1,348 matches
-
decât celelalte. Dar când au căzut sub lama buldozerelor, s-a construit rapid și Înghesuit. Blocurile tradiționale de granit cenușiu nu se zăreau nicăieri: aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile cu locuințe de Închiriat și clădirile Înalte de granit micșorau cu o oră timpul de lumină naturală, soarele strălucea din abundență, Întregul ansamblu aflându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lipind telefonul de podea lângă urechea ei, cu gura acoperită de căluș În dreptul receptorului. — Serviciile de Urgență. Care serviciu vă este necesar? Făcu tot ce-i stătea În puteri să răspundă, dar tot ce ieși era un șir de mormăieli Înfundate. Îmi cer scuze, puteți repeta? Transpirând, Jackie Watson făcu o altă Încercare. — Acesta e un număr pentru urgențe. Amabilitatea dispăruse din vocea de la celălalt capăt al firului. Telefoanele false de alarmare constituie un delict. Jackie nu putea decât să bălmăjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
paginii și să se actualizeze În cuvinte. Intermedierea sonoră materializează În vocea monotonă simulacrul textului prim. E noapte avansată. Nici nu ai nota diferența dintre noapte și zi, dacă nu s-ar auzi fâșâitul mașinilor tăind aerul surdinizat, acel sunet Înfundat ca trecerea printr-un tunel; noaptea se derulează mai lent, adică se receptează ca lentă mișcare Într-un timp conștientizat ca și trecerea prin tunel, Întunericul este tunelul dintre două zile. Cuvintele pronunțate de actantul lector se dilată pufos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că nu era decât o chestiune de timp — de minute, probabil — până ce prietenele ei aveau să se transforme din simpatic de amețite în gălăgioase de bete ce erau. Adriana și Emmy se uitară iar una la alta și râseră pe înfundate. Haide, Marcia, zise Adriana clătinându-se în timp ce se ridica în picioare și trăgând-o pe Leigh de braț. Poate o să te învățăm să te distrezi și tu puțin. Dacă ți se pare prea mare, înseamnă că nu-l meriți — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
singură. Încetează să mai vorbești în clipa asta! Paul îi făcu semn chelnerului să aducă nota de plată. — Nu, te rog, lasă-mă pe mine, spuse ea întinzându-se cam prea tare peste măsuță. În boxele din spatele lor se auzea înfundat varianta remixată a unui cântec de-al lui Shirley Basset și Emmy rămase surpinsă să vadă că holul se umpluse de oameni la adăpostul unui întuneric de catifea, iar acum arăta magnific. — Îmi pare rău că trebuie să plec așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adrianei și al lui Leigh — care, printr-un miracol, nu dispăruseră și erau intacte. Unde suntem iar? întrebă Leigh trăgând în zadar de bandana cu care își legase părul. Nu prea îmi amintesc. Adriana ridică privirea. — În Jamaica? Râseră pe înfundate, sigure amândouă că Jamaica nu era răspunsul corect, dar neputând să-și aducă aminte ce era. Emmy scoase plicul din bagajul de mână și începu să citească. — Aruba. Bonaire. Curaçao. Insulele A-B-C din Antilele Olandeze. Optzeci de mile depărtare de coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh. Știa în sinea ei că relația lor profesională practic se încheiase, dar vroia să aibă ocazia să i-o spună ea personal lui Henry, când o să fie pregătită. Leigh îl auzi pe Henry cum bea ceva, apoi râde pe înfundate. — Nu spunea mai nimic. Zicea că nu vrea decât “să vadă ce mai e”, “să ia legătura cu baza” și “să ne salute” ceea ce, fiind vorba de domnul Chapman, e ca și cum ar scrie pe cer “ceva s-a stricat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la început și nu la fel de drăguță. Tuti avea un păr frumos, negru și des, dar cu o tunsoare ciudată pentru fața ei plină. — Oh, Doamne! a zis Leigh fără să se abțină. Tuti a fost simpatică și a râs pe înfundate, iar Leigh a observat că avea dinții de sus puțin mai în afară. În altă împrejurare, se gândea Leigh, fata asta i s-ar fi părut drăguță. Fermecătoare chiar. Dar în seara asta? Așa? Era mai mult decât putea suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe chinez. Jim Își dădu seama că japonezii aveau dreptate. Nici unul dintre deținuții britanici nu ar fi ridicat un deget, nici chiar dacă toți hamalii din China ar fi fost omorîți În bătaie În fața lor. Jim asculta loviturile bîtelor și strigătele Înfundate În timp ce hamalul se Îneca În propriu-i sînge. Doctorul Ransome ar fi Încercat, probabil, să-i oprească pe japonezi. Dar medicul avea grijă să nu se apropie niciodată de terenul de adunări. Jim se gîndi la tema lui de algebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe poartă și o porniră spre cîmpul din apropiere. Deja cerul era plin de parașute, baldachinele albastre și roșii plutind În jos În orezăriile aflate la vreo opt sute de metri distanță de lagăr. Zgomotul avionului B-29 slăbi, ajungînd un huruit Înfundat. Jim fu tentat să-l urmeze pe Price și pe oamenii lui și să se ofere să-i ajute. Parașutele aterizaseră În spatele unui vechi sistem de tranșee. Pierzîndu-și cumpătul, englezii alergau În toate direcțiile. Price se urcă pe parapetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se dădea sfios Într-o parte. Se gândea la o țară Îndepărtată, undeva la capătul lumii sau În cer. Spre țara unde vroia să meargă el nu mergea nici un tren și, Într-un târziu, s-a pomenit la capătul liniei Înfundate și ferecate În bârne de lemn cu două tampoane ruginite din curtea fabricii de ulei, halva și ciocolată. O fetiță se uita zâmbind la el, În timp ce-și strângea pe după picioare tatăl, paznicul fabricii. Îi aduseră apă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aceleași semne ale unui cataclism revolut. Sunt toate. Nici una lipsă. Nimeni murind. Totul ca o constatare. Ca ceva de dincolo de ușă. Cheia la Îndemână. Camera interzisă. Tu, singur În fața ușii. Ai intrat hoțește. Călcând porunca, păcătuind. Doamne, suntem creștini. Plângi Înfundat și te gândești că dacă bunica ta a plecat de pe lume, a plecat și Dumnezeu. Stau acolo, Îngropată și Îngropat, pe dealul opus satului, privind cu tristețe la lumea transilvană, margine moartă de imperiu. Șarpele de lemn se suie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi aude pe feciorii lui râzând pe-nfundate și-i tremură buza-n rostire: „Ce mi-ați făcut, oameni buni? Ia-mă, Doamne! Mă, omule, eu te fac la loc”, dar Bitancu nu-l mai aude pe păcurar, iar l-a apucat cu leșin de la inimă și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Părul prost decolorat încadra o față slabă și osoasă, pe care străluceau ochii întristați de machiajul prea strident. Lăsă laptele pe tejghea și se îndreptă spre tonomat. Localul acela întunecat, în ciuda soarelui de afară, cu un miros acru de canal înfundat, se umplu de melodia plictisitoare a unui grup foarte la modă în anii aceia. Rămase în picioare, aproape lipită de tonomat, închise ochii și începu să-și legene ușor capul. Rămase așa, o siluetă tremurătoare în întunericul din fundul barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întorc înapoi, Angela, îmi întorceam capul la orice zgomot, temându-mă să nu apară cineva și să mă atace, să mă ucidă poate, un complice al femeii aceleia vulgare care mergea înaintea mea. Din când în când, ca și sunetul înfundat al sacului care se lovea de trepte murdărindu-se, mirosul ei ajungea până la mine, un amestec cald de cosmeticale care se topeau și de transpirație. I-am auzit foșnetul vocii: — E mizerabil, dar ajungem mai repede, ca și cum mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
altfel îmi accepta banii fără să se supere. În clipa asta picioarele ei scheletice băteau un trotuar întunecat, cine știe unde, pe o stradă uitată a orașului. Cu brațul agățat de fereastra unei mașini negocia prețul, cu fața aceea chinuită și ochii înfundați, murdari de machiaj. Poate în mașina aceea se afla Manlio. El, din când în când, se distra să agațe câte o creatură nocturnă. De ce nu ea? Nu, ea nu. Încetasem să mai bat, brațul extenuat îmi tremura. Ea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plăcere. Ciao. Elsa râde, își ia sacoșa din piele de căprioară și iese din cameră. Cine știe dacă scriitorul berlinez are sexul fleșcăit ca o beretă sau dur ca un képi? Am sărutat buricul Italiei. Era un buric zbârcit și înfundat. Acel mic nod de carne mă atrăgea spre el. Acolo se strânsese legătura ei cu viața. Aveam senzația că pot să-l penetrez, că pot să deschid cu buzele intrarea acea moale, să vâr capul înăuntru, apoi unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de lângă mine, care poate că nu îl auzise niciodată, începu să suspine. Când poliția a spart geamul ușii de la intrare, un alt lucru pe care nu îl făcuseră, femeia cu gâtul gros din față a gemut. Întunericul vibra de plânsete înfundate, de gemete, în timp ce femeile își suflau nasul. Camera de filmat se mută iar la cer. Norii se rostogoleau deasupra. Pescărușii scoteau sunete ascuțite și zburau foarte jos. Filmul se termină, dar nu era chiar finalul. Mai urmau Westerbork, Auschwitz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de vârstă dintre mine și Charlotte Pfeffer dispărea. În timp ce stăteam într-o sală de judecată a statului New York, sub privirea severă a lui Alexander Hamilton, a lui Dwight D. Eisenhower și a lui Averell Herriman, puteam auzi ecoul gemetelor mele înfundate în timp ce stăteam întins în pătucul de sub scări și mă împreunam cu amintirea lui Charlotte pe care o luasem în ascunzătoare cu mine. Dar apoi vocea răstită a tatălui meu îl înăbușea. — Mergem pe vârfuri toată ziua în șosete, nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe deget. Fima Încercă În van să-și alunge din minte imaginea aceluiași deget Împungând cu exact aceeași mișcare labiile Yaelei. Imediat căzu pradă bănuielii că era mințit și Înșelat, că Yael se ascundea de el În dormitor, plângând pe Înfundate, cu hohote neauzite care Îi scuturau umerii, Înăbușindu-și lacrimile cu perna, așa cum plângea uneori În timp ce făceau dragoste sau așa cum plângea Dimi uneori, fără să scoată un sunet, când i se făcea vreo nedreptate lui sau părinților săi sau lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și că aștepta un răspuns de la mine. Uneori mă privea, peste lentilele ochelarilor de citit, cu bărbia lăsată În piept, cu o expresie ușor surprinsă, de parcă eram nouă pentru el sau de parcă mă schimbasem foarte mult, și scăpa un șuierat Înfundat. Dacă nu l-aș fi cunoscut de atâția ani, aș fi crezut că joacă rolul unul golan care fluieră după femei. Astăzi mi se pare că nu am Înțeles deloc privirea aceea. Apoi fiica noastră a plecat În armată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
izolate, separate de un interval de liniște. După a doua Împușcătură Începu să bată vântul dinspre vest, care aduse cu el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe strada Întunecată, se auzeau niște lovituri Înfundate, ca și cum un orb și-ar fi căutat drumul cu bastonul. O ploaie măruntă umplu văzduhul pustiu. Fima Începu să tremure și se Întoarse spre casă. De parcă și-ar fi impus o penitență, termină de spălat toate vasele, inclusiv tigaia plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
te convingă să mi te alături: se spune că peisajul din Împrejurimile orașului Seattle e de vis. Fiorduri. Munți Înzăpeziți. Ai fi putut urma câteva cursuri la universitate. Poate atmosfera, peisajul, ruperea de ziare și știri ar fi eliberat izvorul Înfundat. Poate departe de tatăl tău, de prieteni și de Ierusalim ai fi reînceput În cele din urmă să scrii. Nu articole politice meschine, pline de Înțepături și mușcături. Încearcă să Înțelegi, Effy. Știu cum m-ai privit tu Întotdeauna. Yael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine ar fi fost apărate cu prilejul mutărilor. În casa scărilor, la trecerea printr-o ușă prea îngustă sau când un hamal a vrut să se dea mare: fără îndoială, există acest zgomot produs probabil prin izbire, un sunet ezitant, înfundat - și cred că mama a preluat cuvântul de la zgomotul ăsta surd și sec, parcă l-a inventat: bufnetul, bufniturile - prin care denumea o bușitură produsă din cauza unei neglijențe în transportarea mobilelor, prin lovirea de un perete sau de un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când așeza piatra și izbucneau strigătele când lovea; un staccato puternic „up, up, up, up“ sau sunetul prelung și întunecat „down, down!“, în timp ce tata încă mai plutea în spatele degetelor lui, pe urmă se tupila, urmărind piatra cu privirea, până când zgomotul înfundat spărgea tensiunea. Dar jocul devenea acum aproape războinic. Domnii englezi în pantalonii lor bufanți și șalurile scoțiene, care ridicau prietenoși mâna strigând „good shot“ sau „next time better“, n-au mai venit, poate îmbătrâniseră prea tare pentru un joc care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]