1,889 matches
-
în alertă, cu toți nervii la pândă, încercă să prindă o mișcare, un miros neobișnuit. În secția echipamente, Lambert, îngândurată, era cu ochii pe deschiderea cu grilaj. Merse la un panou și apăsă pe un buton. Grilajul de metal se înfundă în țeava și dispăru cu un bâzâit continuu. ― Ești nebună? strigă Parker. ― Dacă creatura iese din conducta principală, nu poate să vină decât pe aici, răspunse ea. S-o lăsăm deschisă. Nu se vedea nimic dincolo de grilaj. Eu vreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
febrei sunt recomandate și cireșele: mâncate sau comprese. Cu cireșe se poate răcori corpul prin interior sau exterior. 2.4. TRATAMENT NATURIST PENTRU DESFUNDAREA CĂILOR RESPIRATORII LA COPIL PREȘCOLAR Nepoțica mea, la vârsta de patru ani făcea guturai, i se înfunda nasul și ajungea să tușească, până la bronșită cronică. S-a tratat la medic. Sub tratament medicamentos, zece zile, sub supravegherea medicului, simptomele dispăreau. La încetarea tratamentului, simptomele reveneau din nou, în aceeași ordine. De disperare, medicul a fost de acord
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
în șezlong și am început să citesc. Am citit (aproape) din scoarță în scoarță, dar, ca să fiu sincer, mi-au plăcut mai ales articolele tematice, cele despre cum să trăiești lent. Și cu cît citeam mai mult, cu atît mă înfundam mai tare în șezlong, hotărît să nu mă las dus la nici o treabă. Trecuse astfel de miezul zilei cînd am împăturit revista, hotărît să mă apuc, în sfîrșit, de lucru. Soția mea trebăluia de mult prin gospodărie, iar eu, iată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prea frumoasă ca să fie adevărată. Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el. Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc eu, nu te deranja ! îl oprește ea din drum, reușind să se ridice în picioare. — Mă duc eu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
evita prin îndesirea firelor, iar prezența spațiilor de sub planul superficial de sutură se poate îndepărta prin aplicarea unei suturi profunde cu fir resorbabil. Dacă se utilizează un monofilament 10-0, nodul va fi deplasat în afara inciziei sau, mai bine, va fi înfundat în țesuturi. Pentru înnodarea firelor, se utilizează portacul și pensa; după trecerea firului prin cele două buze ale plăgii, se înfășoară extremitatea mai lungă a firului în jurul vârfului instrumentului odată, de două sau chiar de trei ori, în raport cu natura acestuia
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
ansă o foarfecă ascuțită, un cuțit de cataractă, fragment dintr-o lamă de ras etc., cu care se secționează firul care este tras cu pensa. Se va evita desfacerea cicatricei sau secțiunea nodului, lăsând ansa pe loc. Dacă firul este înfundat în țesuturi (monofilament), unii autori recomandă ca el să fie mai întâi descoperit. Deoarece, la scoaterea firelor, plaga nu este încă vindecată, se vor folosi mai bine depărtătoarele decât blefarostatul. Dacă reacția de apărare a bolnavului este prea mare, se
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
cred, Socrate, că acest bărbat merită neapărat să fie bătut. Cum spuneam adineauri, omul acesta, cu toată buna înzestrare a firii lui, ajunge neom, fugind de inima cetății și de „agora” ei, în care, cum spune poetul, „bărbații ajung iluștri”, înfundându-se tot restul vieții în unghere, ca să pălăvrăgească în compania a trei-patru tineri, fără să exprime nicicând o opinie importantă și serioasă, de om liber». Pentru Callicles, filosofia este așadar, pur și simplu, un exercițiu al gândirii și al discursului
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fel de campion mondial la supraviețuire? Fapt este că Ruletistul deocamdată reușea să mențină acest tempo demențial în cursa lui, la care mai alerga un singur concurent: moartea. Și tocmai în momentul în care această cavalcadă clandestină părea că se înfundă-n monotonie (cei care veneau să asiste la ruletele amicului meu o mai făceau doar din dorința de a-l vedea odată curățîndu-se, nu ca să mizeze, căci aveau sentimentul, din ce în ce mai resemnat, că mizează contra diavolului), Ruletistul a făcut primul gest
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumea ruletei. Dar în vremea aceea publicam și câte două sau trei cărți pe an, aveam acel gen de succes care precede o mare tăcere și apoi uitarea. Cu fiecare nouă carte, mă refăceam după pierderile de la ruletă și mă înfundam iarăși acolo, sub pământ, unde se pare că o presimțire a cărnii și scheletului nostru ne atrage încă din timpul vieții. Lucrul de care mă mir acum cel mai mult este conținutul "idealist", "gingaș" al acelor cărți, d'annunzianismul grețos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orice lucru pe care l-am adus la perfecțiune. Generațiile mai tinere, de după război, nu au mai dat de urma acestor Mistere. Eu doar mai depun mărturie - dar pentru tine, nimeni, pentru tine, nimic. Din seara cutremurului, Ruletistul s-a înfundat în cartierele sale dubioase, lăsând în urmă, ca de obicei, un șir de scandaluri abia mușamalizate. Se pare că niciodată nu s-a mai gândit la ruletă. Nu mai pot scrie nici o pagină pe zi. Dureri continue în picioare și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lăsat în pace, pentru că nu făcea decât să se uite lung la noi și să ne răspundă scurt la întrebări. Ne-a spus și cum îl cheamă, dar am uitat aproape pe loc. Ion, Vasile, ceva foarte banal. Ne-am înfundat iar, ca niște diavoli, în găurile noastre și am luat-o de la capăt cu Vrăjitroaca. Băiețașul a apărut zilele următoare printre noi. Era foarte curat. Purta "spilhozei", cum zicea mama, galbeni, bufanți și cu bretele lungi. Nu scotea o vorbă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Unele erau mai groase decât trupul nostru, altele subțiri cât degetul și nesfârșit de lungi. Am străbătut în tăcere sala țevilor și am deschis altă ușă de metal, care dădea în sala cazanelor. Zecile de țevi străbătuseră peretele și se înfundau acum în niște enorme pântece de metal stacojiu, încercuite de nituri mari cât pumnul. Păreau niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puteam sta să citesc chiar tot timpul și pentru că dacă nu ieșeam la aer aveam noaptea coșmaruri sau insomii ,ieșeam să mă plimb zilnic, înainte de căderea serii. O luam pe Galați și Domnița Ruxandra, ajungeam în piața Galați și mă înfundam apoi pe străduțele tăcute și aurii de dincolo de strada Toamnei, până înspre Moșilor. Priveam casele bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Râdea în prostie, cu lacrimi mari țâșnind din ochii iritați de eter. După ce stătu o vreme cu spatele proptit de perete, începu să aranjeze icoanele printre cărți, în jurul mobilelor. Totul începea să arate cum trebuie. Mai rămânea șifonierul. Clătinîndu-se, își înfundă mâinile până la umeri în rafturile lui și începu să scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mult, cu-atît se umplea mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată, dar mai ales pe umeri, pe spate și sub ochi, în jurul nasului. Uneori vorbea puțin behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate de frumusețea părului auriu-purpuriu care-i venea până la brâu, de privirea verde a ochilor ei înțelept-jucăuși. Ea desena complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din Bhowanipore să pot asculta vorbăria acestei bătrâne, care nici nu bănuiește ce epavă are în față? Totul mi se părea irațional, imposibil, și ghiceam că aș înnebuni dacă aș rămâne multa vreme cu asemenea oameni alături, dacă nu mă înfund undeva în singurătate, să uit, să mă uit. Plecarea îmi apărea singura salvare, cel puțin pentru un timp. Mă hotărâsem să plec chiar a doua zi, oriunde. ― Telefonează, te rog, la d-l Sen, South 1144, mă adresai eu d-nei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dă peste noi vreo patrulă rusească. O ținem tot pe-aici, prin porumb, până către miezul nopții, și numai după aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, ieșim în șosea în spatele rușilor, și ne luăm după ei până ce se luminează. După aceea ne înfundăm din nou în porumbiște, și ne odihnim. Iliescu se oprise la câțiva pași, pe stânga, și le făcu semn, ridicând brațul. - Să fim mai cu băgare de seamă, șopti. Să mergem răsfirați, ca să nu răscolim porumbiștea. Asta până ce se înnoptează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbetul. Dar dacă n-o știai, ți-o spun eu: Zevedei a fost grațiat, ca toți ceilalți, în 1964. O știe toată lumea... IV Ca de obicei când vecinii ascultau programul de nouă seara, Pantelimon își propti coatele pe birou, își înfundă degetele în urechi și, cu încăpățînare, continuă lectura. De câte ori întîlnea un nume străin, îl silabisea de mai multe ori, cu glas tare. Celebrul fiziolog englez John A. Davenport... Da-ven-port. Da-ven... Dar auzise semnalul bine știut - cele cinci bătăi în ușă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici o grijă, a adăugat, că dacă te va reține acolo ceva mai mult, va telefona chiar el, acolo unde trebuie... V Plouase din nou, toată dimineața, și, o dată ajuns în stradă, Pantelimon cercetă neliniștit cerul. Își ridică gulerul mac-ferlanului, își înfundă bascul până la urechi și porni cu pas repede. Dar peste câteva minute ploaia se înteți și fu nevoit să-și deschidă umbrela. Se prefăcea că nu remarcă zâmbetele trecătorilor, întorcînd capul ca să-l privească, aproape alergând zgribulit sub jumătatea de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căzute din balamale, borcanele mari de gogoșari, sacii de cartofi, cratițele, găleata cu zoaie... Se-nvârte printre ele și-și vede de treburi, până ăluia i se urăște și tace. Doar atunci intră și ea în cameră, se-apleacă gemând, înfundă soba cu cărbuni bine și lasă jos ușița deschisă : că el - nicio bază n-are pe el -, diseară, când o veni, poa-să-l găsească cu casa rece. — Ba nu, c-o să stau aici să clocesc, cum faci tu, și să mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâna pe el comuniștii. Chiar nevastă-sa a fost aia care s-a dus și l-a spus, că avusese el și nevastă, și ea l-a spus, de necaz că el sta ascuns la Margo Gebleasca. Și așa a înfundat el pușcăria. Și la proces i-a dat și lu madam Margo cinci ani, pentru tăinuire. Pe toți i-a făcut Margo și încă zicea c-a scăpat ieftin ! A ieșit numa după ce i-a făcut, și la puțină vreme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a salonului, împăienjenindu-se de amurg, mobila de mahon care nu mai lucește a nou, conversația Profesorului Mironescu, încălcând cu bună-știință codul monden care i-ar cere să rămână
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trecut destui bani prin mână ca să-ți fi cumpărat o căsuță ? Dar câți i-au trecut lui Margot ? Și-a ajuns să se prăpădească într-un subsol... Sărăcuța de ea, cum ajunsese s-arate ! Cu căciuliță de copil, roz-murdar, flaușată, înfundată până la sprâncene ! în zăpușeala aceea îngrozitoare de iulie, ea cu căciuliță pe cap ! De mirare că n-am gafat, că n-am îndemnat-o s-o scoată ! A, da, fusesem avertizată de Muti... Muti îmi spusese să nu mă mir
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
picior puțin mai înainte. Doar afară, în lumină, au să se vadă ochii prea congestionați ai lui Niki, care, din senin, lăcrămează. — Să lichidezi un întreg trecut în 24 de ore, când știi că suntem atât de legate... Să te înfunzi într-unul din cartierele unde nu se mai poate spune că locuiești în București ! Acolo să meargă cei ce acum au pus prima oară piciorul aici ! Dar noi stăm de o sută de ani tot pe strada, tot în casa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai grav - ceva, dar ce ? Nu-ți mai aduci aminte ! Ai întors capul înainte ca el să deschidă gura, așa că o vezi pe Margot făcându-i domnului Ialomițeanu semne discrete, da, e Margot, chiar Margot, chiar căciula ei roz-murdar, flaușată, înfundată până la ochi. în același timp vezi foarte bine și capul chel, rotund, lucind ca o bilă. Margot îi face domnului Ialomițeanu semne discrete, mutește, să nu spună, dar domnul Ialomițeanu pare că nu o vede. — Gâlci, spune domnul Ialomițeanu. Așa că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]