2,617 matches
-
se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
să te întreb asta! Nu cunoști multe nici despre tine! Vezi tu, păstorul și nevasta lui, cărora le spui părinți, nu au putut avea copii! Ei te-au găsit la marginea Pădurii Neumblate și te-au luat de suflet. Flăcăul încremeni în partea sa de temniță. Și-ar fi dus mâinile la urechi, să nu mai audă cuvintele babei, dar, undeva în sufletul său, știa că acele cuvinte nu erau minciuni. Voia să afle adevărul despre nașterea sa, despre părinții lui
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
el, ca un scut în fața primejdiilor din ce în ce mai dese. Ajunseră în preajma castelului abia după încă trei zile de mers. Zidurile negre erau atât de înalte încât păreau să se sprijine de cer și nu aveau nici o fereastră, cât de mică. Ionuț încremeni în fața șanțului adânc care apăra zidurile, prin care curgea smoală aprinsă. Nu se vedea nici urmă de poartă sau de pod. Mama lui se transformă în femeie. - De aici, eu nu mai pot înainta. Am să-ți dăruiesc însă, acest
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Bine, vin cu domnul procuror de îndată... Mulțumesc! ... Da, da... vă salut! În salon s-a instaurat o liniște mormântală în momentele imediat următoare. Fata se chircise de tot, panicată, în brațele grijulii ale mamei sale, iar aceasta îl fixa încremenită pe polițist, lăsând a i se citi pe față doar nedumerire și neîncredere. - L-au descoperit și reținut pe nenorocit, doamnă. E la secție, deja. Va fi tras la răspundere, vă asigur. Aveți grijă de fetiță. Mă voi întoarce, poate
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
dreptul de a fi primiți la spectacolul vieții estetizate și luminate de razele blândei iubiri și omeniei. Apropiați de naiul maestrului Gheorghe Zamfir și ascultându-l luăm din el o frântură de aur sufletesc ce-nbogățește infinit mai mult decât aurul încremenit în avere lumească! Naiul lui Gheorghe Zamfir scaldă inima într-un surâs sau un suspin și-o înflorește cu mărgeanul muzicii nemaicântate decât de clinchetele stelelor de argint pe care le aude dumnezeiește omul împresurat de vis! Cu voia maestrului
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
impure ale atâtor ovaționiști de moment, ceea ce transmite Fuego prin muzica sa e cărămida și cimentul unirii! Aceasta-i naturala înflăcărare a dragostei de țară și doar ea zidește! Cei care-au închipuit hotar pe vecie, în hotar și-au încremenit numele, pe când cântecul de unire al lui Fuego, pe aripi zboară, iar zborul e liber să aspire la eternitate! Aflat la Chișinău, spre vremea rămasului bun al iernii ce-și storcea puterile în gerurile ultimelor zile de februarie ale lui
FUEGO, ARTISTUL UNIRII, LA RADIO VOCEA BASARABIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353208_a_354537]
-
zeci de cetățeni veneau cu diferite probleme în biroul meu. Mulți săteni veneau doar să mă salute și să vorbim despre nimicuri. De această dată până și nenea Turuianu, omul de serviciu disponibil oricând, dispăruse. Unde sunt toți? Timpul pare încremenit într‑o așteptare enervantă și apăsătoare. Din când în când, contabila primăriei, tovarășa Pungă, intră și iese pe ușă tăcută, preocupată de ceva doar de ea știut. Beau o cafea și încerc să dau câteva telefoane. În receptor aud sunetul
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
doar pentru o clipă, comunicând telepatic: „Da, singurul Dumnezeu a putut face această minune...”. Erau de acord și nu era pentru prima oară când ei ajungeau la această concluzie după aproape toate operațiile efectuate în regim de urgență. Mama Luiza, încremenită într-o tăcere adâncă și demnă, nu-și mai putea opri lacrimile, iar Iuliana săruta în neștire mâna lui Iustin. A fost o bucurie greu de descris pentru oricare dintre cei prezenți, pentru alții ori peste timp... Pe parcursul acestor trei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
A fost un sărut lipsit de semnificații la prima vedere, scurt, fugar, ca o mângâiere. S-a retras apoi în tăcere. El a deschis ochii, surprins de liniștea ce îi împresura. A privit-o zâmbind aproape imperceptibil. Ea era ca încremenită în așteptarea reacției lui. Nu s-a așteptat la ce a urmat. I-a cerut să stea și ea cu ochii închiși, cu brațele pe lângă corp, nemișcată. A sărutat-o în același fel și s-a retras... Cum a fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
un bărbat. - Dragul meu, e musai să ne întâlnim departe de locul asta plictisitor. Nu putem face nicio mișcare, cu toate creaturile astea stupide care stau cu ochii pe noi. - Și mi-e dor de tine ... de trupul tău! Alma încremeni. Simțea că îngheață. Mary Morgan făcea declarații de amor. - Frumoaso, găsim noi un loc, să ne facem de cap! Poate chiar în fanul proaspăt din grajd. Ce zici ? Vocea mieroasă a lui Eustace. Alma răsuflă ușurată. - Să-ți fie rușine
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
Mary. - Iubito, tu și cu mine suntem ca două jumătăți îmbinate perfect, dar avem nevoie de capital. Tu ocupă-te de țintele tale, eu de ale mele. Discuția se încheiase și cei doi se sărutau. " Lichele !" -V-ați rătăcit, domnișoară? Alma încremeni. - Papa, șopti făcându-i semn să vorbească mai încet. Mirat și surprins, contele o privi mai atent: - Alma ? Dumnezeule, pe cine pândești aici ? Îl trase într-un colț mai ferit. Putea oricând să treacă cineva și să-i vadă. - Papa
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
și în ziua în care aceasta-i „ultima lui lacrimă“, „se regăsește“ «într-o realitate deplină și concretă, unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniți în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
senine, Zvâcnesc tăceri ce-adună zâne Cu tainic grai Ivit din fagure de ornic. Agilă ca un ibex, clipa Se-nțepenește pe picioare, Scrutând Depărtările cu coapse de albastru. Mai sus, O despletire de fluturi Pe trepte ninse de înnoptări Încremenește-n alb. Doar blajinii bujori de munte Cu arome seducătoare Mai freamătă-n ținutul alpin, În acea magică risipă de culoare, Când, de veghe ispitirilor mele, Pe pisc, Muguri de lumină Tot răsfoiesc petale de cer, În ecouri de strană
DEZMĂRGINIRE ÎN ECOURI DE STRANĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353765_a_355094]
-
pare primăvară/ de-atâta fericire-mbujorată”! Că totul se zbate într-o lume a contrastelor asemeni trăirilor proprii, recunoaște și-o spune răspicat, autorul, în „Contraste”: „De n-aș fi din contraste croit, al meu destin/ ar fi ca o băltoacă încremenită-n lin [...] În mine se înfundă/ c-o disperare cruntă/ săracul mult cu foarte bogatul meu puțin [...] Chiar Dumnezeu în mine/ neîncetat devine/ când cupă cu licoare, când cupă cu venin.” Cât de minunat și de frumos își dezgolește spiritul
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
și mi-a așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor... așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal în tăcerea de gheață care se lăsase... Ai fi spus că toată lumea încremenise. Nimeni nu respira, nimeni nu mișca... La un moment dat, tata, care se afla aproape de telefon, a ridicat receptorul. - Alo! Da... Cine sunteți? Cum!? Poate este o greșeală... S-a confirmat?! Nu l-am scăpat pe tata din ochi nicio
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
Protezelor, înainte!” Și protezele își reîncep marșul cu și mai multă vigoare, strivind sub tălpi Inspirata Tripletă. Timpul trece și distanța dintre Ultimul Far și mărșăluitori se micșorează. Deodată, firava lumină dispare total. Cenușiul devine aproape negru și material. Protezele încremenesc. Teama planează demențial deasupra gloatei. Apoi, antrenate de o groază totală, scoțând un vaier prelung, protezele se aruncă într-un ultim asalt, rostogolindu-se unele peste altele în gura larg căscată a Nelimitatei Crevase, care le înghite horcăind abisal. Pe
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
zborul de albine. Se dezvelesc statui din piatră fină De voaluri preasfințite-n puritate Pe fruntea lui se scaldă o lumină Când dragostea timid la poartă-i bate ... A ÎNGHEȚAT O LACRIMĂ SUB GENE A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Se ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit și-un chip de fată În tihnă-și cântă doru-n versuri line Și-atâtea taine-n nopți de catifea Când prin omăt, luciri diamantine Se sting în
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Arșinel, Stela Popescu și alți câțiva artiști, a început, demult, revoluția! Ce-ar fi și cine știe dacă ar fi libertatea de azi, fără lupta lor! Cenzura pentru ei n-a fost decât o pânză de păianjen în care au încremenit gâzele mici, dar pe care fluturii mari au rupt-o. Câtă îmbuibare de nesăbuință poate avea cel ce zice că maestrul Alexandru Arșinel nu este revoluționar?! Cuvântul trebuie să fie oglinda faptei! Ce poate oglindi, așadar, un cuvânt împotriva maestrului
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
au cum să mai lupte împotriva lor, căci hoții aceștia îmbrăcați în straie politice și-au făcut legi ca să fure avutul țării în mod legal și și-au subordonat justiția. Populația pare epuizată, năucită, fără repere, deposedată de speranțe, pare încremenită în inerții. Se uită nepuntincioasă cum jecmănesc, cum fac să nu mai existe demnitate națională de parcă nici n-a fost în dicționar, cum fac să dispară criteriile valorice lăsând în urmă o derută îngrijorătoare. Sunt de-a dreptul înfricoșători acești
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
omului, mai încercați! Și din nou doctorul: «În asemenea cazuri știința nu este capabilă și nu poate face nimic, este limitată în cazul de față. Nu poate fi niciun miracol. Paul este definitiv mort în acest moment!» Iar eu am încremenit. N-am mai spus nimic. Mi-am pus căciula pe care o cumpărasem din Constanța vara trecută cu Strahi și am ieșit clătinându-mă afară pe coridor, unde mă așteptau Radu și Stanley. Au înțeles totul! Ne-am îmbrățișat toți
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
pe stadioane de maidan, cu valize doldora, arbitraje măsluite... în loc să facem un campionat de criză de 10-12 echipe. Am strâns din dinți, mi-am luat de leul de biserică semințe și am purces spre stadionul din groapă. Un stadion schilod, încremenit în comunism. Patronii, civili sau generali, nu au știut decât să mulgă clubul și să-l lase în paragină. Schelete de beton rânjesc neterminate de ani de zile. În plin buricul Bucureștilor! La amenajarea stadionului, Jiji de la Jilava... conduce detașat
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
unul era Vasile Șeicaru, un corp și o chitară într-o singură undă a mării pe care plutea arca scenei, cu frumoșii și frumoasele ce-au răpit inima întregii tinerimi a generației aceleia romantice, din deceniul scurs din veac dar încremenit în timp, ca treaptă de scară spre cultură, artă și libertate: deceniul cenaclului „Flacăra”! Menestrelul cu chitara, Vasile Șeicaru s-a născut pe 10 iulie, în comuna Oancea, Județul Galați. Are un singur frate, Aurel, antrenor de înot la Constanța
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
a vorbit și mai plin de el: - Am venit cu necazu’ băiatului acesta, ăl mare, a apăsat el pe cuvinte, făcând o pauză pentru a le da un plus de greutate, în timp ce își plimba privirea pe fețele lor rămase ca încremenite la auzul celor spuse... Mă gândesc eu că n-o să vă bucurați, dar trebuie să-mi fac datoria. Așa e rânduiala când ajung copiii flăcăi, fraților... - Dar ce necaz, omule, spune odată! S-a oțărât Vasile spre el cu mâna
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > GÂNDURI DE SEARĂ...2 Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 534 din 17 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 2 Caut răcoarea după-amiezilor de vară, când timpul se oprește pentru câteva minute, încremenit în eternitate. Mai răzbate din când în când un foșnet plăcut, o piatră zdrobită sub talpă, un tril chemând asfințitul. Se apropie de mine un gând stingher. Îl las să mă macine, să îl simt până în creștet și-apoi voi
GÂNDURI DE SEARĂ...2 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358324_a_359653]
-
câteva secunde și i-a citit tulburarea și toată nemulțumirea pe față. A înțeles că altă soluție nu are. A mișcat încet capul în semn de aprobare și a ieșit tăcută din încăpere. Nu l-a văzut pe Andrei, rămas încremenit dincolo de tocul ușii după ce ascultase întreaga discuție, privind-o compătimitor. S-a trântit pe pat cu ochii țintă la tavan și a rămas cu brațele ridicate, având palmele desfăcute a rugă, preț de câteva minute... Pe holul central al impunătoarei
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]