1,239 matches
-
relativă. Ei șiau înălțat casele pe dealurile și văile din jurul terasei, dând naștere unor așezări mai mici care le poartă si astăzi numele: Nistorești, Surdești, Irimești, Pescărești, Șendrești, Vrăbiești, componente ale orașului contemporan, cărora li se adaugă altele mai mari, înfiripate de-a lungul drumului comercial al Brașovului care le-a adus câștiguri zilnice si sigure. Cea din extremitatea nordică, de la gura de vărsare a pârâului Belia în râul Prahova, si-a luat numele de Gura Beliei, pe a cărui vale
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
nordică, de la gura de vărsare a pârâului Belia în râul Prahova, si-a luat numele de Gura Beliei, pe a cărui vale au curs odată cu undele sale zglobii, numai rele, stricăciuni si belele. În extremitatea sudică a orașului, s-a înfiripat, tot ca urmare a unei saturații demografice, Podul Vadului care și-a luat numele de la vadul prin care trecea odinioară râul Prahova, olăcarii, surugii, chirigii, chervanele, căruțele și carele, negustorii și călătorii dar mai ales localnicii, spre Câmpina, Ploiești și
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
capacitate de aproximativ 100 de locuri. De asemenea populația beneficiază și de servicii bancare prin C.E.C. și o filială BCR. CAPITOLUL VII ASPECTE DE GEOGRAFIE ECONOMICĂ 7. 1 CARACTERISTICI GENERALE Condițiile naturale specifice zonei subcarpatice prahovene în care s-a înfiripat Breaza, alături de importanța drumului de pe Valea Prahovei și a potecilor de plai, artere mari sau mici de circulație dintr-o parte în alta a Carpaților, au înlesnit dezvoltarea timpurie a unei activități economice. De pildă, ieri era locul de popas
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
renumite pentru frumusețea lor. Cu timpul, meșteșugurile s-au separat tot mai mult de agricultură, ceea ce a condus la apariția unor meseriași specializați: cărăuși, rotari, fierari, cojocari, cizmari, dogari, șindrilari și dulgheri. Larga desfășurare a terasei pe care s-a înfiripat Breaza, la adăpostul dealurilor acoperite cu pășuni și păduri au dus la dezvoltarea zootehniei, exploatarea lemnului și cultura pomilor fructiferi, ca principale preocupări economice. Pomicultura dispunea de o suprafață cu livezi ce reprezenta odinioară 42% din suprafața localității depășind cu
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
amintite mai sus. Dealurile și depresiunile atrag prin ondulările line ale reliefului, cu pajiștile acoperite cu flori ce întrerup pădurile și livezile cu pomi fructiferi, prin văile-unele largi, altele îngusteale apelor care le străbat de-a lungul cărora s-au înfiripat satele aferente în care sau statornicit de secole, sau poate de milenii, datini și obiceiuri fumoase, tradiții în meșteșuguri și artă populară. Intervenția omului a modelat formele de relief, făcând să apară, ici-colo, chiar schimbarea cursurilor de apă, corectând natura
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
apoi "clanul" Tulea, familia Aglaei, sora bătrânului avar care avea un soț senil și trei copii: Olimpia, căsătorită cu Stănică, Aurica, o fată bătrână, obsedată de matrimoniu, și Titi, într-un fel, retardat mintal. În casa lui moș Costache se înfiripă idila plină de inedit dintre Felix și Otilia. Casa lui Giurgiuveanu are o viață ciudată pentru că totul se coordonează zgârceniei bătrînului: interiorul slab luminat, mobilele adunate de ocazie, pereții scorojiți, scările care scârțâie. Totul necesită G. Călinescu reparații, iar acestea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
calificat. I am explicat, în câteva fraze, ce doream. Acesta s a uitat apoi la actele prezentate și parcă din întâmplare, mi se adresează în limba germană. După câteva secunde de uluială am răspuns, tot în germană bine-nțeles, astfel înfiripându-se între noi un dialog în care am discutat de toate. Nu știu cât am discutat sau cât s-a prelungit discuția. Dacă nu apărea un muncitor, care să-i comunice că trebuie să meargă în sala cazanelor unde e așteptat, am
Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
neauzit în scris. Așadar se ridică acum în mine gustul vorbei care, chiar dacă e scrisă, caută să se facă auzită ca o vorbă vorbind de față cu ceilalți... De curând, cu prilejul unor vorbe stârnite între mai mulți români, se înfiripase în mine gândul unei legături, făcute din asemănare, dar și din nepotrivirea acestei asemănări, între francezi și români; - venise vorba, atunci, de darul expresiei clare și coerente pe care-l au francezii. N-am apucat atunci să-i spun gândului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu mă las bătut de gândul - condamnabil, dar care nu-l face mai puțin resimțit - că sunt oricum constrâns să formez „aceeași“ societate cu astfel de oameni. Vrând-nevrând, suntem aceeași specie. Însă gândul, acest dar nemeritat, când prinde să se înfiripe, își creează propriul labirint de mișcări și sapă pe dinăuntru tuneluri, canale și conducte. Și, cu asemenea săpături în noi, devenim, încetul cu încetul, minerii propriei noastre experiențe. Gândul ne face să fim ceea ce nu înțelegem că „facem“: întrucât gândul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de a da cu bâta-n baltă, de a spune ceva enorm, grosolan, chiar scârbos poate, tocmai în clipa în care simt că trebuie spus ceva serios; când simt clar nu că trebuie să spun ceva serios - ceva care se înfiripă și se gândește deja în mine -, ci să iau în batjocură crudă, sălbatică, faptul că pot să cred că mă iau în serios. E un fel de batjocură de clovn care se suie sus la trapez și se aruncă în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai fi sigur pe viitorul meu prescriptibil. S-a petrecut o cotitură importantă, și ea are configurația unei idei. De ce? Vom spune, pentru început, că s-a născut în mine, ca o întrupare, un sens neprevăzut, un sens care se înfiripă și pune stăpânire pe mine; ca și cum s-a format în mine o coloană invizibilă, un ax în jurul căruia totul se învârte și se înfășoară. Aici nu e vorba de sensul social al acestei situații, nu faptul că „pot să plec
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spre viitor În acea zi, o nouă abordare a sistemelor de integrare a luat ființă, legată de ceea ce am denumit tehnologiile convergente sau NBIC - nanotehnologia, biotehnologia, infotehnologia și cognotehnologia (sau neurotehnologia). Tehnologiile convergente pentru îmbunătățirea performanței umane, care s-au înfiripat în timpul discuțiilor noastre, au devenit acum o nouă perspectivă globală asupra regândirii științei. Această nouă abordare interdisciplinară are mari și importante implicații pentru economie, dincolo de știință. Impactul comun ala cestor inovații a semnificat o transformare economică care este în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vadă în Teona o Euridice totuși se teme c-ar putea întoarce capul. E mai bine așa, e mai bine așa! pare să-și repete la nesfîrșit. Mai bine pentru cine?, mai bine de ce? Născute din obsesia întrebării, gîndurile se înfiripă din nou în mintea sa. Oare s-a despărțit definitiv de Teona?! E posibilă despărțirea?!... "Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic", spune pescarul Simon Petru. "Despărțiți de mine, nu puteți face nimic", i se răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și vâlcene. Regiunea Bucegi - Valea Prahovei se desfășoară la contactul dintre Carpații Orientali și Carpații Meridionali, într-un spațiu ce concentrează cele mai constante fluxuri turistice de pe teritoriul României. Deși este un teritoriu de veche locuire, activitatea turistică s-a înfiripat treptat după stabilirea reședinței regale a lui Carol I la Sinaia și a luat amploare în perioada contemporană, prin dezvoltarea infrastructurii generale și a celei specifice, ca și prin promovarea unor programe turistice, pe arii largi, care s-au coagulat
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
intre mai multă nenorocire decât putem duce, gradul necesar de insensibilitate reglat în fiecare zi pentru a putea să trecem prin viață ― din toate aceste ferecături, carapace și straturi protectoare în ființa unui copil de 3 ani nu s-a înfiripat încă nimic. Așa încît povestea a pătruns în mine ca și cum aș fi îmbrățișat un trup din carne vie. Nu știm cum prinde contur personalitatea noastră afectivă și dacă acest contur se închide vreodată. Sânt sigur, însă, că relația mea fundamentală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată. În sensul obișnuit, nu a avut. Ne-am întîlnit la un moment dat al vieților noastre, nespus de stingheri unul în fața celuilalt, având datoria, oarecum împreună, să înfiripăm o relație care, dincolo de solemnitatea ei declarată, nu se sprijinea decât pe propriul ei vid. Trăgeam după noi simpla noastră etichetă, el de fiu, eu de tată, dar etapele necesare prin care trece relația dintre un tată și un fiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în fața altuia. Dar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese relegat în idealitatea lui suspectă și impenetrabilă? Aceasta era întrebarea care nu-mi dădea pace. Tocmai pentru că până atunci nimic nu apucase să se înfiripe de la sine, puteam fi dintr-o dată oricum. Mă sculam în fiecare zi cu o altă imagine de mine, compunîndu-mă și recompunîndu-mă la nesfârșit în ipostaza mea de părinte: când tandru și cald, podidit de o iubire care nu își atinsese
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau doar o selecție a lor) apăreau într-o editură practic necunoscută, cu numele lui Cioran pe copertă, dar nu ca autor, ci doar în titlu, ele fiind montate ca citate de destinatara lor într-un discurs care relata idila înfiripată între septuagenarul Cioran și tânăra profesoară de filozofie din Köln (care pe atunci avea 35 de ani) în anul de grație 1981. Această tehnică de inserare a epistolelor în discursul deținătoarei lor punea la adăpost atât editura cât și pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
A, doamna vine din New York... Și domnul din București... Și veți petrece câteva zile la Paris... După zece ani... E frumos!" Și încheie cu un profitez-en!, spus din toată inima. Nu are sens să-i stric scenariul care s-a înfiripat spontan în mintea lui. E limpede că ne-a așezat într-un story învestit cu prestigiu sentimental: o iubire ce pare că s-a sfârșit, dar care rezistă și trece prin ani (zece!) și, în ciuda unui destin potrivnic, învinge și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui și i se ștergeau din minte Country Club, școala, clubul de golf și harta țării, dintr-odată Întunericul Începea să se lumineze și spațiul se umplea de scîntei care se Învîrteau În aer, un Acvarium strîmb prindea să se Înfiripe; un restaurant cald În care vîlvătaia enormă de la masa lor, flăcările nebune care incendiau totul se mutau la masa lui Jose Antonio Bravano, care era roșu la față și nevasta lui tot roșie și nu se ardeau nici nu asudau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceasul deșteptător. Șapte și jumătate. Dimineața. Weekendul vacanței bancare trecea extrem de greu. Senzație exacerbată, fără îndoială, de faptul că era complet singură. Din diverse motive, nu se aștepta să trebuiască să îl îndure singură. În timpul săptămânii, în mintea ei se înfiripase un gând că Ashling o va invita în oraș sau la o petrecere sau să îi cunoască pe nebuna aceea de Joy și pe Ted sau ceva de genul acesta. Și, să fim serioși, era evident că Ashling o invita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să o controleze. Supărare infinită clocotea în ea cu fiecare suspin. Sunt doar câteva spectacole de modă stupide, îi spunea mintea. Dar nu se putea opri din plâns și o amintire, care nu avea legătură cu nimic, i s-a înfiripat în minte. O amintire de când avea în jur de cincisprezece ani, fuma și pierdea vremea în centrul Hamel cu alte două fete, plângându-se de cât de rahat era totul. —Plin de crizați, spusese Carol, strâmbându-se de dezgust, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de orice urmă de viață. Și-a fixat ochii lui uimiți și răniți în ai ei și a anunțat astfel încât să audă toată lumea. —Clodagh mă înșală. Ashling a simțit cum această afirmație o izbește cu forță. Un gând s-a înfiripat în conștiința ei. Ce lucruri oribile le fac oamenii celor pe care îi iubesc. Era obligată să treacă prin etape. Nu putea să îi spună pur și simplu lui Dylan ceva de genul: „De fapt, mă gândeam că va juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lucreze. —A primit o slujbă în New York, dezvoltă Jack. Se pare că soțul ei a fost transferat acolo. —New York? Lisa și-a adus aminte brusc de călătoria pe care Mercedes o făcuse acolo în iunie. Un gând oribil i se înfiripă în minte. —Slujba ei nouă, nu e la... la... Manhattan? — Nu știu la ce revistă, nu a spus. — Unde e? spuse Lisa, fierbând. —A plecat. Avea dreptul la o săptămână de concediu, pe care și-a luat-o pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
e mai susceptibil, mai rece, mai bănuitor. Tata scrisese: „Noi, fiii, nu ne pricepem să vorbim despre tați. Noi, părinții, nu ne pricepem să vorbim despre fii. Să Încercăm să anulăm aceste două negații. Trebuie ca dialogul să se poată Înfiripa. Numai că el nu va fi niciodată așa cum ni l-am Închipuit“. CÎtă intuiție! Din păcate, el aștepta ca dialogul nostru să fie așa cum și-l Închipuise el: un tînăr cineast creștin ar pune În imagini universul ale cărui chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]