2,268 matches
-
scaunul său. După un alt minut sau două de rearanjare a obiectelor pe birou în rânduri, le pune la loc de unde le-a luat, își ridică privirea și-și duce degetele la tâmplă. — Unde rămăsesem? Nu știu, domnule. El se încruntă. — Ai fermoarul deschis. Roșind, Jonathan își ridică fermoarul. Chapel se încruntă și mai tare. — M-am tot gândit, Bridgeman. Te consider un tânăr inteligent și receptiv. — Vă mulțumesc, domnule. — Ne ești apropiat. Nu numai mie, dar și fiicei mele. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obiectelor pe birou în rânduri, le pune la loc de unde le-a luat, își ridică privirea și-și duce degetele la tâmplă. — Unde rămăsesem? Nu știu, domnule. El se încruntă. — Ai fermoarul deschis. Roșind, Jonathan își ridică fermoarul. Chapel se încruntă și mai tare. — M-am tot gândit, Bridgeman. Te consider un tânăr inteligent și receptiv. — Vă mulțumesc, domnule. — Ne ești apropiat. Nu numai mie, dar și fiicei mele. Inima lui Jonathan începe să bată necontrolat. Va vorbi despre intențiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl persiflează Marchant. — Fotse. Ceilalți îl privesc ciudat, nevenindu-le să creadă. — Nu știu unde bați, zice Gittens pe un ton destul de controlat, dar este tipic pentru tine și întreaga ta atitudine, Bridgeman. Știu că nu numai eu gândesc astfel. Profesorul se încruntă. — Gândindu-mă mai bine realizez că am făcut o greșeală invitându-te să te alături acestui grup. Nu te-ai dovedit util până acum. Nu ești dispus să muncești. Nu participi deloc. Principalul tău defect, Bridgeman, este că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea la numele de Pufulon. Suzanne avea doi canari, Mimi și Pipsi, nevastă și bărbat, care se giugiuleau tot timpul. Te înduioșau până la lacrimi... Erau prietenii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acolo unde bătrânii ar putea întrevedea un pericol“. Fiul Cerului îmi zâmbește. Îi zâmbesc înapoi. — Vara asta are să fie plăcută și răcoroasă. Împăratul Hsien Feng se joacă în continuare cu plăcuțele. Marea Împărăteasă își întoarce capul spre noi și se încruntă. Gândurile mi se îndreaptă la fata care a fost bătută de moarte și instantaneu spatele mi se udă de transpirație. Împăratul își ridică mâna dreaptă și arată cu degetul spre mine, zicând: — Aceasta. — Yehonala? întreabă eunucul-șef Shim. Simt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
soacra Fiului Cerului, iar frații mei vor fi rude imperiale! Regret numai că tata n-a trăit să vadă asta. Degetele împăratului Hsien Feng se joacă cu ruy-i. Expresia de flirt de pe chipul său a dispărut. Pare nesigur acum. Ezită, încruntându-și sprâncenele. Mută ruy-i dintr-o mână în cealaltă și apoi, cu obrajii în flăcări, se întoarce spre mama sa. Ea îi face un semn încurajator din cap. Împăratul începe să ne dea ocol, ca o albină care dansează în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și să nu mai revin niciodată. Împăratul Hsien Feng se întoarce. Brațul său stâng este expus. În lumina lunii, pare la fel de subțire ca brațul unul băiat. O să-l las să doarmă. Acum e cu fața la mine. Sprâncenele lui nu mai sunt încruntate: cu siguranță visul său e dulce. Cântecul din yoo-hoo-loos devine strident. E semn (așa mi-a spus An-te-hai) că masculii au încheiat împerecherea și se luptă acum să părăsească trupurile femelelor. Sunetele ascuțite, acelea ale femelelor, sunt deranjante. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cine te împiedică? — Su Shun, Curtea, oamenii de vază din clan. Întâmpin o puternică opoziție. Oamenii spun că strămoșii noștri nu au avut așa ceva, așa că noi de ce să avem? Toată lumea așteaptă ca spiritul tatălui nostru să facă o minune, se încruntă împăratul. — Da, Majestatea Voastră. Între timp, vin și mai mulți străini. Cea mai bună soluție e să instaurăm niște restricții, pentru ca în mod treptat că dobândim controlul asupra situației. Poate că vom fi chiar în stare să-i izgonim într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pietrele și vergelele pe care le-a împrăștiat pe tavă: Cea mai mare calitate a băiatului este aceea că e foarte probabil să-și urmeze visurile. În acest punct, omul face o pauză. Își ridică bărbia spre tavan și își încruntă sprâncenele. Se strânge de nas și clipește. Din orbita-i goală se scutură o crustă gălbuie. Nu mai zice nimic. An-te-hai se trage mai aproape de el: — Iată răsplata pentru sinceritatea ta, îi zice eunucul meu, punându-i un săculeț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O voi trimite la tine la palat pe manichiurista mea, dacă nu pui tu însăți să-ți fie făcute. Nu sunt obișnuită să am unghii lungi, Nuharoo. Se rup foarte repede. — Nu sunt eu cea care conduce gospodăria imperială? se încruntă ea. Îmi pecetluiesc buzele, amintindu-mi de importanța păstrării armoniei dintre noi. Unghiile lungi sunt simbol al nobleții, doamnă Yehonala. Dau din cap, deși mintea mea e din nou la Su Shun. Lui Nuharoo îi revine zâmbetul: — Exact cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-l încolțească. N-ai încheiat târguri cu dușmanii noștri? Nu ți-au promis barbarii că atunci când vor pătrunde în Orașul Interzis, te vei alege cu și mai mult? Prințului Kung i se umflă venele de pe gât și sprâncenele i se încruntă, semănând, răsucite cum sunt, cu o rădăcină de ghimbir. Sare la Su Shun, dărâmându-l la pământ, și începe să-l lovească cu pumnii încleștați. Unde vă sunt manierele? strigă împăratul Hsien Feng. Su Shun avea permisiunea mea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el. Spre deosebire de An-te-hai însă, era sfrijit și înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea și bunătatea sa mi-au cucerit inima. Lui An-te-hai îi plăcea la nebunie să-l privească pe Li Lien-ying aranjându-mi părul. Li știa un număr incredibil de stiluri: coadă de gâscă, pasărea înclinată, șarpele încolăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cutărică, vă prezint cererea și o scrisoare pe care tata m-a pus să v-o Înmânez personal”. Maiorul dădea din cap și se uita din când În când pe geam ca să vadă câți soldați Își așteptau Încă rândul. Era Încruntat și părea muncit pe dinăuntru de lucruri grave. Făcea - credeau soldații care intrau și-l vedeau - mari sacrificii să plece urechea la fiecare, biruind cu greu suferința ascunsă. Avea privirea obosită a unui tată ocrotitor, care ascultă pentru ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că există cu adevărat; eu atâta pot să spun: camionul lui Oaie a prins să meargă pe drumul plin de gropi și piatră precum pișatul slobozit de bou În jug de car și fără să oprească. Cerul senin amarnic se-ncruntase / și ochiul viu zări cenușă-n el. Păsări de tină cu gâturi golașe / dădură strigare și țipătu-acel / răzbi În auzul ce-ncet da să moară. Văzduhul spre jos Își zvârli tot Înaltul, / pământul părea că Îl Înconjoară; / Crezui că sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoborî din așternut, călcă - precum un gigant În devenire ce se afla, pe una dintre pisicile cu care Își Împărțea odaia și se opri În fața oglinzii. Își admiră În semiîntuneric profilul ce i se părea mai misterios decât oricând. Își Încruntă fruntea. Din ochi izbuti să scoată câteva fulgere ce desemnau clar asprime și hotărâre. Încordă bicepșii și pectoralii. Îi veni În minte, fără să vrea, că-l lăsase nevasta nu cu multă vreme În urmă. Rânji și, după ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmând cărarea, Vei trăi ca vai de lume. Nani‐ nani , n - asculta Tot ce‐ți cântă mama ta. și va trebui, în treacăt, Să pui gurii tale lacăt, Ai să guști nefericirea, Vei trudi cât poți să‐ncapi , Îți vei încrunta privirea, Vei visa că poți să scapi. Liu - liu, oare ce‐ai să faci? Dormi ... și‐nvață‐ te să taci. Liu‐liu, inimă bolnavă, Nani, fecioraș de sclavă, Viața ni‐ i numai suspin: Nici un zâmbet de lumină, Pururi beznă, veșnic
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei îl trezi pe Hideyoshi și-i spuse: — Stăpâne, se luminează de ziuă. — E dimineață? întrebă Hideyoshi, ridicându-se buimac. Kanbei îi descrise imediat întâlnirea cu Ekei. Hideyoshi se încruntă, dar se sculă repede din pat. Pajii îl așteptau la intrarea băii, cu apă pentru toaleta de dimineață. — Imediat ce mănânc, voi face un rond al taberei. Aduceți-mi calul ca de obicei și vedeți ca ajutoarele mele să stea pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vrei să spui? Consideri că abuzez de șiretenie? — E obiceiul dumitale permanent. Ești... ești un idiot!... N-o zic numai eu, Unchiule. Toată lumea vorbește. „Seniorul Katsuie pune oamenii în gardă, fiindcă niciodată nu se poate ști ce ticluiește.“ Katsuie tăcu, încruntându-și sprâncenele negre și stufoase. Mult timp, legătura dintre unchi și nepot fusese mult mai caldă decât aceea dintre senior și vasal. Dar tocmai această intimitate erodase autoritatea și respectul din sânul relației, care lipseau acum, cu desăvârșire. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poarta fortăreței principale, comandantul gărzii strigă pe neașteptate, provocator: — Stai! Unde mergi? Genba se întoarse, privindu-l lung: — A, tu erai, Menju? Am venit la unchiul meu. E în comandamentul lui sau la cartierul general al statului major? Menju se încruntă, veni până în fața lui Genba și spuse furios: Mai întâi, descălecați, vă rog. — Ce? — Poarta asta e foarte aproape de cartierul general al Seniorului Katsuie. Nu are nici o importanță cine sunteți sau cât de tare vă grăbiți, nu e permisă intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapid penelul peste coala de hârtie. Chiar atunci, intră unul dintre vasalii săi, anunțând că Nomura Shojiro dispăruse. Dezgustat, Shogen aruncă penelul. — Deci, el a fost. De câtva timp, nu l-am supravegheat pe nesocotitul ăsta. O s-o plătească. Se încrunta ca și cum ar fi blestemat pe cineva, iar mâna în care ținea scrisoarea adresată soției sale începu să tremure. — Ippeita! țipă el, subțire. Cel chemat apăru în grabă. — Ia un cal și aleargă la Nagahama. Găsește-i pe-ai mei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Repede, aduceți-i calul! Unde-i calul stăpânului nostru?! Între timp, Katsuie striga și el: — N-am să mă retrag! Drept cine mă luați? Nu fug din locul ăsta! Cuvintele lui vehemente răsunau cu o ferocitate crescândă. Încă o dată se încruntă și răcni la ofițerii de stat major care nu voiau să plece de lângă el: — De ce faceți asta? De ce mă împiedicați să ies la atac? Dacă pe mine mă țineți în loc, de ce nu atacați inamicul? Fu adus un cal. Un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
campania contra lui Hideyoshi, i se ceruse să stea pe loc, nu numai ca să țină în frâu clanul Uesugi, ci și pentru a administra afacerile interne din miazănoapte. „Sassa e aici.“ Aceasta era atitudinea pe care o adopta, în timp ce privea încruntat din castel, păzind ferm provinciile de la miazănoapte. Deși Katsuie pierise deja și Castelul Kitanosho căzuse, existau mari șanse ca - prin ferocitatea sa înnăscută și antipatia declarată la adresa lui Hideyoshi - Sassa să facă un efort disperat de a-i lua locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu avea arzător, dar soarele de Anul Nou, care pătrundea prin ușile glisante de hârtie, era cald. — Ai auzit zvonurile? începu Shonyu. — Le-am auzit. Se spune că Seniorul Nobuo a fost ucis. Și pare să fie adevărat. Shonyu se încruntă, oftând. — Am început să vedem deja semnele că anul ăsta vor fi tot felul de tulburări. Cât de grave vor fi, depinde de cine sunt adversarii, dar recentele prevestiri se arată tulburătoare. Dumneata ești mai tânăr decât mine, Senior Gamo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aflau pe malul opus, drept în față. Prin acel loc, curgea Râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri răsunau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau încruntate cu mică. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]