2,548 matches
-
popoare din răsăritul Europei, Cehoslovacii s’au făcut cunoscuți încă dinainte de independența lor ca popor ce a primit cu voioșie botezul modernismului. Acolo ai impresia că acest spirit nou este acela oficial și că toate forțele națiunei sprijinesc dezvoltarea și înflorirea lui”... Nota în cauză este, de altfel, plină de epitete exaltate: „Jiri Kroha profesor al politehnicei din Brno publică o revistă luxoasă cu totul dedicată ultimelor evenimente arhitectonice din lume. Ilustrații după construcții minunate de Kroha, Wiesner, Bohuslav Fuchs, Ghinzburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel de lumină era tăcut. Vrăjitorii aveau un glob mistic al binelui care ar putea să aleagă cine va lua pe Hemolot în stăpânire. Deodată globul spuse: Voi cei șase luptători ai binelui trebuie să puneți cristalul verii în mâna înfloririi care se află în inima muntelui din ”Labirintul Pierzării”. Atunci vara va veni. Primul este cel de foc. Pentru a lua cristalul va trebui să lupte cu un balaur cu cinci capete, numit Nago care scuipa foc, apă, vânt, după cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a fost prudent și a pronunțat vraja sa: Lumină puternică ce orbești totul, intră în bagheta mea și te anulează! Chiar atunci lumina se transformă în înger și cu ajutorul ei au luat cristalul verii și au plecat grăbiți spre mâna înfloririi. Cristalul era de un roșu-portocaliu intens și avea o putere nemărginită. Chibzuiau și cumpătau fiecare vorbă și orice pas rostite în preajma lui ca nu cumva blestemul gerului să-i cuprindă pe vecie. Au ajuns pe munte și vara a venit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
discutam despre ei cu Ravelstein acum, la „Café de Flore”. În zilele foarte agreabile, eu trec printr‑o ușoară depresie la Început de după‑amiază - și vremea frumoasă Îmi Înrăutățește starea. Strălucirea solară care aurește Împrejurimile - triumful vieții, ca să spun așa, Înflorirea a tot ce‑i În jur Îmi iscă un soi de disperare. Eu nu voi fi niciodată În stare să țin pasul cu această amasare de ceasuri triumfale. Nu‑i vorbisem niciodată lui Ravelstein despre acest lucru, dar probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a zilei de ieri, a zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a încercare de a plăcea. Nici un rid nu străbate obrazul vreuneia, cu excepția celor trei liniuțe din colțul ochilor Mamei Mari. E adevărat că poza e veche, pe când Mama Mare avea doar 40 de ani, dar, prin contrast, ofilirea uneia și înflorirea celeilalte sunt izbitoare. În sfârșit, dincolo de aceste aspecte, rămâne o stare de încordare, de tensiune între cele două femei, ca și cum ar fi fost întrerupte dintr-o conversație pe care o vor relua de îndată ce fotograful va ridica degetul de pe buton. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asta o să se iște o goană după aur în domeniul imobiliar. O să ai de câștigat la greu. Până la un punct, treaba era adevărată. Viitoarea inaugurare a stației St. Pancras International și dezvoltarea zonei King’s Cross anunțau o perioadă de înflorire pentru J. Bond, Agent(ție Imobiliară) Special(ă). Simțind că apartamentul ăsta era cea mai suculentă pleașcă de pe piața imobiliară de la cea din sectorul Docklands din anii ’90, Hugo își storsese creierii ca să găsească o strategie prin care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
occident sau măcar tradus într-o țară cu mare tradiție literară precum Franța, anglia, Germania, Italia ? De ce nu putem trăi normal, fără a aștepta note de evaluare din partea Vestului ? De ce ne îndoim că am fi contribuit cu ceva esențial la înflorirea civilizației europene ? De ce nu ne vin în minte în mod automat decît trei nume (Cioran, Ionescu, eliade) cînd ne punem întrebarea dacă am dat ceva lumii ? Iată alte întrebări care fură formulate, disecate, analizate într-o atmosferă destul de tensionată, de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să se ducă acasă. Ședea într-o odaie plină de oase și de borcane, care-i aduceau aminte de meseria lui. N-avea timp să se mai uite în dreapta și-n stânga, cum trecea vremea cu 192 podoabele ei, cu înflorirea și stingerea pomilor, cu sărbătoarea zăpezilor, iarna. Pleca dimineața, venea seara. Bucuria zilelor lui asta era: amețeala pe care i-o dădea drojdia. Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea lui mare: Cristos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
expus unui vag absolut, nașterea derivând din precizia morții. Lazăr mi-ar putea spune cum poți muri când nu mai mergi spre moarte, cum poți scăpa de Învierea asta infinită... Gândul că viața ar putea fi altceva decât o demonică înflorire, că ea ar duce spre ceva, spre un rost exterior zadarnicei ei desfășurări - mi se pare atât de apăsător și de neavenit, că adeverirea lui m-ar răni nevindecabil. Atunci nesfârșitul ce nu l-ai făcut și toate leneviile scuzate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate, de exces dezastruos, de înflorire crepusculară. Cui, abandonîndu-se mării sau amintirii ei, nu i-a fost rușine de a fi petrecut clipe de dragoste mulțumit sau indiferent? Nu este marea o jenă în fața oricărei împliniri? N-o obligăm la reflux când o zărim fără ochi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
însuți. Când știi ce-i gustul morții, nu mai poți crede c-ai trăit vreodată fără să-l cunoști... sau c-ai trecut cândva cu ochii închiși prin dulceața peisajelor de agonie. Ce înviorare ciudată îți descoperă verdețurile stingerii și înflorirea suspinelor fără de capăt! Pururi tânăr în amurguri, întremat în sfârșituri, căutând întinderile morții fiindcă viața nu-i destul de-ncăpătoare și încetinindu-ți răsuflarea ca zgomotul viețuirii să nu acopere depănările visului final! Sânt după-amieze de toamnă de o atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
văzut viața și care vrea încă să trăiască: omul. Drama lui se epuizează în această îndîrjire. Într-o inimă în care s-a așezat nimicul, irupția dragostei e atât de nespus de sfâșietoare fiindcă ea nu găsește nici un teren de înflorire. De ar fi să cucerești numai femeia, ce ușor ar fi! Dar să desțelenești propriul neant, să te înstăpînești cu greu în vrăjmășia sufletului tău, să faci drum iubirii tale spre tine însuți! Războirea aceasta - care te azvârle cu dușmănie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
răsar din zona cea mai adâncă a spiritului, de acolo de unde s-a desprins de viață, din rana vieții. Câtă singurătate trebuie pentru a avea spirit! Câtă moarte în viață și câte focuri lăuntrice! Singurătatea neagă atâta din viață, încît înflorirea spiritului rezultată din dislocările vitale devine aproape insuportabilă. Nu este caracteristic faptul că aceia se ridică împotriva spiritului care au prea mult spirit, care cunosc ce boală adâncă a afectat viața pentru a se naște spiritul? Apologia spiritului o fac
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Aceasta cu atât mai mult cu cât golul pare a răsări din rădăcinile ființei, întinzîndu-se progresiv, ca o cangrenă. Este un proces de diminuare, iar nu de creștere; din acest motiv, el este o întoarcere înspre neant, iar nu o înflorire în existență. Senzația de gol și de dilatare înspre nimic, care nu lipsește în melancolie, își află o rădăcină mai adâncă într-o oboseală, prezentă în toate stările negative. Oboseala separă pe om de lume și de lucruri. Ritmul intens
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neconsumată, - epicureismul și stoicismul demarcă o disocierre a elementelor solidare inițial, începînd cu autonomia spiritului, care creează conștient adevăruri pentru o viață pierdută în rațiune. Fiecare cultură își are o epocă de cunoaștere, care nu coincide cu un moment de înflorire spirituală, ci cu luciditatea ca fenomen colectiv. Un fel de oboseală contemplativă, bazată pe lichidarea naivității, acest dar incomparabil al tuturor aurorelor de cultură. De o parte epoca de naivitate, de cealaltă, epoca de cunoaștere. Lumea homerică și sincretismul alexandriu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Mai are rost să faci o revoluție pentru așa puțin și se poate construi o nouă ordine pe o viziune așa de aproximativă și de îndoielnică? De ce vor crede unii din naționaliștii noștri și, din păcate, și ai globului, că înflorirea națiunii este compatibilă cu inegalități sfîșietoare? Naționalismul a devenit un cuptor în care se dospește mizeria. Și nu era necesar. Toată vina acestor stări nu o poartă decât viziunea îngustă care face din revoluția națională o mișcare de elan pur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastre de a fi fost condamnați să trăim și să creștem în mijlocul unei comunități balcanice. Aparținem prin soartă Balcanilor, deși aspirația noastră continuă ar fi evadarea spirituală din ei. A crede cât de puțin că noi trebuie să ducem la înflorire spiritul balcanic este a ne compromite și a ne ofensa menirea, pe care de nu vom avea-o, o vom inventa. Nu vom putea deveni întîia forță balcanică, decât lichidând ceea ce este balcanic în noi. Și prin întîia forță în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu prund de ambră. Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul râului, cât părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu a înflorirei lor bogate, pe care vântul îl grămădește în troiene; flori cântau în aer cu frunze îngreuiete de gândaci ca pietre scumpe, și murmurul lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Greieri răgușiți cântau ca orlogii aruncate în iarbă, iar painjeni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu a fost decît asta. Fără îndoială că trebuie să ținem cont de starea societății și a economiei sovietice pentru a înțelege împrejurările în care el a ajuns pe culmile unei puteri la care puțini oameni au avut acces. Dar înflorirea conducătorilor totemici și morfologia lor contemporană nu au început o dată cu el. În orice caz, el nu a fost o noutate nici pentru mișcarea socialistă, nici pentru Uniunea Sovietică, cunoscînd numeroși urmași și imitatori. Și cu toate cele care s-au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atît (sau numai) un contemplator al lumii În sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberîndu-se de povara grijilor și oprimărilor, conturîndu-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al Înfloririi perpetue. E cel care trăiește și imaginează lumea ca sărbătoare, ca și Întoarsă la o ideală, primară și plenară vîrstă de aur. Un poem precum Bucurii Îngăduite, din volumul Plante și animale ar putea fi luat drept text emblematic pentru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de una singură, asumându-și, în plus, responsabilitatea de a conduce copiii mai mici, ca și când mediul ei de acasă ar fi investit-o cu această putere. Încrederea pe care i-o acordau părinții și care, de altfel, a contribuit la înflorirea autonomiei Sarei este contrabalansată de comportamentul ei obedient și responsabil: „Am o natură foarte docilă. Nici nu eram genul care iese și dispare. Când mergeam undeva cu mișcarea de tineret, aveau încredere în mine, nu exageram niciodată. Când se termina
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de virtute morală fundamentală (vezi Miroiu, în Rennexe "„Renne,Tanjia"15, 1997). Debuturile comunismului au însemnat și în România o frenezie stahanovistă, populată propagandistic cu muncitoarele fruntașe răsplătite că depășesc planul: „Femeile pot contribui la îndeplinirea și depășirea planului, la înflorirea socialismului și patriei”, dar acestea nu muncesc pentru ele, ci pentru partid. Multe femei au povești fascinante care încearcă să convingă asupra marilor realizări posibile prin comunismxe "„comunism": una dintre ele era președinta unui CAP aflat pe moșia pe care
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
se mărise. Băiatul urca pe Monte Consolino până la ruinele Castelului. Aici venea cu caprele lui don Terentio și cu câinele, se așeza în firida unui zid la adăpost de soare, și scruta orizontul. Natura își dezvăluia culorile tainice, cele ale înfloririi și ale veștejirii, se oferea în toată splendoarea sa. Era Dumnezeu atât de nemărginit încât putea să se aștearnă deasupra tuturor pământurilor și apelor? Ce erau brațele sale, ochii săi, mintea sa? Dumnezeu se ascundea în acea puzderie de arbori
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]