1,021 matches
-
improvizate în incintele cele mai neașteptate, claxoanele vehiculelor de tot felul și... rumoarea, rumoarea generală a străzii. Venit pentru prima oară în India ar fi - cred - o mare eroare de orientare dacă nu ai încerca să te afunzi, să te înfrupți din acest parfumat și zemos fruct ce ți se oferă ție, turistule speriat, ca o virgină mirelui multvisat! În primele zile petrecute la Belapur, mi-am dedicat timpul, în exclusivitate, programului de purificări - era musai, era strict necesar! - acesta era
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pot să compar senzația trăită cu amrut-ul. Amrut-ul este destinat zeilor și, prin urmare, interzis muritorilor, iar eu atunci eram un ales ajuns în Sfânta Indie doar prin grația Nemuritorului. Existam într-un amrut din care eram invitat să mă înfrupt pe săturate. Primele ispite comerciale. Să vă conduc, totuși, prin piață. Comercianții versați te invitau să intri în prăvăliile lor ce, de cele mai multe ori, se reduceau la niște simple barăci din lemn sau carton dar care, drapate prin interior cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Fructul îți este înmânat într-o pungă obișnuită de plastic. În timpul acestei operații, vânzătorul pune de mai multe ori - de neevitat! - mâna pe fruct. Astfel încât, înainte de a-l consuma, am considerat obligatorie spălarea lui. Nu vă povestesc cum m-am înfruptat din primele exemplare până să urmăresc acest spectacol! În piața de fructe fiind, până să se finalizeze operația de curățare a celor trei fructe de ananas comandate, a început să se întunece. În India, în decembrie, începe să se însereze
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de cântăreț, iar întârzierea veștii îi irita și mai mult pe cei prezenți, cântăreți și instrumentiști, compozitori, texti- eri, actori și alți prieteni. Ne mai frigi mult, domnișorule Cristian ? întreabă Pribeagu. — Răbdare, răbdare, dragii mei prieteni. Mai întâi să ne înfruptăm și să bem câte ceva. — Hai, mă, Cristi, că știm despre ce-i vorba cu toții ! — Dar, te rog, spune despre ce-i vorba, dacă tot știi. Păi, nu eu, tot orașul știe că Răcaru are să se mute chiar în centru, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt adevăratele pariuri ! Nu cu dumneata, bătrâne, ci cu mine. — Și dacă vei eșua ? — Dacă nu va veni nimeni ? îi șoptește Fernic. Marele trubadur cu o spectaculoasă și elegantă sală goală... — Te vor distruge apoi bucățică cu bucățică, se vor înfrupta din tot ce ți-a rămas mai bun, ca niște hiene, dragul meu Cristian. — Și dacă n-o fac ? Ce se va alege de mine ? Ce-o să ajung ? Un fricos care să fie dat uitării ? O tânără speranță care s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
drept patrioți. Va afla cum morții devin cifre fără nume, în dezbateri tot mai aprinse ale unei lumi în care el își joacă simplul rol de bufon. Va mima plecăciuni și zâmbete unui public care, după ce dan- sează și se înfruptă, a doua zi ordonă moartea unor oameni nevinovați în numele unor cuvinte pompoase pe care nici nu le înțeleg pe deplin. Străzile sunt tot mai tensionate. Veștile proaste curg una după alta, iar Cristi este prins într-un joc din care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
soldații se uitau speriați pe geamuri. Și-a aprins o țigară și a privit și el peisajul. Mormane de oameni. Morți. Întinși unul peste celălalt. Morți în putrefacție, intrând unul în celălalt aproape, iar în vârful acelor mormane câinii se înfruptau din carne. — Ce e asta ? întreabă Cristi, albit tot la față, simțind că picioarele i se înmoaie. — Sunt evrei, îi răspunde un soldat, încet, având un tremur în glas de abia mai putea să vorbească. — Sunt evrei omorâți de noi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întreprind un turneu mondial de promovare. Am promis când am semnat contractul; e ceea ce mi se cerea pentru a deveni din nou multimilionar; pentru asta insistau și cei de la ICM ca să poată colecta comisioanele cuvenite unui contract multimilionar. Dar mă înfruptam puternic din prafuri puternice, iar un turneu lung de șaisprezece luni era considerat de către editură ca o situație potențial „precară“, din moment ce eram, conform lui Sonny Mehta, „mai tot timpul drogat“. Apoi au lăsat-o mai moale. Aveau nevoie de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușile sunt încuiate și multiplele sisteme de alarmă activate. M-am prefăcut interesat de varietatea bomboanelor primate de Sarah. Jayne mă ignoră. Robby abia dacă îmi aruncă o privire, după care urcă sus la el. Înapoi în camera de oaspeți, înfruptându-mă din sticla de votcă, nu puteam să mă gândesc decât la un singur lucru, doar două cuvinte. S-a întors. Sâmbătă, 1 noiembrie 9 a f a r ă M-am trezit în camera de oaspeți din cauza zgomotului mașinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
del Perdón este lung dar camino l-am început așa că nu-mi rămâne decât o singură direcție ,,înainte!” Pe marginea drumului sunt nenumărate tufe de mure încă necoapte. îmi zic: ,,Peste vreo săptămână, două vor fi coapte și mă voi înfrupta din plin pe camino”. Sper să am bucuria și plăcerea aceasta. Pe crestele micilor masive muntoase te impresionează nenumăratele mori de vânt: surse de energie eoliană, înalte, albe, impunătoare, cu elice cu trei brațe ce se învârt mereu în același
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
muri, nepotul În uniformă de licean. După câteva luni ne-a părăsit, dar sfatul ei de aur " Cine nare carte, n-are parte" l-am dus cu mine prin toate meandrele vieții. Am crezut În puterea cărții și m-am Înfruptat din această putere cât mi-a stat În putință. Primii ani de liceu Liceul "Gh.Lazăr" din Sibiu era recunoscut ca unul dintre cele mai valoroase licee teoretice, pentru băieți, din țară. Funcționa În 1937 cu câte 2 clase paralele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
culori și pensule. Și la o liniște, fie ea și sporadică. Lasă un vers sau un poem, când tocmai ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie un vers". Și mai departe, înfruptă-te din câte poezii poftești. Iată, câteva... Omul de pe casă Era unul pe casă, de meșterea burlane și țigle și cuiburi de bufnițe și cocostârci. Vezi să nu cazi de-acolo, îi tot spuneau sătenii cu vălătuci și pălării acoperindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost modelele tale culturale? Cum ai ajuns la ele? Cât de rușine ți-a fost când cei din jur au descoperit că scrii poezii? N-am avut modele culturale, deși le-am căutat fără odihnă. Odată slova învățată m-am înfruptat din cărțile cele mari și-nțelepte. Am luat literatură după literatură, fără sațiu am străbătut lucrările marilor autori, poeți și filosofi, din Egipet până-n Anglitera. M-am străluminat cu Critica rațiunii pure pe un pat de spital, la 23 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
data aceasta acasă la cocostârc, eroul fiind un ulcior, din care botul scurt al vulpii nu putea apuca nimic. Să traducem: strachina, Întinsă, adică joasă, e un mediu cu potențial redox scăzut, din care, deși bogat Înzestrat, nu se poate Înfrupta decât organismul cu potențial redox pe potrivă, mic, adică vulpea cu botul scurt, mai precis animalul. Ulciorul, Înalt, e un mediu cu potențial redox ridicat, din care se poate Înfrupta doar organismul potrivit, cu caracter redox ridicat, adică cocostârcul cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
redox scăzut, din care, deși bogat Înzestrat, nu se poate Înfrupta decât organismul cu potențial redox pe potrivă, mic, adică vulpea cu botul scurt, mai precis animalul. Ulciorul, Înalt, e un mediu cu potențial redox ridicat, din care se poate Înfrupta doar organismul potrivit, cu caracter redox ridicat, adică cocostârcul cu cioc lung, mai precis planta. Pentru ca cei doi vecini să trăiască Împreună În același mediu, lucru esențial pentru natură, după cum vom vedea mai departe, blidul din poveste trebuie să fie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ar fi putut trăi. Nici ciuperca, lipsită de apă și substanțele reducătoare ce-i constituie hrana. În cazul asocierii, 47 ciuperca asigură absorbția apei, din atmosferă, dar și din substrat, creând algelor un mediu optim fotosintezei, din produșii căreia se Înfruptă și ciuperca; mai mult, surplusul este depozitat sub o formă cu tendință neutră, de polizaharid, lichenina, anume un polimer al glucozei. Unele alge ce constituie lichenii au chiar capacitatea de a fixa azotul din atmosferă. Demn de remarcat este faptul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că acel lucru e imposibil... Unica sursă de energie a biosferei este Soarele; excepțiile, pentru că există, sunt insignifiante. Această energie este fixată pentru biosferă de plantele fotosintetizante, care păstrează pentru ele doar o parte, cam o zecime; din rest, se Înfruptă toate heterotrofele, inclusiv omul. Dar, dacă Într’un ecosistem oarecare se poate stabili un anume nivel, constant, al consumului de energie al fiecărei populații ce participă la constituirea lui, nu același lucru se poate spune despre om. Acest ultim produs
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu rezultat incert. Iașii sunt, de câțiva ani, asaltați de veverițe, negre la extrema tătărășeană, roșii la aceea a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au apărut chiar fazanii. Despre ciori și câini vagabonzi, ce să mai spun? Sunt peste tot. Iar despre plante și atacul lor vorbesc de obicei. Toată această Viață nu așteaptă decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oameni de rând, iubitori de neam și de țară. Cei mari însă au știut să se ferească de pericole, de moarte și suferințe, după cum spune Topârceanu în „Balada corbilor”. Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
anii lor grei peste prânzul lor de astăzi, cu nasul soțului vârât În lectura zia rului, dar nu vor pleca de pe această lume fără a gândi pe furiș la mesele noastre de altădată, din care amintirea lor nostalgică se mai Înfruptă Încă. Mare și decisiv lucru este un stomac bun În dragoste! Dispepticii, constipații, colibaciloșii, bilioșii și ulceroșii sunt dinainte eliminați de la bucuriile mesei și ale patului, cum și indivizii indiferenți sau nepricepuți În alegerea cadrului prielnic acestor bucurii esențiale, universale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
leu cincizeci cornul de o jumătate de kilogram) care Îmbălsămau tot pasajul, sau cu capuținerele ei vieneze cu frișcă din belșug, servite În pahare groase cu picior - produse unice și neuitate bucurește nilor de vârsta mea și din care se Înfruptau, lacome din dra goste, perechi-perechi de Îndrăgostiți veniți În acest amabil și discret loc de rendez-vous, accesibil tuturor pungilor și reconfortant pentru stomacurile delicate și belalii ale femeilor prea iubețe. Numai una singură dintre „colaboratoarele“ noastre (cum le spuneam și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-l așteptăm pînă schimbă mașinile și, pentru a alunga orice suspiciune, l-a lăsat pe tovarășul său cu noi. După zece minute, tipul s-a dus să-și cumpere țigări, iar la ora cinci dimineața, deștepții de noi ne Înfruptam la micul dejun doar cu constatarea amară că am fost fraieriți. Tot ce mai speram era ca șoferul-toreador să primească ce merită, adică, În cazul În care asta nu era Încă una din minciunile lui, să Își găsească sfîrșitul În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Cât timp vei mânca vei avea o privire veselă) Nu. Deloc. Noi nu aveam figurile vesele. Nu. Mai degrabă, privirile noastre erau izbitor de asemănătoare cu ale participanților la un priveghi al unei persoane mult iubite. Într-adevăr, noi ne înfruptam din ultima mămăliguță prăpădită, făcută din ultimul căuș de mălai din sacul golit. Eram șase copii înfricoșați și ne uitam la mama ca la singura salvare. Mama lua câte o bucățică de mămăliguță și expedia bolul alimentar cu înghițituri mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noapte specială, gustul kebap-ului oferit din milă de turcul instalat la debarcader, cu un fel de instalație mobilă de preparat minunile pofticioase. Nu am înțeles prea bine de ce l-au chemat și pe el acolo... Poate că bogătanii, după ce se înfruptau din bucătăria aceea atât de sofisticată, doreau să guste și ceva popular, cool, care să ceară încă și mai multă bere Heineken marca cea mai prezentă la petrecere. Ce gust avea pita aceea umplută cu bucățele de carne picantă și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai putea lupta. Probabil că e ceva care ține de ingredientele din cocă, nu știu. Poate că sunt mai puternică decât cred. Ah, dac-aș putea cunoaște mângâierea religiei. Mă înconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, mă înfrupt din tinerețea și din energia lor. E adevărat, uneori situația mă depășește, dar nu-mi dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici să sper, nici să fac proiecte. Știu că timpul mi se com primă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]