa care îndrăznește să invadeze hotarele regatului meu" Înlăturată amenințarea invaziei, poporul sărbătorește. Procesiunea Elisabetei la ceremonia de la catedrala Old St. Paul's, rivalizează cu fastul încoronării sale. Înfrângerea Armadei spaniole, a fost un important succes de propagandă pentru Elisabeta I și pentru Anglia protestantă. Englezii au considerat victoria ca o favoare de la Dumnezeu și ca o dovadă a inviolabilității națiunii, sub conducerea unei regine fecioară. Însă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
dizolvarea parlamentului și instaurarea unui regim de teroare. Dictatura care a urmat a favorizat o industrializare rapidă a țării și modernizarea instituțiilor economice și administrative. Exact după un an de la lovitura sa de stat și la 48 de ani de la încoronarea unchiului său Bonaparte este uns Napoleon al III-lea pe data de 2 decembrie 1852 ca împărat al francezilor, în urma unui plebiscit. Prins de obligațiile care decurgeau din angajamentul pentru "Théâtre français" și de frecventarea societății boeme, în care ajunsese
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
serie de invazii începând din sec. V. Lituania a intrat în istoria europeană când pentru prima dată a fost menționată într-un manuscris medieval german, cronica Quedlinburg din 14 februarie 1009. Pământurile Lituaniei au fost unite de Mindaugas în 1236, încoronarea oficială a acestuia ca rege al Lituaniei având loc în 6 iulie 1253, marcând formarea primului stat lituanian unificat, Regatul Lituaniei. În perioada timpurie a lui Gediminas au fost ocupate teritorii care astăzi fac parte din Belarus, Ucraina, precum și părți
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
era asistent la facultate și profesor la seminar. A fost hirotonit ca diacon la 19 octombrie 1993 și ca preot celib la 26 octombrie 1993 de către episcopul Andrei Andreicuț. În 17 aprilie 1994 a făcut promisiunea monahală la mănăstirea Catedralei Încoronării din Alba Iulia și a primit atunci numele de Iosif, sub patronajul sfântului Iosif din Arimateea. Pentru trebuința școlilor teologice ale Episcopiei de Alba Iulia, ieromonahul Iosif a venit în Franța cu binecuvântarea episcopului Andrei în cursul verii anului 1994
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
,al cărui nume înseamnă „Viguros este sufletul lui Ra”, a fost cel de-al unsprezecelea faraon a dinastiei XVIII, din timpul Regatului Nou. A domnit,se presupune,timp de 3 ani, din 1336 până în 1333. Numele său de încoronare a fost Ankhkheperura Djeserkheperu, ceea ce însemna: „Adevărate sunt aparițile lui Ra”,"Cea mai sfântă dintre apariții". A urcat pe tron,se presupune, la vârsta de 18 de ani, fiind precedat de Akhenaton și de soția sa,Nefertiti și succedat de
Semenkhare () [Corola-website/Science/303679_a_305008]
-
precedat de Akhenaton și de soția sa,Nefertiti și succedat de fiul acestora, Tutankhamon . este cel mai misterios personaj al acestei dinaștii, în privința să făcându-se o mulțime de speculații. Tot ce se știe despre el este încă neclar. La încoronare, (din nou,se presupune) s-a căsătorit cu prințesa Meritaton, cea mai mare dintre cele șase fiice ale lui Akhenaton și Nefertiti .S-au găsit reprezentări ale cuplului regal,însă nu se știe cu certitudine dacă nu reprezintă pe altcineva
Semenkhare () [Corola-website/Science/303679_a_305008]
-
să aprobe acest proiect. Idea a venit datorită unui proiect național în cadrul căruia guvernul de la Budapesta a alocat credite pe termen lung pentru orașele mici și mijlocii cu scopul construirii centrelor de cultură la împlinirea de 40 de ani de la încoronarea regelui Franz Joseph. Proiectele clădirii au fost făcute de Marcell Komor și Dezső Jakab care au mai lucrat la construcția Primăriei (astăzi Prefectura). La exterior palatul este împodobit cu mozaicuri și basoreliefuri în bronz și piatră, fresce și vitralii, toate
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
oameni de știință, filosofi, literați ai secolului XIX (Elek Dósa, Sámuel Teleki, Farkas Bolyai, János Bolyai, Ferenc Mentovich, István Petelei). Intrarea în Sala Mare (numit și "Sala de Concerte") se face din holul clădirii sub relieful de bronz care prezintă încoronarea regelui Franz Joseph prin ușa principală. Sala este monumentală și solemnă, înălțată pe cele trei etaje ale clădirii. Pereții parterului sunt placați cu ambriuri sculptate din stejar lustruit, până la înălțimea unui om. Pereții lojelor sunt îmbrăcați în mătase, pe langă
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
întors la Atena, capitala s-a preschimbat într-un centru de activități militare, odată cu războiul cu Turcia: principele Constantin s-a remarcat în calitatea de conducător victorios, însă în cursul evenimentelor a avut loc asasinarea regelui George, la Salonic. După încoronarea tatălui ei, Elena a vizitat pentru prima dată țara, din care până atunci cunoscuse doar Atena, Corfu și câteva orașe mai mari. Împreună cu regele și principele Alexandru a vizitat câmpurile de luptă macedonene. În mai 1915, regele Constantin s-a
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
de mărci urmau să fie acordate lui Ludovic. Efectul tratatului a fost că Ludovic a fost de acord că nu a fost niciodată regele legitim al Angliei. Ludovic al VIII-lea i-a succedat tatălui său la 14 iulie 1223; încoronarea a avut loc la 6 august în același an la catedrala de la Reims. Ca rege, el a continuat să se răzbune pe Casa de Plantagenet și a confiscat Poitou și Saintonge de la ei. A urmat confiscarea Avignon și Languedoc. La
Ludovic al VIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/303836_a_305165]
-
un purtător de ghinion, este estimată în jurul cifrei de 250 milioane de dolari. 1958 - Diamantul se descoperă în Siberia. 1967 - Diamantul Darya-i-Nur, un diamant de culoare roșie ce cântărea între 175-195 carate este purtat de ultimul șah al Iranului la încoronarea sa. 1990 - Numeroase depozite de diamant sunt descoperite în nord-vestul Canadaei. mai 2000 -După o serie de reuniuni interguvernative, guvernul din Africa de Sud creează "Kimberley Process" pentru a discuta și a înfrunta problema "diamantelor de conflict"( numite și "diamante de sânge
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
Antonio Canal, care începe să fie numit ""Canaletto"", care va reda în tablourile sale acea atmosferă de frumusețe și eleganță. În jurul anului 1717, Canaletto lucrează împreună cu tatăl său la decorurile unor opere ale lui Vivaldi, "Arsilda, regina din Pont" și "Încoronarea lui Darius". În același timp își încearcă talentul și ca pictor de șevalet și pictează vederi din Veneția, influențat de Marco Ricci și Carlevaris, prcursori ai "vedutelor" (vederi citadine ) venețiene. În anul 1719, Canaletto va pleca la Roma. Întâlnirea cu
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
Ch-L-Napoleon a fost ales președinte al Republicii Franceze, prin lovitura de stat din 2 decembrie 1851 el a primit titlul de "principe-președinte" și puteri dictatoriale. Exact după un an de la lovitura sa de stat și la 48 de ani de la încoronarea unchiului său, Ch-L-Napoleon a fost uns Napoleon al III-lea ca împărat al francezilor, pe data de 2 decembrie 1852. Investirea fusese validată de un plebiscit. Împăratul s-a căsătorit în 30 ianuarie 1853 cu contesa spaniolă Eugenie de Montijo
Napoleon al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/304256_a_305585]
-
Centrală. Deși am văzut-o de mai multe ori, nu pot să nu admir, de fiecare dată, ținuta grandioasă, cu portaluri bogat ornamentate, coloane, bolți în ogivă, vitralii, statui, altare cizelate. Totul degajă înălțare spirituală, transcendental... Catedrala a servit pentru încoronarea regilor, dar și ca necropolă. Ne plimbăm pe fortificațiile impunătoare, martore a îndelungatelor asedii de-a lungul timpului, dar și a dramelor din interior. Dintre numeroasele turnuri impresionează și astăzi Bastionul Pescarilor de unde se poate admira panorama orașului și amețitoarele
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
medievale: Catedralei St. Etienne (secolele XIII-XVI), Basilica St. Pierre de la Citadelle și Porte de Allemands (secolele XIII-XV), o mare poartă fortificată cu turnuri crenelate. Un ultim popas înaintea Parisului îl facem la Reims în celebra Catedrală gotică Nôtre-Dame, locul de încoronare al regilor Franței, cu istoria lor însângerată. ORAȘUL LUMINILOR Orice staționare în Orașul Luminilor, metropola rafinamentului mondial, este un privilegiu de care îți amintești toată viața. De fiecare dată, Parisul îți oferă o nouă fațetă, asemenea unui diamant care șlefuit
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]