4,058 matches
-
că e una dintre cărțile despre care crede că o să mă facă să mă simt bine. Nu am citit-o în engleză (evident). Sunt comodă și leneșă și citesc în engleză doar psihologie de ultimă oră, doar dacă nu am încotro. Un an mai târziu am aflat că s-a tradus (yeey!). Așa că, pentru că tocmai ce lucram la wishlistul de ziua mea, am adăugat-o, alături de două cărți Publica pe care mi le doream mult. A stat pe wishlistul acela cam
ABSOLUT TOT [Corola-blog/BlogPost/96768_a_98060]
-
Sărătean în Maurizio, Marius Miron în Filippeto. Sunt încredințat că despre ei vom mai auzi. Și ar mai fi ceva de notat. Acești tineri actori nu aparțin, cum crezusem întâi, Teatrului Nottara, care numai le găzduiește spectacolul. Sunt răspândiți care încotro, unii pe la teatre din țară, iar alții prin alte locuri, fără angajamente stabile. Este aproape miraculos cum, în aceste condiții, ei formează o echipă, astfel cum ne-au apărut din spectacolul cu Bădăranii, atât de sudat în toate componentele lui
Notă după un spectacol by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10836_a_12161]
-
goleau curtea. Soarele și un vânt călduț dinspre miazăzi topiseră zăpadă. În salciile de pe malul apei, pleznise mugurul. Colțul ierbii și grâul semănat din toamnă, schimbaseră negrul pământului în verde crud. „Al cui o fi, cine l-o culege și încotro va apuca, Dumnezeu știe?!” - se mâhneau, cu lacrimi în ochi, oamenii. Durerea încolțise și ea la tot pasul. Nimeni nu mai avea tragere de inimă. Spătaru, fierarul satului, privea și el cu amărăciune în toate părțile. „Până anul trecut nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
iluzie constă în Adevărul Absolut. 577. Adevărul este tablă pe care se scrie Cuvântul. 578. Doar Dumnezeu îi poate spune EU fiecăruia dintre noi. 579. Ne naștem doar pentru a calcă în picioare lumea păcatului o viață întreagă, mergând care încotro pentru a ne întâlni cu toții aceeași moarte. 580. Te rog iubire lasă-mi Destinul în sufletul tău. 581. Teamă este aerul vieții. 582. Cât de goi am fi dacă nu ne-am îmbracă sufletul cu țărâna nașterii? 583. Oare e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pe pământ; ce întrebare!? Să-și bată joc obraznicul!” Simt că nu mai am aer. Am senzația că-mi pierd mințile. Nu se poate, doar aseară am fost aici și EA a rămas aici! Plec... și nici nu știu unde merg... sau încotro... nimic nu mai are sens! Cineva se apropie de mine, mă strigă. Este urâciosul de asistent. „Hai repede la metrou, altfel începem cu întârziatul de lunea și Profesorul are să se supere” „Ai petrecut bine?” Petrecut?! A, da!... Îl urmez aproape
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
legată de sfârșitul propriei existențe de vânător, de sfârșitul unui scop. Ulterior, în avionul Hercules care o preia ca unic pasager rămâne în suspensie răspunsul la întrebarea pilotului, „Unde dorești să mergi?”, un fel de „Quo Vadis?” cu iz filozofic. Încotro să te îndrepți când scopul suprem al existenței tale a fost atins? În mod obișnuit aici este inserată ca în basme recompensa care înseamnă în primul rând promovare ca recunoaștere a meritelor. Din fericire, Kathryn Bigelow nu apelează la acest
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
ceruse inginerului Popete, un personaj care, la finele cărții și aventurii scriitorului, se face nevăzut, precum în proza fantastică a lui Eliade. Pe măsură ce textul avansează - ai senzația că, la un moment dat, Cosmin Perța este purtat el însuși de condei încotro vrea acest text -, umorul inițial, pigmentat de ironie, se transformă în altceva, în dramă. Tot așa cum - anticipând puțin - planurile scriitoricești ale lui Teofil vor fi abandonate, căci puterile scrisului nu par să mai însemne nimic în fața realității ultime: moartea. Începând
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
muțeniei acesteia, cade într-o dispoziție de povestitor, pentru a ajunge la următorul deznodămînt: „nici o clipă/ nu m-a privit în față/ iar la intersecții/ își făcea cruci mărunte/ după vreo șapte ceasuri/ am întrebat-o/ cu jumătate de gură/ încotro merge” ( Îmi părea săracă). Deromantizarea se împlinește prin renegarea propriului eu sensibil: „inima mea e-o ciocănitoare flămîndă// îi înțeleg pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
fidel al Cotroceniului. "Despre domnul Tăriceanu eu nici nu vreau să cred și nici nu vreau să lansez supoziții de genul acesta. Ce am făcut eu, și am făcut-o și public ca să spun așa pentru că nu am mai avut încotro față de niște declarații iraționale, dar eu nu fac decât să constat că niște mișcări ale domnului Tăriceanu profită al dracului de tare, cum se spune, unor oameni care trudesc de mult... din zona Traian Băsescu și așa mai departe la
Antonescu: Tăriceanu complotează pentru dezmembrarea PNL by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39471_a_40796]
-
ani, care tratează teme de zi cu zi, fierbinți, din viața românească. „De 15 ani încoace ne scăldăm în ape tulburi. De 15 ani încoace facem haz de necaz fără să înțelegem prea bine, de fapt, ce ni se întâmplă, încotro ne îndreptăm. Asistăm neputincioși la spectacolul caragialesc al alegerilor, la privatizări deocheate sau la dezbateri politice încrâncenate și ne dorim de fiecare dată ca mâine să fie altfel. Cuvintele capătă aici valoare de simbol, atingând cele mai sensibile corzi ale
Agenda2005-30-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283997_a_285326]
-
de a descoperi în el însuși ceea ce se potrivește pe fiecare pagină „ fiecare pagină a vieții. Prin această carte îl invit pe cititor într-o călătorie către el însuși. O călătorie în care să descopere mai multe despre cine este, încotro vrea să se îndrepte și ce alege să facă pentru a ajunge acolo?, spune Mihail Mușat despre demersul său. Nu e doar încă o carte “motivaționala ” sau “inspirationala ” pe langă atâtea altele, ci e o provocare. E un exercițiu care
"Eu cine sunt?" @ Carturesti, 3 decembrie [Corola-blog/BlogPost/95124_a_96416]
-
sau masca de ceară a lui paul celan sub pod o pasăre de apă țipă sfâșietor nu-i corbul nici lăstunul orb e umbra fiului din nor. 52 am 52 de ani nu mai știu ce știu nici cine sunt încotro s-o apuc îmi însoțesc fiul pe drumul calvarului său în hopital avicenne de la periferia unde înflorește liliacul și cântă mierlele negre. înghit șarpele endoscopic și descopăr un continent nou : harta zdrențuită a sângelui meu. poeme în metrou sunt în
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
Nici vrăjitoarea care s-a jucat cu mintea Zăvorancei nu se compară cu puterea pe care o are asupra sufletelor de femeie o cosmeticiană sau o manichiuristă”, zice Mihai Radu. “Cu soțul ei, femeia stă uneori doar pentru că n-are încotro. Cu cosmeticiana stă pentru că vrea”, răspund eu. Un nou episod al eternului război dintre sexe citiți, vă rog, aici. Am dreptate iar, da, știu!
Cosmeticiana e numai una by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18530_a_19855]
-
n-am iarăși cum să-i duc ghiocei azi, fiindcă nu mă mai lasă psihoterapeutul să vorbesc cu ea. Cică numai așa o să scap de traumă, dacă-mi înfrunt dușmanul. Îmi rămân, așadar, doar colegele de la birou. Cărora n-am încotro și trebuie să le duc ghiocei!!! De-asta îmi vine să rămân acasă, să mă spânzur cu cravata de lustră. Cum să mă duc eu la birou cu 48 de buchete de ghiocei?? Cum??? Într-o pungă? Într-un coșuleț
Ziua în care toţi bărbaţii trebuie să dea ghiocei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18569_a_19894]
-
fac? Trebuie să le iau ghiocei!!! E 1 Martie, ziua în care toți bărbații trebuie să le dea femeilor ghiocei. Cum or putea unii să facă asta cu atâta nonșalanță?? Eu nu pot!! Dar cred că deja nu mai am încotro!! Îmi sun de pe drum psihoterapeutul să mă motiveze cu câteva cuvinte meșteșugite, cum fac și atunci când mă duc la dentist. O să pot! O să pot! O să pot! O să pot! O să pot! O să pot! O să pot! O să pot! O să pot! O să pot
Ziua în care toţi bărbaţii trebuie să dea ghiocei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18569_a_19894]
-
au născut listele de curățenie. Listele de liste Dacă nu s-au inventat încă, mă gândesc să le inventez eu acum. Simt că e nevoie de ele. Ne vor simplifica viața, fetelor! Imaginați-vă o dimineață în care nu știți încotro s-o apucați. Nasol, nu? Acuma, imaginați-vă una în care prima preocupare e să vă alcătuiți frumos o listă cu toate listele de pe care le aveți de făcut (listă de chestii pe care trebuie neapărat să le cumpărați, listă
Suntem unice, fată! Una mai unică decât cealaltă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18620_a_19945]
-
ducem treaba până la capăt”, lăudându-ne apoi pentru curaj. Mă gândeam că o să trebuiască să îl și îngropam pe ăla dar am scăpat mai ieftin, trebuind doar să îl mai escortam până la morga, si sa il descărcam. N-am avut încotro, pt că trebuia să ne luăm banii, așa că ne-am urcat și noi în papuc, pe platforma, doi pe dreapta, doi pe stânga și mortul întins între noi. Normal că vecinii erau adunați buluc, iar până să plece mașină se
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
minute să ajung și să constat că e închis. Programul de lucru începea peste vreo patru ore. Puțin enervată, dar mai mult stresată de efectul imprevizibil și efemer al calmantelor, mă urc în metrou și merg spre centru... neștiind exact încotro. În metrou învârt cea de-a doua carte de vizită. Citind pe ea Clinică de Ginecologie, mă gândesc că acolo sigur sunt mai mulți doctori, printre care unul dispus să-și facă timp pentru o urgență neprogramată. Neamț sau ne-
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
un iubit și aș fi preferat să nu fiu obligată să-mi fac unul, ales de alții. Dacă până atunci mă distrase să mă întâlnesc la căminul cultural cu el, să vorbim,să glumim să vedem împreună un film,văzând încotro bătea vântul de fapt,doream să dau înapoi. Nu-mi plăcea ideea că alții îmi impuneau acea prietenie. Tipul începuse și el, să facă pe autoritarul, încercând să-mi îndepărteze prietenii, fățiș, fără să-i pese că eu eram sau
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
vină! După ce-i povesti mamei, aceasta îi spuse foarte calm: ― Măi, fată, ai căzut în capcana aranjată de cei doi, Petru și Constantin! Nu te las eu la greu! Copilul ăsta va avea tată. * După procese, Petrică nu mai avu încotro. Recunoscu copilul, un băiat frumos și sănătos. Ca să se răzbune, Florica îl boteză cu ambele nume Petrică și Constantin. Urmă o căsnicie chinuită, un alt copil, apoi Florica făcu din nou o greșeală. Într-o seară când se întorcea de la
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
ascuns îl făcea pasiv? Nimic altceva decât afacerile necurate pe care le făcea la serviciu. Pădurea este atât de mare! Ea poate oferi o mulțime de posibilități în afaceri. Încet, încet intră și Constantin în miezul problemei. Petrică nu avu încotro, de altfel acesta fusese scopul de la început, să-l introducă în afaceri și, într-o zi, să-l facă răspunzător de multe din matrapazlâcuri. Constantin dădu de bani! Bani mulți! Viața se schimbă când banul, ochiul dracului cum se zice
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
toate cântecele cântate și încă mai rămânea un sfert de oră până la culcare. Uneori, când suntem la drum lung cu mașina pe șosele necunoscute, pe meleaguri nefamiliare și se face seară și simțim, fără să ne-o spunem, că ori încotro ne-am îndrepta, la capăt nu ne mai așteaptă nicăieri și niciodată casa din strada Crișan, numărul 18, cu lumina lucind cald în ferestre, nici masa pusă, nici supa în farfurii, nici baia pregătită cu prosoapele mari, mirosind a lavandă
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
fapt, se dezic de discursul comunist al perioadei. Dizidența se exprimă în metafore absurde: Nu mai putem!", "Jos mâinile de pe Manet!", "Să nu mai fie ocupat veceul!", "La luptă!", "Să fie eliberat Manet!", Toți într-un pas înainte!", "La miting!", "Încotro?" Replicile destructurate, incoerente, care nu-și răspund, indică o descompunere internă a lumii scenice (Confucius: Voi sunteți prieteni - internaționaliști. Voi vă înțelegeți. Prietenia este un lucru sfânt." Agentul: "Vaca paște iarbă verde."). Cea de-a treia piesă inclusă în volum
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
o durere dulce, gândi Ștefan, lungind în gând literele cuvântului duuuulce și care nu știa de unde vine, din antebraț, sau din buricul său, pentru că în buric simțea așa, ca un soi de emoție vie și foarte tandră și nu știa încotro s-o diriguiască, lăsând-o acolo unde nu-i plăcea că se află, fiindcă nu-i părea regește să sufere de o zonă atât de sensibilă în trupul său, încât dacă ar fi atins-o cineva, ar fi fost ca și când
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
e deja siropoasa Răspuns: Mă citiți? Dau dependența? Clau: De ce dorești să-ți punem întrebări? Răspuns: Mi s-a părut distractiv pentru ambele părți. Și nu mai doresc, gata. Am dorit și mi-a ajuns.:(( Dan Pătrașcu: De unde venim și încotro mergem? Ce este fericirea pentru tine? Răspuns: Ultima oară când am venit de undeva, am venit de la MȚR. Fericirea pentru mine înseamnă niște oameni, se știu ei care sunt. cruela de vila: vii la plantat? ai plantat la viatza ta
M-ați întrebat, vă răspund! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19045_a_20370]