1,038 matches
-
clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor. Tînjeam după o clipă de liniște, dar aveam parte numai de vacarm. Existența în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la intoleranță. Din pricina foamei atroce, devoratoare, imbecilizante, toată lumea visa că mănîncă". Destinul de pușcăriaș i s-a intersectat, între alții, cu al multor scriitori, unii foarte cunoscuți, sau care au devenit cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne schimbăm structura statală În mod radical și profund reacționar față de tradiția și credințele noastre care ne-au format și clădit; că vor trebui „revizuite”, adică anulate și calomniate, valorile naționale ale culturii și istoriei, spoliat și umilit țăranul gospodar, Înfricoșat și arestat orășeanul, târâte În pușcării elitele culturale, bisericești, politice și financiare. Și, cu un cinism victorios, anunțată „o altă lume”, alte valori, o nouă „auroră” a societății umane și, vai, ocuparea unor poziții importante pe aproape toate continentele a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se părea că moartea este infinit depărtată și, mai știi, poate nici nu există?! Revenind la mine, eu privesc spre propria-mi copilărie cu sentimente amestecate, prea marea apropiere și totala-mi subordonare față de „animalele adulte” mi-au otrăvit și Înfricoșat nu puține ore, seri, nopți sau dimineți. Sau vise! Și azi, aflat În al optulea deceniu de existență, la patruzeci de ani de la plecarea dintre cei vii, figura Tatălui meu - un bun și onest tată de familie, un vrednic cetățean
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe dalele de ciment... Ce s-ar întâmpla dacă am fi lăsați să ne descurcăm singuri într-un oraș pustiu, în care nimeni să nu ne aștepte și să nu întrebe de noi, unde ar fi posibil să ne întâlnim, înfricoșați, propriul eu dedublat? Am trăi o experiență unică, răvășitoare. Dezvățul de festivisme ar însemna un șoc emoțional, o transfigurare cognitivă, un „moment al adevărului” și al dezgolirii interioare, de pe urma căruia ar putea rezulta un experiment literar foarte interesant, demn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înjosește. Apoi într-o noapte de groază pribeagul Panaite ucide pe tatăl său și se prăpădește și el. Maria are o criză grea de suflet, se îmbolnăvește. Maiorul se întoarce în sfârșit la viața lui... Căci bătrânul Dumbravă, la urmă înfricoșat că va pierde și pe această fată, că i-o va râpi târgul blăstămat, aproape îl alungă... Revolta lui Matei Dumbravă asupra târgului și pantalonarilor cari i-au nenorocit fetele. Vânătoarea în pădure, în munți, iarna. Izbucnirea de dragoste a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-o de nevastă dar te previn că ai datoria peste câțiva ani s-o îngrijești ca pe o mamă! Atâta avea să-i spuie, pentru asta de patru săptămâni, dorea să-i prindă... Și-n juru-i tragedia războiului se desfășura înfricoșată Gazda unde șade Teodor Soroca e o ființă amorezată de manierele elegante. Îi place să vorbească "ca la curtea imperială"... Asasinarea lui Stolîpin. Adevăratul autocrat al Rusiei își începe ziua plănuind nu numai orele ei ci orânduind și săptămânile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neiertat să fie de Domnul Dumnezeu și de prea cinstita Maica sfinției sale Marie și să fie blastamat și afurisit de doisprezece hovnici apostoli și de trei sute optsprezece sfinți părinți ce au fost la Nichea cetate și să aibă pârâți înaintea înfricoșatului județ pre arhiereul și de minuni făcătorul Nicolai și să aibă parte ca Iuda și ca procleatul Arie în veci... Anița logofeteasa, Solomon Bârlădeanu, Roșca visternicul. Jariște. Casele Prăjescului. Toderașcu nepotul Iorgăi. Drosoaia. Cârstina cluceroaia lui Statie. Gorovei, logofăt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
greutate și întârziere având fiecare interese și încurcături. Primejdia, amplificată în măsura intereselor imediat amenințate, nu le apărea în finalul ei apocaliptic. Numai acel prințișor neînsemnat, vasal al unor mari împărați și regi, vedea limpede până în ultimele ei consecințe ascensiunea înfricoșatei puteri otomane. Pentru el primejdia momentului putea fi înlăturată cum a și fost printr-un tratat de supunere, care-i asigura autonomia punând un sfârșit strădaniei sale. Pentru sufletul său înfierbântat de ortodoxie problema se punea, însă, cu totul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
furnica. Asta-i furnica? Da? Da. Ș-aista-i greerele? Acela-i greerele. Și furnica are mâncare și casă? Da. Greerele n-are? N-are. Uite săracul cum șade aici singur și cântă din chitară. Și furnicii nici nu-i pasă. Momentul înfricoșat când omul în ora morții trece dela conștient la inconștient. Vedea c-o clipă mai nainte lucruri și ființi pe care le-a iubit. Deodată nu mai vede, nu mai cunoaște. A devenit ceva opac, din altă planetă! Giovanni Perovizzo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ochii noștri, e în mers, și e, pentru mine, spectacolul cel mai minunat. De la Carpații Galițieni la Oceanul Pacific, de la Cercul Polar la granița Chinei, se prefac lucrurile neînsuflețite și oameni. Cei care au câștigat astăzi cel mai mare și mai înfricoșat război al Istoriei vor izbuti, mâni, o victorie pașnică mai hotărâtoare pentru binele omenirii. Mă simt mișcat presimțind această "facere" nouă ce se va adăoga definitiv la totalitatea zidirii dintăi; mă închin gânditorilor cutezători care au putut alege calea adevărului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la bătrânețe să te citești fără a te rușina. Pofta pedeapsa leneșului. [JUGOSLAVIA aprilie 1956]* Belgrad Brod pustă. Regiunea spre Saraievo și după Saraievo muntoasă, fără păduri. Piatra munților neagră. Spre Maștar, munți zbârliți cu stânci goale, de o tristeță înfricoșată. Nu-i izvor, nu-s pășuni. Rar câteva locuinți sărace. "Munte-negru". Dubrovnic, grădină îngrijită. Ajungem pe drumuri cotite, pe marginea sinuoasă a Mării Adriatice. Terase de măslini, portocali, agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de cetatea Raguzei, bine păstrată încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celebrele previziuni ale Institutului Meteorologic de la București. Îți aduci aminte. În ajunul tornadei de la 3 fevruarie 1954, Institutul Meteorologic anunțase cele dintăi zile calde ale unei primăveri precoce. Dar stihiile pregătiseră un spectacol de cu totul altă natură. O tornadă înfricoșată, cum probabil nu s-a produs într-un mileniu, a venit asupra câmpiei Dunării și a dus că grăbire un viscol uriaș cătră Vest, ieșind ca un balaur printre Carpați și Balcani și ajungând cine știe unde pe coasta Africei, unde n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cântecului de clopote și, despovărat de samar, a cotit într-o văiugă și a prins a ronțăi iarba înflorită. Sus, în ograda îngrădită cu răzlogi de lângă biserică, umblă slobod. Când intră vizitatori din vale, numaidecât dă veste din trâmbița lui înfricoșată. După aceea vine la împrejmuirea de răzlogi și cere darul ce socoate el că i se cuvine: o bucățică de zahăr, o felie de pâne, un fruct. După ce-și primește dreptul, se retrage spre umbra brazilor. Când vizitatorii pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dușmănie, încât nu-i mai rămânea timp să cugete la binele și la folosul țării sale, Ungaria însăși, parcă ar fi fost văduvită de principele său, își trăia zilele tihnite și pace în tăcere. Dintr-odată însă turcii, acești prea înfricoșați dușmani ai creștinătății, explorând o parte a țării și trecând pe neobservate Dunărea și Mureșul în a doua zi după sărbătoarea Sf. Dorothea în anul 1474 (7 februarie) înainte de revărsatul zorilor, năvălind în curs repede și pe furiș în cetatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le invităm la nunta lui loniță Bogdan cu Sofica, sora lui Mitrea. La ieșirea din sat, Mitrea mi-a Întins o țigară aprinsă. După circa l00 m, din partea opusă se apropia un om. Ce-i de făcut? am Întrebat eu Înfricoșat. Apucă țigara de mijloc și bag-o În buzunarul paltonului, m-a sfătuit el. Zis și făcut. Bărbatul În cauză, cumătrul Dorca Simeon, a venit direct spre buzunarul meu. Ți-a luat foc buzunarul de la palton, Nelule! mi-a spus
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de Aurel Dumitrașcu? Ce faci când ți-e dor? Mă suspectez, uneori, de substituire de personalitate, de destin, de încercare de a trăi două vieți deodată. Și trăiesc uneori două vieți deodată, o fac cu voluptate, trăiesc despletit, haotic, flămând, înfricoșat, stresat...! E și un privilegiu să trăiești două vieți, dragă Valeriu. Dar și o mare responsabilitate. Dă-ți seama, ce înseamnă seara când trebuie să culci două suflete, ce înseamnă să visezi cu două inimi, să faci planuri de viitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prelații, confirmă. Chemarea, cum am aflat mai târziu, a fost făcută de Mariu Theodorian și de ceilalți arhierei și preoți ai Mitropoliei: Teofil Ploeșteanu, Valerian Râmniceanu, Iosif Arhi mandritul, Meletie Costățianu 154, V. Musceleanu, I. Gibescu-Scriban. Mitropolitul Konon, ramolit și înfricoșat, a subscris-o ca un inconștient, dar el a fost singurul care și-a ispășit păcatul, fiind scos din scaun și internat la Căldărușani. Ceilalți au ajuns mari și tari. Scriban era trimis să țină predici în biserici. arhim. scriban
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fost nas celui care se adresează. 134 Termenul de politețe, voi, este folosit peste tot. 135 Scrisoarea lui Machiavelli era datata 26 august 1513. Se face aluzie la una dintre Fabulele lui Esop, în care o vulpe este la început înfricoșata de un leu, dar apoi prinde curaj, se apropie de leu și conversează cu acesta. 136 Fruosino da Panzano, menționat și-n Documentul 3. 137 Biserică este acum cunoscută că "SS. Michele e Magno", în limba română ar fi "Sf.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
suise în copac, și fiindcă, în primejdia mare vine și curajul mare, imediat am sărit câțiva pași în lături de copac, ca să nu-mi cadă cumva dihania în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
două fantome de oameni răi dinaintea mea; vroiam să fug, dar picioarele nu mă slujeau; vroiam să trag cu pușca, dar pușca nu lua foc; vroiam să strig, dar glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când brazdele de lumină de diferite coloare ce străluceau pe oglinda netedă, imensă, perdută în nețărmuritul orizon; și cu creierul meu nu puteam înțălege acest element colosal, fără hotare, viu, care se mișcă, are grai, ucigător și dătător de viață, înfricoșat, și fermecător totodată. Și când îmi închipuiam că pe această față a mărei pe care îți fug ochii și gândul poți să mergi săptămâni, luni și ani fără să-i dai de sfârșit, să cutreieri pământul în toate direcțiunile, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
râului este construită pe unul dintre păreții de stâncă o galerie de lemn suspendată ce înaintează pănă la distanță de vro 50 de metri înlăuntrul strâmtoarei și trece prin poduri suspendate de la un părete la celalalt deasupra râului care urlă înfricoșat și are el însuși, zice-se, o adâncime de aproape 13 metri. Cu multă sfială, circulam pe acea galerie de lemn și mai ales pe punțele cele aeriane care tremurau sub picioarele noastre și, zău, erau momente când simțeam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și arini, scoțându-le de prin vizuinile lor fioroase pe aceste lighioni ciudate, Învoite de Dumnezeu pentru ospătarea creștinilor, fiindcă s-au miluit, zice-se, să taie cu foarfecele lor legăturile Domnului pe Cruce; lighioni În armuri și cu halebarde Înfricoșate, ca pentru cine știe ce turnir nemilos de cavaleri. Dar am mâncat Între ai mei de acolo, din pita lor mare cât o săptămână din post, un dărab de pită și un dărab de slănină afumată la Crăciun, [care atârna] tot anul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și Închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și Îndrăzneală cu o bănuială de aventură sublimă. Pentru această cumințenie de pe urmă, Adrian Maniu avea să sfârșească nu ca Marsyas, pentru cutezanțele lui cu pielea atârnată burduf sub ochii Muzelor Înfricoșate, ci având consi derația tăcută a noastră, membru corespondent al Academiei și inspector al artelor. [...] Din redacția Noii Reviste Române Adrian Maniu a trecut peste drum, la Flacăra, prăvălia literară cu clientelă și tiraj popular, unde, spre uimirea noastră, scrisul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]