1,117 matches
-
că ne-am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să-i spun ceva, conștient de felul aproape obsesiv în care își pieptăna părul peste obraz. Corpul ei vânjos, cu sexualitatea lui nervoasă, forma o puternică joncțiune cu mașina îndoită și înnoroiată. - Nu-mi trebuie mașina, zise ea. De fapt, m-am îngrozit când am aflat că trebuie să plătesc o mică taxă pentru a o duce la fiare vechi. Rămase lângă mașină, privindu-mă cu un amestec de ostilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
propriu-mi corp de metal, era oficiată de mașinile ce treceau în goană pe lângă noi. Complexul unui act incomensurabil de pervers plana deasupra ei ca o încoronare. Aproape hipnotizat de această reverie, am devenit brusc conștient de bara de protecție îndoită a Lincolnului lui Vaughan numai când acesta se află la câțiva metri în spatele mașinii sport a lui Catherine. Vaughan trecu glonț pe lângă mine, făcându-și drum pe carosabil ca și când ar fi așteptat ca ea să facă o greșeală. Speriată, Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încleștând și descleștând mușchii feței, închizându-i și strângându-i ca niște cătușe. Se aplecă și se uită cu ochii mijiți în interiorul mașinii, oprindu-se la fiecare manechin în parte. Așteptam să le spună ceva, plimbându-mi ochii de la curburile îndoite ale capotei și aripilor la despicătura feselor lui Vaughan. Distrugerea acelui automobil și a ocupanților lui părea, la rândul ei, să pedepsească penetrarea sexuală a corpului lui Vaughan; amândouă erau acte conceptualizate private de orice sentiment, purtătoarele oricăror idei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din partea inferioară a tabloului de bord era rezervată pentru organele genitale ale lui Camus; cadranele, acoperite de linii încrucișate, erau prevăzute în partea stângă cu o cheie: „glandă“, „sept scrotal“, „canal uretral“, „testicul drept“. Parbrizul spart se deschidea spre capota îndoită a mașinii, o arcadă de metal rupt dând la iveală motorul și radiatorul, acoperite amândouă de-o bandă lungă în formă de V, cu puncte albe, intitulată „Spermă“. În încheierea chestionarului, apărea ultima dintre victimele lui Vaughan. Elizabeth Taylor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aparat foto, care-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune de la un vehicul accidentat la altul, ca și când ar fi fotografiat fiecare amănunt cu propria-i musculatură, pe retinele albe ale cicatricelor din jurul gurii, memorând fiecare bară îndoită și fiecare os rupt într-un repertoriu de grimase rapide și expresii caraghioase. Pentru aproape prima oară de când îl întâlnisem, era absolut calm. Cu sirena pornită, o a treia ambulanță veni pe banda de coborâre. Un motociclist al poliției ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe picior de plecare într-o expediție în Antarctica. Nu mă recunoscu la început. Ochii ei hotărâți trecură peste mine spre figura elegantă a lui Catherine, ca și când poziția acesteia cu picioarele încrucișate în cabina descoperită a mașinii sport cu tabla îndoită i-ar fi trezit o anume bănuială. - Pleci? am întrebat, arătând spre valizele de pe bancheta din spate a mașinii. Încerc să dau de Vaughan. Vera își termină seria de întrebări adresată fetei de la benzinărie, încheind un aranjament pentru custodia băiețelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din spate - și pentru a se pierde la sensul giratoriu al șoselei de centură dinspre nord. Observându-l în timp ce mă luptam s-o prind din urmă pe Catherine, am surprins o ultimă scânteiere a unei bare de protecție din față îndoite și a unor faruri crăpate scăpărând spre un camionagiu mătăhălos. O jumătate de oră mai târziu, în garajul subteran al imobilului meu, am pipăit cu mâna amprenta mașinii lui Vaughan pe panourile caroseriei mașinii sport a lui Catherine, semnele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unui coșmar mult prea prezent? În clipa următoare, nisipul era deja curat de orice urmă a dramei. Dar nu și inima Mariei. Omul Înaintă spre ea, copleșit de sentimentele dureroase care-l chinuiau. De sub brațul stîng, pe care-l ținea Îndoit strîns lîngă șold, scăpă un morman de cîrpe vechi, a căror culoare albă nu mai era decît o Îndepărtată amintire. În ciuda Înfățișării masive, se mișca În tăcere, avînd un mers ciudat, șovăielnic și sacadat. Ajuns În spatele ei, Își ridică brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i o mînă amicală pe umăr și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de furie. - Niciodată n-au să mă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa Mă trezesc brusc în poziția în care m-am culcat: pe o parte, poziție fetală, cu genunchii ușor îndoiți. Simt pe spate o carapace uriașă de gheață, ca o transpirație rece. Dormeam adesea sub dună, cu trupul bunicii în spatele meu, făcându-mi "scăunel". Așa spunea ea, pe întuneric, în apropierea somnului, singurele momente tandre. Mă închidea ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o transpirație rece. Dormeam adesea sub dună, cu trupul bunicii în spatele meu, făcându-mi "scăunel". Așa spunea ea, pe întuneric, în apropierea somnului, singurele momente tandre. Mă închidea ca într-o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea bunicii. Afară, o lumină albă și difuză. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simbol? Și de ce să Îl Îndrepte către Roma? După primele momente de entuziasm, În jurul său conversația Începuse să lâncezească, fără să fi ajuns la nici un rezultat. Dante i se adresă din nou cârciumarului, care rămăsese În preajma lor, cu mâna lui Îndoită ca o gheară pe masă. — Ai spus că moartea a Început să te urmărească la Acri. Ce voiai să zici? Omul strânse din dinți și, dintr-o dată, Își lăsă prada pentru a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
demult aprinsă... îngenunchez precum la Liturghie Și spun o rugăciune pentru ei, Mama și tata dragi părinții mei Și pentru timpurile din copilarie Frunză învelișul pentru tine Gândul meu și grija mea, Nu o are orișicine Frunză, lacrimă de stea. îndoit și plin de teamă Văd apusu-nsângerat, Nimenea nu te mai cheamă Frunză verde-n ram uscat. Ploaie n-a căzut demult Rădăcina să ți-o spele, Nu am cum să mai ascult Frunză, doina ta de jele. Te-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
două poziții: fie întindeți piciorul inferior complet și îndoiți piciorul superior astfel încât glezna superioară să se sprijine lângă genunchiul inferior; fie sprijiniți piciorul superior în mod uniform deasupra piciorului superior, cu genunchii atingându-se între ei și ținând picioarele puțin îndoite (Figura 3.7). În poziția pe o parte, diafragma masează profund organele abdominale în timpul exercițiilor de respirație. Datorită curbei line a coloanei vertebrale și a picioarelor în această poziție, maeștii antici au numit-o „stând întins ca un arc”. Figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din întregul repertoriu taoist și, dacă practicați o singură tehnică de control al respirației, aceasta e tehnica pe care ar trebui să o alegeți. Postură: în picioare, cu călcâiele apropiate, cu vârfurile picioarelor depărtate la 45 de grade, cu genunchii îndoiți și cu spatele drept. Împreunați mâinile în față, sub ombilic, cu palmele în sus și cu mâna dreaptă peste mâna stângă făcută căuș. Tehnică: goliți plămânii în profunzime și începeți să efectuați o inspirație prelungă și lentă prin nările mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
poziții în timpul acestei secvențe, pe toată perioada exercițiilor coapsele rămân nemișcate, genunchii sunt ușor îndoiți, iar picioarele bine înfipte în pământ, la o distanță unul de altul egală cu lățimea umerilor. Tehnică: „Calul”: poziția inițială este postura Calului, cu genunchii îndoiți și cu brațele atârnând lejer de o parte și de alta a corpului. Realizați între șase și zece respirații diafragmatice profunde în această postură; „Îmbrățișarea Urciorului”: după ultima expirație în postura Calului, ridicați încet ambele brațe în față, cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
spre Cer”: după ultima expirație, întoarceți palmele spre exterior și continuați să ridicați brațele deasupra capului odată cu următoarea inspirație. Cu mâinile deasupra capului și palmele spre cer, formați un mic „hublou” cu degetele mari și cu arătătoarele, ținând coatele puțin îndoite și brațele rotunjite. Priviți prin „hublou” și realizați între șase și zece respirații profunde, înclinând pelvisul spre spate în timpul inspirației și împingându-l în față în timpul expirației. Datorită capului ridicat, blocarea de la nivelul gâtului ne se folosește în această poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fost tot atât de rapidă și de ușoară pe cât fusese sarcina de grea. După o dimineață de gâfâieli și gemete, s-a așezat pe cărămizi, iar Rahela s-a ghemuit și ea luând-o în brațe. Coatele Bilhei se odihneau pe genunchii îndoiți ai Rahelei și era ca și cum cele două femei împărțeau același pântec în acel moment teribil când copilul își făcea drum afară. Fețele lor se contorsionau și se roșeau în același timp și au țipat la unison când i-a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cămașă lungă de în, cu părul încâlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. „Hai, intră”, zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte ca să-mi facă loc. Nu m-am arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și, dacă sclavul n-ar fi zâmbit și ochii lui n-ar fi fost atâta de calzi și blajini, poate că băiețelul ar fi fugit înspăimîntat spre ai săi. Auta înțelese teama copilului și se opri, lăsîndu-se ușor pe genunchii îndoiți. Așezat așa, nu mai părea înspăimîntător. - Tu nu te joci? îl întrebă cu blândețe sclavul. Atunci zâmbi și copilul și scoase de după o tufă o bilă netedă de piatră. - Cine a făcut-o? îl întrebă Auta. Sau ai făcut-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
marfă, dar să nu-i spui, că se supără“. Punch ocupase Întotdeauna un loc aparte În conștiința lui Henry. Primele imagini mentale despre Anglia și despre englezi și le formase studiind atent În copilărie numerele vechi, mototolite și cu colțurile Îndoite, Împreună cu William, la New York. Când Îl duseseră pentru prima dată În Anglia, la vârsta de doisprezece ani, și privise de jur-Împrejur, avea ochiul deja antrenat de gravurile În lemn ale lui Leech. Când revenise, ca bărbat tânăr, Punch, cu secțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai bine lui fratele tău, ca să știe cum să te scape. Cum s-a aprins în tine tărâța după poezie!... Clientul, să-l pici. Nu părea prea convins că trebuie să povestească. - Să tot fie paișpe luni... Și Tartorul, încă îndoit, strecură o privire îngrijorată spre ceas. Genel nu știa cum să-l stârnească. Să nu se oprească. 90 DANIEL BĂNULESCU mea benchetuiește..." ...De altfel, " Localul" are, ca popa, 36-38 înțelesuri ascunse... Ho diábolos citea cu voce baritonală, suplă, bine antrenată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât sărăcăcioasă. Mișcările sale neregulate trădau faptul că și el era departe de a visa. Ochii i s-au închis pentru un moment. Când, inevitabil, i s-au întredeschis iar, a văzut-o pe Dolores stând în fața lui - un trup îndoit, îmbrăcat într-o cămașă grosolană, cu picioarele ca niște fuse și tremurând ușor. Invitația din ochii ei era evidentă. Au rămas astfel clipe îndelungate - obezitatea și slăbiciunea unite prin expresia dezgolită a dorinței. Apoi gura lui Virgil a tresărit ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dincolo de această recunoaștere a vinovăției, analizînd semnul de Întrebare mult mai impozant care atîrna deasupra conacului eviscerat. Mi-am petrecut după-amiaza făcînd curat În apartamentul lui Frank. Am rearanjat cărțile pe rafturi, am făcut iar patul și am Îndreptat abajururile Îndoite. Urmele rămase pe carpetele din camera de zi indicau locurile unde fuseseră divanul, fotoliile și biroul Înainte de percheziția făcută de poliție. Împingîndu-le Înapoi la locurile lor, m-am simțit ca un recuzitier pe o scenă neluminată, pregătind decorul pentru spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]