1,396 matches
-
va scurge de tot nu vom mai avea nevoie de nimic. MACABEUS: Și el? Lui nu-i pare rău? PARASCHIV: Îi pare rău, dar nu-i pasă... MACABEUS: Cum se poate așa ceva? PARASCHIV: Pune scara. Mă duc după apă. MACABEUS: Încurcată, foarte încurcată povestea asta... Am să mă culc. M-ai obosit foarte rău, foarte rău... Când se termină? PARASCHIV: A, se termină foarte încet... MACABEUS: Cât de încet? PARASCHIV: Dumnezeu e ca picătura din sticlă... Pare că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de tot nu vom mai avea nevoie de nimic. MACABEUS: Și el? Lui nu-i pare rău? PARASCHIV: Îi pare rău, dar nu-i pasă... MACABEUS: Cum se poate așa ceva? PARASCHIV: Pune scara. Mă duc după apă. MACABEUS: Încurcată, foarte încurcată povestea asta... Am să mă culc. M-ai obosit foarte rău, foarte rău... Când se termină? PARASCHIV: A, se termină foarte încet... MACABEUS: Cât de încet? PARASCHIV: Dumnezeu e ca picătura din sticlă... Pare că nu mai e, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
timp, forțat și evident încurcați.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, da... un joc... Și mie îmi plac jocurile... dar... Știți, eu trebuie, trebuie să plec... Trebuie să plec imediat pentru că... trebuie să înceapă ploaia. Nu? Trebuie să înceapă ploaia. HAMALUL (Foarte încurcat, încercând să-și ascundă gândul.): A, da, ploaia... sigur... Ploaia... CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Vine acuma mutarea cu partidele istorice. Cum ți-am spus în discuția de mai luna trecută. Te-am pregătit doar, nu poți zice că nu ai fost pus în temă. Ai avut și timp de orientare, suficient, gândesc... Băcănel zâmbi încurcat, șovăitor: - Dom’ Goncea, evenimentele se arată prea grave, după cum văd eu că le e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu limuzina prefecturii, îți dai seama, și cu motocicliștii în față de la «Roata morții» și «Zidul curajului» de la circul lui Brandaburlea ăl Tânăr, scamatorii kaghebiste, să ții minte când ajungi la capitolul ăla să mă mai întrebi, că e ițele încurcate, politică și mistere care numa’ eu le mai știu, că cu Europa asta și lupta a mai scăzut și afacerile le-a orbit la mulți amintirile și judecata cu rațiunea și patriotismul. Pricepi? Și, continuă Goncea, vezi că e amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Replace all? N-a înțeles, dar se bagă toți la fantezie și frecare de talente, cu muci și clăbuci, adică vezi bine, noi facem dreptate și căutăm adevărul până-n pânzele albe!“ Dădu iar acuzator din mână spre Burtăncureanu. Acesta ridică încurcat, vinovat din umeri. Dădu să bâiguie ceva. „Da’ tu știi cum e pânzele albe ale adevărului?! Le-ai văzut vreodată, Burtăncurene? Eu le-am văzut, le-am trăit, le-am pipăit, le-am și lins, ba, dacă mi-a ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe mine să fac curat. Toată lumea s-a uitat chiorâș, iar Magda, care pregătește hamburgerii, a chicotit. I-a deranjat faptul că spusesem - Doamnă director, dați-mi mie voie să fac curat de azi înainte, și doamna director a zâmbit încurcată, explicând că nu-i place să i se spună doamnă director, căci, la urma urmelor, directorul are alte atribuții, iar ea nu e decât o șefă. N-are importanță, mi-am spus, pentru mine va fi mereu doamna director. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aici pentru că Violet e într-o stare jalnică și tu ești prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri, rușinată. —N-am vrut să spun asta, sunt așa de încurcate lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi! Ce s-a întâmplat? Sophie căzu în genunchi lângă Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bucureștiului, tânjind după alb, sperând Într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam În fața hârtiei, căutând zadarnic În pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele Încurcate Într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore În șir, Într-o stare de catalepsie pe care cana de cafea de alături nu reușea s-o clintească, Încercând să rezolv, fărĂ a strica albul paginii, un puzzle din care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mână. — Bună ziua, spune polițaiul. În sfârșit ai Înviat ! De azi-dimi- neață aștept momentul Ăsta ! Sunt ofițer roibu de la Criminalistică. Eu mă ocup de cazul tău. Dumneavoastră cine sunteți ? rude ? Îi ia la Întrebări polițaiul pe cei doi. Nu, răspunse Grasu’ Încurcat. Suntem colegi. — Te mai las cinci minute cu dânșii și după aceea te rog să-mi scrii declarația. Am nevoie urgentă de ea ca să pornesc oficial ancheta, adaugă el, apoi lasă hârtiile pe pat și iese. — Ești slăbită și trebuie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sperie copiii. Faptul că statul canadian Însuși recunoaște alteritatea, diferența dintre oameni, e totuși un progres al speciei umane, un pas Înainte spre Îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, Încurcată. Pe vremuri, În București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, În hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de Adina Dabija 182 handicapați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sperie copiii. Faptul că statul canadian însuși recunoaște alteritatea, diferența dintre oameni, e totuși un progres al speciei umane, un pas înainte spre îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, încurcată. Pe vremuri, în București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, în hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de handicapați, ci de oameni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ea, roșindu-se toată, asemeni unui rac scos din uncrop, cred că nu-i aproape nimica. Ei, a lungit, el, vorba, dacă nu-i aproape nimica, Înseamnă, că, acolo, un miez de ceva, tot este. Ei, a Îngăimat, ea, cumva Încurcată, și discuția a luat sfârșit. Într-o altă zi a surprins-o căzută pe gânduri. Ce-i cu gândurile alea, a Întrebat-o. Cu care gânduri? Cu alea, pe care, văd, că, de un timp, tot cazi. A, a tresărit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
am uitat la bilete, sunt on- sale. Jumătate de preț. - Nu pot, am de predat asignamentul. - Imediat după ce îl predai. Tot nu faci nimic în timpul săptămânii. Ne întoarcem vineri seară. - Mai vedem... - Trebuie să le spun, nu-i pot ține încurcați. - Offf! De ce nu mergi singur? - Nu știu dacă iau jobul. Vreau să fiu cu tine. Să ne plimbăm prin Vancouver, prin Victoria, prin Seattle. Să avem o vacanță împreună, chiar si numai câteva zile! Nu am mai fost undeva împreună
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în State? Orașul e frumos, ne luăm o casă. Tu găsești ușor de lucru, m-am uitat în ziare. O groaza de oferte de lucru pentru accountants. - Nu vin. - Trebuie să dau un răspuns firmei. Nu îi mai pot ține încurcați. Vor să îmi dea green card... - Faci cum vrei. Eu nu vin. După șapte ani de școală, îmi ajunge. Mă apucă scârba numai când mă gândesc să mă apuc de altă! - Asa nu mai putem trăi, Țușca. A venit vara
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o joacă, aveți dreptate! Distracție este, dar nu chiar plăcută... de una singură... Mă scuzați! Nu trebuia să spun asta, răspunse ea întristată pe dată. - Doamnă..., de ce să nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care fata încă nu o preluase. - Încântată! Eu sunt Laura, se prezentă și ea, întinzând mâna să prindă curelușa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Dumnezeu! ... Vom încălca și noi puțin regulamentul pentru... , pentru domnul Tinu... - Cum i-ai spus? întrebă Iuliana, privindu-l total surprinsă. - Tinu! Mi-a plăcut cum a pronunțat mama ta și... îmi place numele, răspunse el sincer, dar părând puțin încurcat. Sper să pot vorbi și eu cu amândouă la prânz. Despre pacientul nostru, desigur, adăugă el imediat ce observă un semn de încordare pe fața Iulianei. Atâta doar că acum... Da, da! Ai sosit la momentul potrivit, Ofelia, exclamă de îndată ce observă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu Iustin despre programul stabilit pentru el. Nici Iulianei nu s-a grăbit să-i povestească, decât după ce a vorbit cu doamna doctor Eftimescu și au pus la punct toate detaliile. Iuliana a rămas pe gânduri și Eugen o privea încurcat, neștiind ce inconvenient găsise ea în planul de acțiune pe care i-l înfățișase. Erau la o grădina de vară de la Minerva, cu ceștile de cafea aburindă pe masă. O privea întrebător, respectându-i tăcerea. - Dragul meu, nu doresc să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trandafirii mei aveau ceva în plus față de toți ceilalți plantați de alți locatari pe alte parcele din spatele imobilului nostru. Pexy dădea din coadă cu oarecare nervozitate, probabil că se simțea invadat de prea multe mirosuri în același timp. Văzînd-o oarecum încurcată, i-am făcut semn doamnei Bordaz să se apropie. Gestul meu plin de curtoazie conținea un mesaj clar : veniți, îndrăzniți, chiar dacă vă temeți că Pexy ar putea face pipi pe trandafirii mei, nu vă formalizați, în definitiv urina canină nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o strici? îi reproșă Felix. E o amintire. - Ah! privi Otilia curios, și tu ești sentimental? Felix tăcu. - Nu știi că onorații noștri părinți aveau intenția să necăsătorească? Ca la chinezi, mi se pare! Cum Felix lăsase capul în jos încurcat, Otilia îl analiza foarte serios: - Tu n-ai nici o prietenă, n-ai iubit niciodată? Aha, înțeleg, interpretă ea tăcerea, domnul e timid sau discret. Otilia continuă sa frunzărească fotografiile, apoi recomandă călduros lui Felix fiecare din cărțile sale, punîndu-i-le generos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ei, strigă Otilia din mijlocul sofalei, unde, șezîndturcește, cosea ceva, când Felix trecu prin fața ușii deschise a odăii ei, spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Am auzit că te-a chemat în lipsa mea! Felix se opri lingă ușă, încurcat. - Intră înăuntru, vino aci lângă mine. Și Otilia își strânse puțin picioarele subțiri, ca și când Felix ar fi trebuit să se așeze alături în aceeași poziție. - Desigur că ți-a spus că sunt zăpăcită! - Mai rău! mărturisi Felix.Otilia ridică ochii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
umbră de ironie, la vîrstamea nu mă mai urc pe stoguri. Să se suie domnul Felix. Felix, atras de nebunia Otiliei, se urcă într-adevăr pe urmele fetei, care se cățărase cu mâinile și cu picioarele. Pascalopol aștepta jos, vădit încurcat, în vreme ce Otilia, cu mâna streașină la ochi, ca un general, făcea de sus observațiuni: - Vai, ce de mai sunt! - Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de gând să te urci pe toate stogurile! Otilia nici nu-l auzise, ci continua
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
debit de tutun, pe care îl exploatează prin alții, tot Pascalopol i-a făcut rost de brevet, câștigă grozav, fiind în centru. (Stănică vîrî mâna adânc în chesea și-și umplu buzunarul cu tutun.) Uite, oameni ca ăștia lasă succesiuni încurcate, ți-o spun eu, ca avocat, nu fac testament, sau fac unul neștiut de nimeni, în favoarea câte unui șiret. Otilia ce treabă are? Noi, familia, dacă am fi mai energici, am putea lua măsuri, știi, sunt destule, debilitate mintală etcetera
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apropiase de el și-l ținea de braț. - În definitiv, rămânem rude, nu? - Așa e! Suntem cumnați! Stănică mai descoperi că cei doi ofițeri și unchiul colonel aveau trecere mare chiar la Cercul de recrutare, unde situația lui era foarte încurcată, ca unul ce nu făcuse serviciul militar, slujindu-se de amânări insuficient motivate. - Las' că te aranjăm noi, n-avea grijă, îl încredințară frațiiSohațchi. Vom studia chestiunea. Dumneata fii gata cu certificate, ca să justifici neprezentarea. Să-ți găsești un doctor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
testament.Cînd o fi și-o fi, să mă chemi pe mine, să te-nvăț eu meșteșugurile noastre avocățești. După-amiază, plictisit, Felix se hotărî să meargă la Georgeta. Urcă scările și sună. Dar după ce făcu gestul, se căi și rămase încurcat. Ce rost avea vizita lui, cum s-o G. Călinescu îndreptățească? Își dădea bine seama că fata era un fel de curtezană, însă, judecând după luxul casei și după cartier, nu era dintre acelea la care să poți bate în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]