2,340 matches
-
perechea aceea. Păreau a fi potere, sau spadasini năimiți. Simțindu-se observați, se Întoarseră pe jumătate, fără grabă. — Aș zice că pe mine, don Francisco. Dar cu domnia voastră și cu versurile domniei voastre, nu se știe niciodată. Poetul se uită Încruntat la stăpânul meu. — Să presupunem c-ar fi vorba de dumneata. E ceva grav? — S-ar putea să fie. — Ei comedie! În cazul ăsta nu ne rămâne decât să ne batem... Ai nevoie de ajutor? — Deocamdată, nu... Căpitanul Îi privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
departe de steaguri sunt mai puțin exemplare decât cele din viața militară... Văd aici o Încăierare la Napoli, care s-a lăsat cu moarte de om... Ah, ia te uită! O nesupunere În timpul reprimării rebelilor mauri din Valencia. Favoritul se Încruntă. Oare te-a nemulțumit decretul de expulzare semnat de Maiestatea Sa? Căpitanul zăbovi cu răspunsul. — Eram soldat, zise până la urmă. Nu casap. — Te credeam un slujitor mai devotat regelui tău. — Asta și sunt. Ba l-am slujit mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de proasta dumitale memorie. Și te previn că am călăi În stare să i-o Învioreze și celui mai căpos. — Rog pe Excelența Voastră să mă privească bine În față. Olivares, care nu-l părăsise din ochi pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și mai serioasă, și Alatriste crezu că va chema chiar atunci gărzile ca să-l ia de acolo și să-l spânzure pe loc. Însă favoritul rămase nemișcat și tăcut, privindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Le vei pătrunde sensul, cu ușurința celui care el însuși a trăit sau trăiește același sentiment, diferența fiind dată doar de situarea în timp. Visez cu ochii deschiși, lângă tine. Tu... dormi de-a binelea. Din când în când, te încrunți sau tresari ușor. Te privesc și nu mă mai satur să-mi umplu sufletul, ființa pe de-a întregul, cu miracolul făpturii tale perfecte. Pentru mine așa ești și așa vei rămâne, indiferent ce ne va rezerva ziua de mâine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
făcea cu ochiul din felinarele care se stingeau, zâmbindu-i parcă ironic, în timp ce iubitul ei bicefal și patruped se îndepărta ubicuu în direcții opuse, fracturat în două părți. Aproape egale. DRAGĂ DOMNIȘOARĂ, SUNT GIGI PĂTRUNJEL Hm... Își spuse Gigi Pătrunjel încruntând intelectual din sprâncene. Acest hm nu era orice hm, ci marca clară, semnul oarecum articulat al faptului că Gigi Pătrunjel ajun sese la o concluzie. Nu tocmai comodă, dar concluzie. Își vârî degetul - privind furiș spre unghiile încercănate de cerneala
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu fața ei uimită și speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce să-ți spun? O aștept de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-o dai pentru că sunt urmărit! își găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vreo 15 ani încoace, după cum îmi tot spune(a) Tania Radu, iar eu, nătâng și răzbunător, ezitam s-o cred. (De ce răzbunător? Ion Vianu, căruia i-am recenzat cu însuflețire în 1994 „amintirile în dialog“ cu Matei Călinescu, m-a încruntat iremediabil acum câțiva ani, atacându-mă pentru, vezi Doamne, homofobie, detectând în scrierile mele referințe apte să intre într-un eventual decalog talibanic pe malurile Dâmboviței! Tiens, tiens! Și uite așa se face că nu i-am citit nici Investigațiile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Afară. Vizuina și ograda, punctate când și când de-o banală drumeție carpatină, îmi erau cât se poate de dulce suficiente. Când îmi vedea indiferența la chestiune, Marin Bucur, care visa la Paris cel puțin câteva ore pe zi, se încrunta patern, avertizându-mă că „lumea este atâta cât o vezi“ și că „puțin călătorești, puțin cunoști“. El m-a avertizat cel dintâi că, odată intrat la idee, adică odată ieșit, te îmbolnăvești fără leac. Pe atunci, însă, am râs copios
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
CV cât masa. Până la un punct, lucrul este firesc, cu condiția să-ți depășești limita afectivă, adică să poți lega propriile-ți sentimente cu imaginea publică a subiectului. Oarecum în altă ordine de idei, mi-aduc aminte cum m am încruntat văzându-l pe Ioachim, fiul cel mic al lui Ioan Alexandru, adus de tatăl său la Uniunea Scriitorilor, când acesta avea de primit un premiu. Ce să priceapă copilașul de trei anișori de la sindrofia cu pricina? mi-am îngăduit să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de bună seamă că nu vom afla nimic despre sinuoasele relații ale acesteia cu Partidul și Securitatea. Până și un poet ocult-activist ca Petre Ghelmez, inclusiv revista Tribuna României, beneficiază de inegenuitatea admirativă a lui Costion... Nu trebuie să ne încruntăm prea tare. Mai bine luăm seama la fervoarea cu care scrie el despre „veselia duhovnicească“, ființa credinciosului ca un rug aprins și cerimea (turlei) bisericii, „cum frumos spuneau țăranii vechi“. 23 februarie 2012 Unde m-am văzut și nu m-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
e un copil dormind. Apoi îl surprinde cu altul, acesta: Chundala, ce bună ești; chundala, ce rea ești, a mâncat plantă, a băut apă, și pentru asta are burta umflată. Când Carrascal, de tot alarmat, povestește asta lui don Fulgencio, încruntă maestrul fruntea, înclinând capul gânditor, contrariat pentru că Avito, aplecându-se peste masă, îi mișcă lucrurile care îi umplu biroul. Le pune în ordine filosoful, pentru că fiecare obiect, călimara, creioanele, ceasul, chibriturile, tocurile au locul lor și exclamă: Forțe pentru a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de pe cer gândind că nu i-o poți da, pentru a-și motiva lacrimile. Las-o să plângă, femeie, las-o să plângă, că așa se meteorizează. Iar săruturile sale sunt pentru a-i șterge lacrimile, în timp ce don Avito își încruntă sprâncenele, sunt săruturi ale protestului inconștient, sunt săruturi cu care bărbile pedagogului își răsplătește fata, umplând-o de microbi, în timp ce dintr-un colț privește chiorâș Apolodorin, cu triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete, aceste săruturi... of
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai observă că de la o vreme indivizii care patrulau pe stradă dispăruseră. Ce mă privește pe mine? decise altă dată Ioanide, după o lungă meditație. Și eu mi-am croit viața singur!" Când însă își aduse aminte de Pica, se încruntă și-și schimbă filozofia. Ioanide avu ideea de a examina odaia lui Tudorel, de la etaj. Aceasta era mică, asemenea unei celule, cu un pat îngust, o masă simplă și un dulap de haine. O fereastră lată permitea luminii să inunde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-are gust. Am vrut să-i fac cadou o cravată și l-am pus să aleagă. Îngrozitor! A ales-o pe cea mai bălțată. N-a avut nici timp să se educe. Ascultă cu interes tot ce-i spui, încruntă din G. Călinescu sprâncene ca să priceapă, bunăvoință are, însă - el însuși mi-a spus - între cărți n-ar voi să moară, și arta i se pare o petrecere pentru oamenii efeminați. El zice că sunt destui artiști să se ocupe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce vrei, ne-am născut cu această infirmitate!). El exercită același respect și asupra bărbaților chiar și în vârstă. E curios că el nu se răstește niciodată, n-are voce aspră, e chiar molatic în gesturi, zâmbind și când e încruntat. E destul G. Călinescu să deschidă gura și să rezume discuțiile celorlalți, și toți sunt de părerea lui. Chiar dacă cedează un moment, revine calm la ideea lui și nimeni nu îndrăznește să-l contrazică, mai ales că el are experiență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sfântul Ioan Botezătorul! continuă enumerațiaSuflețel. Fiecare își dădea silința să citeze o construcție de Pomponescu, și fu câteva clipe ca un joc de artifițiu verbal, toți intrând circular în enumerație. Numai Gonzalv făcu o gafă, strigînd: - Casa Chiriadi! Pomponescu se încruntă, fiindcă asta era de Ioanide. În general, Pomponescu păru încîntat de atâta memorie și bău un pahar de vin cu o lumină de fericire copilărească pe față. Cu încetul, mulțumirea se transformă în emfază (semn la Pomponescu al unui complex
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era, în altă generație, un fel de alter ego al lui Pomponescu, însă fără șansă. - Las', c-am să vorbesc eu cu Jean, se oferi Pomponeasca. Și într-adevăr vorbi. Dar Pomponescu, așa de concesiv cu alții, de data asta încruntă ușor din sprâncene. - Ce-i trebuie lui Smărăndache post? Pomponescu se lăsa călăuzit de soția sa, totuși erau cazuri când rezista printr-o moliciune decisă și o schimbare politicoasă a problemei. Acesta fu cazul cu Smărăndache. . - Nu pricep ce are
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aude, întrebă Pomponescu pe preotul în chestie,de ancheta de care mi-ai vorbit? Ar fi interesant să cunoaștem rezultatul ei, ca un îndreptar pentru arhitecți. - S-a dus un comitet de preoți, văd totuși că Patriarhia tace. Pomponescu se încruntă și căzu într-o meditație laborioasă. Printre curtenii săi era un funcționar superior la sectorul Cultelor, specializat în alcătuirea bugetului departamentelor. Primarul obținuse o subvenție de la acest minister, exclusiv spre a plăti pe arhitect și constructori. O mică sumă o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu vreau să las un monument, ci numai să mă agit. Mărul nu se întreabă dacă nu e zadarnic a face atâtea fructe, se îndoaie sub povara lor. Prin urmare, te-nșeli crezând că sunt indispus." G. Călinescu Butoiescu se încruntă din nou la incidentul de la Școala de Arhitectură. " Te-nșeli, îi zise în același chip Ioanide, că mă turbur de asemenea fleacuri. În fond mă jignești socotind că niște manopere ale lui Pomponescu sunt de natură a-mi strica liniștea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artist. Nu am nimic să le spun oamenilor. N-ai înțeles un cuvînt din ce ți-am spus, zise Sludden rîzînd. Lanark simțea o constrîngere interioară care îl oprea să-și afișeze resentimentul sau furia. își strînse buzele și se încruntă la ceașca de cafea. — Artistul nu spune nimic oamenilor, zise Sludden, se exprimă pe sine. Dacă are un eu neobișnuit, opera lui îi șochează sau îi emoționează pe oameni. Oricum, își impune personalitatea. Iat-o și pe Gay. Ești amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în acea încăpere ar putea duce spre o capcană. Reuși să se îndrepte spre ușă fără să fugă. — Așteaptă, zise lordul Provost. Lanark păși în hol înainte de a se întoarce spre el. Lordul își țuguie buza de jos și se încruntă privindu-și pantofii, apoi zise: — Ai venit cu o fată. Avea părul negru și era îmbrăcată într-un pulover negru și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul se holbă la el o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste balustradă. Munro îl privi fix, apoi dădu din umeri și reveni la lift. Spuse către rețeaua metalică: „La Profesorul Ozenfant,“ iar ușa se închise și aerul trepidă. Munro se sprijini de perete, cu mîinile vîrîte în mînecile opuse. Se încruntă la pantofi o clipă, apoi privi sus, luminîndu-se dintr-odată la față: — Spune-mi, doctore Lanark, e vreo legătură între dragostea ta pentru panoramele nesfîrșite și dezgustul față de problemele umane? Lanark nu-i răspunse. Ușa se deschise și intrară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o fabrică; mai mult... Vocea lui degaja un ecou care concura cu propriile cuvinte. Pentru a încheia propoziția și a fi auzit, începu să țipe, producînd o explozie asurzitoare, care se stinse abia în cîteva minute. După aceea se încruntă la aerul din fața lui pînă cînd vocea spuse: — Continuă să citești. CAPITOLUL 10. Explozii O vizita de două ori pe zi și-i citea cu glas tare, oprindu-se doar cînd răgușea. Curînd nu-și mai aminti de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întoarse și studie stîlpul. — Te întrebi ce-i cu ăsta? îi zise pastorul. Avea o voce moale și sigură. — Da. — E un punct de triangulație. Numele tău încă în catalogul de la școala de duminică. Vrei să-l șterg? Thaw se încruntă și-și trecu degetele peste o scobitură ciudată din vîrful stîlpului. — Aici se sprijină un instrument folosit de cartografii guvernului. Am observat că nu mai vii cu mama ta la besearecă. De ce? — Tata zice că nu-i nevoie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]