1,207 matches
-
nécessaire (Deuxième Discours), Discours des trois unités d'action, de jour et de lieu (Troisième Discours). (n.tr.) 9 Fie ca într-un singur loc, o singură zi, o singură faptă înfăptuită Sala de teatru până la sfârșit s-o țină încremenită. (n.tr.) 10 Pentru Corneille, morala include politica. 11 Idealul personalității umane în secolul al XVII-lea. (n. tr.) 12 Sublinierea noastră. 13 Această diferență se explică în parte prin lăsarea de o parte a corului în epoca clasică. În
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu lumânări agățate de nasturele uniformei. În lacrimi, nevastă-mea, chinuită să-și degajeze monumentalitatea obstretică dintr-o birjă, se dete jos odată cu unul dintre morți din carul lui, găsindu-se față în față cu el și cu pleoapele lui încremenite. Puțin a lipsit ca biata Matilda să nu intre din trăsură în coșciugul lui. Defunctul purtase un ochi de sticlă și murise cu el deschis. Coșciugul era scoborât cu ghetele în sus, ca un leagăn de copil înfășat, dintr-un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate părul pe creștet, asculta cu răsuflarea tăiată; doar, era vorba și de Ion, bărbatul ei, căzut în fața Griviței. Războiul se sfârșise demult... apoi, anii trecură așa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spre lună, slobozind un urlet spre cer, tânguitor de-ți frângea inima de jale. Pe boier îl lua cu frig. Anuca, fata pădurarului 153 Pădurarul, simțindu-i spaima, îi șopti: - Farmecul, cucoani... farmecul începe a se simți..! Fiara stătea ca încremenită, sub clar de lună, adulmecând cu nările în direcția vântului. Sub razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întinși sa plesnească, cu arma în mână, Anton îeși în ceardac și slobozi câteva focuri în văzduh, spre lizieră. Bubuiturile înmmlțite de ecoul codrilor, în tăcerea nopții înfiorară depărtările. Dar Suru, sub clar de lună, nici nu se clinti... rămase încremenit ca o stană, de piatră. - Du-te Surule... du-te departe... cât mai departe, Surule... du-te!.. Se auzea Anuca strigând, din casă, printre lacrimi. De parcă ar fi înțeles îndemul fetei, urmă un urlet prelung... atât de prelung, ca de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Deodată, un țipăt răzbătu dinspre partea de nord a codrului. Un stejar se rostogoli spre văgăuna Căldărușei, proptindu-se în firava unduiere a izvorului de apă tulbure, ce ajungea la vitele, care pășteau pe pământurile de lângă Podu de Lut. Bătrânul, încremenit, vedea cum se apropie o arătare nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și înfoliate, imaginea bărbatului tânăr care, în amurgul luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva străvechi, legendar, ca de stampă veche. Stăm încremeniți, fascinați, privindu-ne-n ochi ore în șir, pe când se face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aproape de marginea cuibului, păianjenul încetă deodată orice mișcare. Vibrația plasei se opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sau ca pânza de păianjen... Când am aflat, la nici un an după întîlnirea de la Budila, că Lulu a murit călcat 172 de un tramvai pe undeva prin Calea Rahovei, am rămas cu lingurița în aer și am privit-o pe Michi încremenit. Ne întîlnisem întîmplător în lumina caldă a primăverii, pe Ștefan cel Mare, și intrasem la Garofița. Mă simțeam cam stânjenit de tunsoarea mea soldățească (eram într-o permisie de trei zile), dar mă și bucuram s-o revăd pe fosta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
presupun, spuse Trix, imitând foarte bine o stare de indiferență. Sigur, de ce nu am face-o? spuse domnișoara Morley, pe care prima cană o schimbase considerabil. Dar, în timp ce Lisa începea să dezvelească dopul, ușa biroului se deschise și toată lumea rămase încremenită. La dracu’! Existau șanse destul de mari ca Jack să o ia razna văzându-i cum beau șampania cititorilor în timpul orelor de program. Dar nu era Jack, ci Mai. Tocurile ei erau enorme, iar șoldurile minuscule. Dar nu la fel de mici precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bătrânică mai ciudată și ne-am zis că nu e bine să intrăm, că să nu fim în pericol că Hansel și Gretel. După câteva ore de mers, am ajuns la Valea Plângerii. Era un loc întunecos și fără viață, încremenit. Era numai o femeie care se plimba printre copacii morți. Avea ochii mari, goi și era îmbrăcată cu o rochie că cenușa. Am plecat imediat, speriați de apariție. Ne-am continuat drumul până la un castel de gheață argintată și strălucitor
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită moartă la intersecția dintre 39th și Norton. Cu cât mă holbam mai tare, cu atât mai mult se suprapuneau cele două imagini. Într-un târziu mi-am mutat privirea de la tablou și ochii mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șuvițe negre și uscate ca paiele, care acum atârnau într-o parte, de parcă tipa asta ar fi fost clovnul cu gura crestată, iar nu Betty a mea. — Întinde-te pe pat, i-am spus. Fata se supuse. Își ținea picioarele încremenite și strâns lipite unul de celălalt, iar mâinile și le pusese sub ea, ca o scândură cuprinsă de ticuri nervoase și spasme. În poziția aia, peruca era jumătate pe capul ei, jumătate pe pernă. Știind că fotografiile de pe pereți îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lungă și joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un postament traversa mijlocul Încăperii, cu traverse de lemn, Înalte până la genunchi. Era singura zonă goală din tot grajdul. Restul era acoperit cu carcase putrezite de animale mici. Corpurile Încremenite și contorsionate erau acoperite cu o crustă albă. Logan se dădu câțiva pași Înapoi, căutând un colț În care să vomite. Era ca și cum cineva l-ar fi pocnit În măruntaie din nou, fiecare convulsie producându-i valuri de durere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a oamenilor din lume au drept consecință o diferență între interpretările spirituale ale existenței, religiile sunt o multitudine de definiri culturale, la fel ca și limbile popoarelor. Oamenii însă nu au învățat să înțeleagă dincolo de aparențe, de forme și exprimări încremenite esența mișcătoare a fluxului universal manifestat în simboluri, legende, profeți, obiceiuri și pentru că în sufletul lor simt că acesta este sprijinul cel mai important pentru a da sens vieții lor, majoritatea refuză să privească în mod universal credința, din teama
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
el avea să caute și să publice din nou cărțile istoricului mort. Și pe când se gândea la asta, Nero năvăli înăuntru, strigând: — L-au arestat pe Caius Silius și l-au adus la Roma în secret. Îl judecă astăzi. Rămaseră încremeniți; el strigă: — Trebuie să ne răzvrătim! Or să omoare pe toți, unul după altul! Drusus se ridică și-i puse două degete pe buze. Strigătul lui Nero se transformă în sughițuri furioase. Îl pun să plătească credința față de tata. Tribunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei ultime boli crude, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se întoarcă puțin, grupul cavalerilor barbari se deschise ca un evantai și în mijlocul lui, printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi făcut apariția un zeu - dar ceea ce văzu în clipa următoare îl paraliză de spaimă. În piață sosi în goană un cavaler german; în mâna stângă strângea frâul unui alt cal, pe care se ținea cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
peste formele ei și, recunoscându-le pline de voluptate, disperarea Îmi creștea. O loveam, dar ea rămânea la fel de lucidă, nimic nu i se clintea pe față și În eleganța rochiei. În sfârșit, am simțit-o căzând. Atunci, În fața ușii, drept, Încremenit, a apărut El. Am luat-o de jos pe femeie și, așa moale și aproape fără suflare, i-am azvârlit-o În brațe. A Început să se strângă, plângând la pieptul lui. Mă așteptam ca el să-mi spună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asigure că nu se umflase peste noapte; când a văzut mulțumită că pulpele ei arătau ferme ca întotdeauna, s-a întors să se uite la Otis. Stătea pe o bară din colivia lui metalică, cu capul în jos, cu ciocul încremenit în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o dată liniștit și calm, liniștea dinaintea marilor furtuni, a cutremurelor și a marilor cataclisme. Pe cerul cenușiu Își făcu apariția un punct Întunecat care devenea din ce În ce mai mare, căpătând formă și culoare. Era o imensă manta roșie. Era suspendată În aer, Încremenită ca o draperie. Deasupra acestei mulțimi erau doar cerul din care mantaua roșie se coborî În liniște și atinse caldarâmul, lin, ca o statuie de piatră incandescentă. Din mâneci Îi ieșiră doi clești uriași de rac, din guler, un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe care ar avea-o un rechin când Își Încolțește prada. —Dumnezeule! Oare ce-o fi căutat tu aici? Dovezi, spuse Ruby. —Dovezi, ciripi el. Aha. Aș putea să Întreb oare ce fel de dovezi? Ruby observă că Jill părea Încremenită și aproape că gâfâia cu spasme. —Dovezi care să ateste că tu și Jill sunteți implicați În găsirea de mame surogat pentru a purta copii femeilor putred de bogate care nu vor să-și strice siluetele când sunt Însărcinate. Hardacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ca și cum te-ai întoarce într-un bordel dimineața devreme pentru o umbrelă uitată și ai descoperi în prostituata care te-a mulțumit noaptea o femeie în papuci de casă, adormită și fără nici un șarm. Fu suprinsă să mă vadă. Stătea încremenită și zâmbitoare în deschizătura ușii și nici nu mă invită să intru. — Cum de ești aici la ora asta? — Așa. M-a luat de mână și m-a tras înăuntru: — Vino. Nu se mai temea de mine. Fusese suficientă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
las alegerea prietenului meu Víctor Goti, căruia-i mulțumesc pentru osteneală. M. de U. I Când apăru în poarta casei sale, Augusto întinse brațul drept, cu palma în jos și deschisă, și, îndreptându-și ochii spre cer, rămase o clipă încremenit în această atitudine statuară și augustă. Nu însemna că lua în stăpânire lumea exterioară, ci că observa dacă plouă. Și când primi pe partea dorsală a mâinii răcoarea burniței lente, încruntă din sprâncene. Dar nu pentru că l-ar fi deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Lumea grosolană a realității veacului dispare din fața ochilor săi. Când, pentru o clipă, și-i ridică de pe paginile cărții, și-i ațintește către apele Senei, i se pare că apele acelea nu mai curg, că sunt cele ale unei oglinzi încremenite și își îndepărtează ochii îngroziți de la ele, reîntorcându-și-i la paginile cărții, ale romanului, ca să se regăsească în ele, ca să trăiască în ele. Și iată că dă peste un pasaj, un pasaj etern, în care citește următoarele cuvinte profetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]