2,466 matches
-
vrînd parcă să descopere un gînd ascuns În spatele acestei Întrebări. Probabil că va trebui să mai stau două-trei zile, pînă aranjez totul. — Ce-ați făcut cu chiriașii? — Îi las până la sfârșitul lunii. N-am nici un motiv să fac altfel. Voi Încuia doar Încăperile de la parter. — Intenționați să vindeți casa? Francine nu avu timp să răspundă, pentru că unul dintre bărbații Îmbrăcați În negru se apropie de ea. Sicriul fusese transportat pe o targă pînă la o alee mai Îngustă, la marginea cimitirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ușa de la baie, pe care n-o percep pentru câteva clipe, cum sunt cufundată sub apă. ― Jemima? Mă ridic cu o tresărire și mă uit ca o nebună prin încăpere după un prosop, după care-mi amintesc că totuși am încuiat ușa. ― Da? ― Am vrut doar să văd dacă e totul bine. Ai nevoie de ceva? ― Nu, sunt bine. Mulțumesc, oricum. ― A, bine. Mă duc să mă apuc să pregătesc cina. ― Brad? ― Da? Îi aud pașii, când se întoarce la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca o soră. Aha. Nu cu mult timp în urmă asta ar fi spus și Ben despre mine. ― Ei bine, eu știu pe cineva care chiar este îndrăgostită de tine. Întind mâna și-o așez pe coapsa lui Brad. ― Dacă încui ușa, promiți să spui tot? Brad se duce la ușă și o închide ușor. Să mă ierte Dumnezeu pentru ca mă comport ca o femeie ușoară, dar nu mă pot abține, e pur și simplu irezistibil. Îmi încrucișez mâinile la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de fapt îngrozitor de strălucitoare, și atunci foarte puțini bărbați sunt destul de puternici ca să se potrivească cu ea. Crede că e extrem de retrasă, și că dacă n-ar fi fost vorba de valoarea publicitară a interviului întâmplător, Alexia s-ar fi încuiat în casa ei frumoasă și n-ar mai fi ieșit decât dacă ar fi fost să facă un alt film. Mai crede că e fantastic de nesigură, ceea e de altfel surprinzător pentru cineva atât de tânără, de frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o slujbă, spuse chelnerul mai În vârstă. Ai totul de partea ta. — Și ție ce-ți lipsește? — Toate, În afară de slujbă. — Ai tot ce am și eu. Nu. N-am avut niciodată Încredere și nici tânăr nu mai sunt. — Hai, lasă. Încuie și termină cu prostiile. — Și eu sunt genu’ căruia-i place să stea până târziu la cafenea, spuse chelnerul mai În vârstă. Sunt ca ăia care nu vor să meargă la culcare. Care au nevoie de o lumină pe timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vor putea salva de la dezastru nici cei informați și educați. Partea de vină a celor educați este că nu i-au educat și nu i-au informat și pe ceilalți. Educația și informarea sunt comori care nu trebuie îngropate și încuiate în cei care au reușit să le dobândească. Aceste comori: educația și informația trebuie transmisă tuturor, ca o necesitate pentru a menține viața pe pământ. Radu Ilie Mânecuță (1996, (16)) remarcă „grava situație actuală a planetei și omenirii...Singura posibilitate
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mă simt bine. Dar să știi că broscuța nu vine la copiii cuminți și ascultători, ci numai la cei răi. La tine n-o să vină, fii fără grijă! Am s-o alung eu! Te rog să te duci și să încui apartamentul - îi spune Sorin. Dar, ți-am mai spus ..., ar vrea fetița să mai zică ceva. Te rog mult să te duci și s-o încui. De două ori. Sorina face întocmai. Apoi, se întoarce lângă frățiorul ei. Încet-încet, băiețelul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fără grijă! Am s-o alung eu! Te rog să te duci și să încui apartamentul - îi spune Sorin. Dar, ți-am mai spus ..., ar vrea fetița să mai zică ceva. Te rog mult să te duci și s-o încui. De două ori. Sorina face întocmai. Apoi, se întoarce lângă frățiorul ei. Încet-încet, băiețelul își revine. Doar obrăjorii îi mai sunt foarte galbeni, de parcă ar fi de ceară. Mama, tata și copiii se-ntorc acasă. Plimbarea le-a făcut, tuturor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o altă peșteră. Pe Rupert au fost nevoiți să-l salveze din vârful unei prăjini instabile, iar În timpul manevrelor, au fost distruse niște porțiuni cu plante protejate și picioarele unui zeu sculptat. Ca să se adăpostească de ploaie, Dwight spărsese ușa Încuiată cu lacăt a unei clădiri despre care crezuse că era un șopron abandonat, iar el, Roxanne și Heidi Își făcuseră culcuș Înăuntru. Când i-au găsit paznicii parcului În acest templu din afara perimetrului deschis publicului, au strigat la ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rând citind povești numai ca să mă amărăsc cu probleme pe care sunt incapabilă să le rezolv. Adevărul e că Întotdeauna am preferat vechile povești născocite despre ținuturile străvechi. Citeam ca să evadez Într-o lume mai interesantă, nu ca să mă trezesc Încuiată Într-o Închisoare unde aerul e irespirabil și ești nevoit să trăiești indirect experiența unor oameni care sunt torturați dincolo de limitele Închipuirii. Mi-a plăcut ficțiunea tocmai pentru iluzii, pentru ușurința autorului de a-mi arăta magia, ce se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar iar am fost prădați. Heinrich oftă. Ce-au mai luat de data asta? — Generatorul cu bicicletă. Cu asta Încărcau baterii de mașină de doisprezece volți În timpul frecventelor pane de curent. —De data asta au lăsat Însă bicicleta. —Nu ați Încuiat magazia cum v-am zis eu? Au tăiat lacătul. Și câinii de pază? — Tot În țarc sunt, molfăie niște oase proaspete. Heinrich făcu un inventar al tuturor lucrurilor furate În ultimele șase luni: un televizor mic, antena parabolică cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Garrett. Cine e cel mai mare oponent al guvernului militar birmanez? Exact, femeia aia, Aung San Suu Kyi. De zece ani le tot spune să se care, Într-un fel sau altul. Și ce-au făcut cu ea? Nu au Încuiat-o undeva și apoi au aruncat cheia. Au sechestrat-o la domiciliu. De ce? Pentru că știu că lumea e cu ochii pe ei. În asta constă diferența. Se calculează În coloane de ziar și timpi de emisie. Mass-media face acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alergat vreo cinci, șase metri pe o străduță lăturalnică. Nici nu aveau loc să treacă două mașini pe acolo. Era periculos să rămân pe bulevard. Așa credeam atunci. Voiam să mă urc într-una din mașinile parcate acolo, dar era încuiată. Firește că era închisă. Eram atât de speriat, că nimic nu mi se părea normal. Am fugit din nou. De data aceasta am vrut să dau buzna într-o clădire. Îmi era teamă de o explozie. Am zărit o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pămîntul va scoate iarăși afară pe cei morți." 20. "Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine; ascunde-te cîteva clipe, pînă va trece mînia! 21. Căci iată, Domnul iese din locuința Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămîntului, și pămîntul va da sîngele pe față, și nu va mai acoperi uciderile. $27 1. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vale, cu ochii sfinților în sus, spre ferecatele porți ale cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un covor de la Cavarna, el îmbracă toată camera, e singurul lux în pustiul acesta. O ultimă îmbrățișare, apoi Ioana dispare după ce mă roagă: "Să te culci repede (își închipuie că citesc până tîrziu), căci aici ai venit sa te odihnești". Încui ușa, intru în pat, trag paharul cu lumânarea drept lângă pernă și, cu un creion pe un vraf de hârtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o vorbă, a plecat trântind ușa după ea. Am avut un moment de indignare, de încercare de a fi energic și am zis: "N-are decît!" Dar curând am fu-git pe scări să o caut. Am strigat-o zadarnic. Am încuiat camera, ca nu cumva să-și ia geamantanul lăsat aici, și cu prima trăsură m-am dus la gară. Negăsind-o, am răsuflat ușurat, dar mereu am fost atent ca nu cumva să fie ascunsă, până ce va pleca primul tren
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar fi uitat că exista o furcă. Sări în picioare, strigă pe un ton strident: - Nickson... Nickson... Nickson! - Da, doamnă? Valetul înalt, cu chip prelung se grăbi să vină prin dormitor, din hol. - Cheamă-l pe Gregory. Spune-i să încuie cele două porți și să-i pună pe grădinari să patruleze. Valetul alergă disperat spre ușile de sticlă. Craig avu impresia că Nickson îi aruncă o privire rece, cercetătoare când trecu pe lângă el. Apoi dispăru pe ușă. Agitația dispăru odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vale, cu ochii sfinților în sus, spre ferecatele porți ale cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aflarea lucrurilor nu ne interesa. Primejdia - asta era totul. Dar toate acestea presupun libertate. Și o aveam. Cu toate acestea, tatăl meu nu se uita bine, când veneam acasă noaptea târziu. Ba s-a și supărat. A început să-mi încuie ușa. Dar l-am învins. Fără nopți libere aș fi fost ca mort. Și amorurile, și "consiliul de 3" - toate îmi cereau nopți libere. În vremea aceasta, pe lângă romantismul amorului, al muzicii și al naturii; pe lângă romantismul istoric ("consiliul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe marginea căzii. M-am uitat un minut sau două la mesajul lăsat de Boo Boo pe oglinda dulăpiorului de medicamente, după care am ieșit din baie, închizând ușa cu un zgomot excesiv, de parcă simpla forță ar fi putut să încuie locul acela pe veci. Următoarea mea oprire a fost la bucătărie. Din fericire, bucătăria se deschidea direct din hol, astfel încât n-a mai trebuit să trec prin living-room și să dau ochii cu musafirii mei. Când am intrat în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
consumat lua altă Înfățișare. Angrenajul turnării betonului funcționând la Întreaga capacitate, Tony Pavone luă drumul cimitirului cu gândul să dea o mână de ajutor, să impulsioneze lucrul dar, la poarta cimitirului stupoare! Enorma poartă de fier având dimensiuni madievale era Încuiată cu un lanț și lacăt pe măsura porților. Atât muncitorii cât și cifaroamele așteptau la poartă În afara cimitirului nehotărâți de cele ce aveau să urmeze. „Preotul În persoană a zăvorât intrarea...!” - explică șeful de echipă dezamăgit. „A zis: betonul nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
părere aveți...?” Tony Pavone turba de furie. După câteva momente de gândire ceru să i se aducă un târnacop, Își potrivi poziția corpului ca lovitură să fie decisivă și dintr’o singură manipulare a uneltei rupse lanțul ce ținea porțile Încuiate În aplauzele muncitorilor. La rândul lui Încălță cismele de cauciuc intrând În betonul turnat, impulsionând muncitorii, ajutând acolo unde era nevoie.Absorbit În totalitate de fixarea stratului de beton la cotele stabilite, nu observă pe șeful bisericei care-l privea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
părăsit misiunea Încredințată de Dumnezeu și te ocupi de betoane...?” Muncitorii râseră zgomotos În timp ce preotul ridică vocea. „Ascultă tovarășe inginer, cum Îți poți permite să insulți o față bisericească...? Dumitale nu ți-e rușine...?” Plin de furie se adresă dascălului. „Încuie din nou porțile...!!” Tony Pavone Încercă să-l convingă. „Stimate domn, fi-i om de Înțeles. Nu te așeza Împotriva muncii noastre, s’ar putea să mă ambiționez lăsând totul baltă. Pentru a procura acest beton am cheltuit timp și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pusă În fapt teribil de greșit. Sammler văzu și singur. Nu era În stare să spele nici o roșie fără să se ude pe mâneci. Casa fusese jefuită pentru că ridicase o fereastră să admire un apus și uitase s-o mai Încuie. Spărgătorii intraseră În sufragerie de pe acoperișul aflat chiar dedesubt. Valoarea sentimentală a medalioanelor, lanțurilor, inelelor, bijuteriilor de familie, nu fusese apreciată de compania de asigurări. Ferestrele erau acum bătute În cuie și acoperite de draperii. Mesele se serveau la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]