1,615 matches
-
ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul experienței umane", îl îngână Carol, umflând ironic cuvintele lui Filip. îi cunoști pe pescari? Eu am copilărit în port. Le cunosc viața ca pe a mea. Pescarul se întoarce pe mal cu oasele frânte de oboseală, schimbă peștele prins dacă a avut noroc și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cred că mi-a cam fugit condeiul aiurea fiindcă este evident că tot ce scriu eu, nu se poate numi nici pe departe așa ceva, fiindcă nici nu se compară ceea ce scriu eu, cu ceea ce produce „măiestria” jurnaliștilor de la gazete. Eu îngân în scris un fel de monolog, bineînțeles că la persoana întâia ca orice monolog, în care râd, plâng, înjur de mamă și toți sfinții pe toți cei care mă supără, îmi dau cu părerea și cu presupusul, fac tumbe umoristice
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Iar oasele pentru ghicit mi-au vorbit lămurit: vor urma șase luni de sânge și de foc și vor muri mulți, foarte mulți oameni. Dintre ei toți Audbert era, cu siguranță, cel mai puțin dispus să moară. Scărpinându-și barba, îngână: — în șase luni, spui... Dar care dintre noi... Balamber, dându-i un cot, îl întrerupse: — Fie cum zici tu, femeie: în sănătatea celor doi care vor supraviețui! propuse, cu vioiciune și hotărâre. Băură cu toții; apoi, schimbând vorba, Balamber o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea duce funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face-o numai din conștiinciozitate. Conștiinciozitate?! îl îngână Carol sincer mirat și indignat. Ce-i aia? O mâncare exotică? O boală de piele? Sau o caricatură a conștiinței? Conștiinciozitatea mercenarului! Exact ce-ți spuneam. Mercenarul ajunge să-și riște viața pentru a putea supraviețui. Paradoxal, nu?! Trebuie să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rost de bucăți de magnet, pe care le legam cu sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul experienței umane", îl îngână Carol, umflând ironic cuvintele lui Filip. îi cunoști pe pescari? Eu am copilărit în port. Le cunosc viața ca pe a mea. Pescarul se întoarce pe mal cu oasele frânte de oboseală, schimbă peștele prins dacă a avut noroc și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în ea, prin șovăirile mele față de dânsa și față de mine însumi și prin frica mea de ea. Eu 1 Nu mă atinge (lat.) mergeam gândind toate acestea. Ea visa sfârșitul serenadei lui Schubert, atât de-ncet și de distrat îl îngîna, fără să-l mai poată părăsi. Era frig și umed. Adela pusese haine groase și mănuși. Pe cap avea o beretă, de sub care se răzvrătea părul, umezit parcă de lumina lunii. Căutând să evităm prundul drumului, ne înde-părtam adesea unul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la doamna Silsburn, în căutarea unui răspuns. Doamna Silsburn i-a adresat un surâs care era în același timp lumesc, șters, și enigmatic, ca un soi de Mona Lisa de pe strapontină. — M-am întrebat și eu de multe ori, a îngânat ea ușor. După care a menționat oarecum ambiguu: Mama lui Muriel e sora mai mică a răposatului meu soț. — Ah! a exclamat doamna de onoare cu interes. Atunci, desigur că știți. Apoi a întins un braț stâng extraordinar de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prin dârmol, al tomnaticului mire, care, În ciuda vârstei destul de Înaintate, se ținea totuși bățos. - M-a luat cu transpirație, răspunse Mașa, făcându-și vânt cu palma peste fața-i asudată. - Deci ăsta-i fostu’, nu? - Fostu’, se grăbi să-l Îngâne Mașa. - Aha, exclamă Extraterestrul, În timp ce Mașa Își lăsă neputincioasă mâinile În poală și ridică din umeri. - Și viitorul? Își Încruntă sprâncenele oaspetele. - Viitorul e mort, nu există nici un viitor, răspunse Mașa. - Nu există aici, dar dincolo există, surâse Extraterestrul, Întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
morți), sau prin pământul morților, sau dacă au venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, Doamne, cu puterea Ta, cea mare“, rosti Mașa În gând. Rugăciunea Sfântului Ciprian Mașa o Învățase tot de la bunica ei, Tatiana, și o Îngâna de fiecare dată când se afla În cumpănă. De obicei o rostea seara, căzută În genunchi În fața icoanei Maicii Domnului, turnând În candelă ulei nou, iar pe cel vechi, ce Întreținea flacăra În timpul rugii, Îl aduna Într-o sticluță, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni invoci, ce dezlegări, ce invidii, ce farmece? - M-am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână vizitatorul. Ai Învățat toate astea de la niște babe, care văd demoni agățându-se și de propriile lor fuste. - Poate că știu ele ceea ce știu... - Superstiții, obscurantism, făcu Extraterestrul. La noi de mult au dispărut toate astea. Noi nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unchiul Pancratie, cu ochii săi veșnic uzi, Tigru și Eufrat, tunși la chelieși cu insignele de pionier la piept. Sofronia pe scară, agitând din mâini ca din niște snopi. Abia când locomotiva se punea În mișcare, profitând de fluierat, Pancratie Îngâna În loc de scuze: „Nici la noi nu umblă câinii cu colaci În coadă...“. Iar babulea, Îi răspundea: „La voi și gaura de la covrig folosește la ceva... Pesemne, ca și coaja de ouă, are vitamine“, adăuga ea, mânând căruța Înapoi. Se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură ce creșteau din abundență pe marginea pârâului, plecându-și cu smerenie capul spre pământ. Gligori știa toată liturghia pe de rost, o Îngâna ușor pe nas, imitând nu numai vocea preotului, ci chiar și felul său de-a fi. După slujbă, Înjghebau și-un mic praznic de la care nu lipseau nici friptura, nici sărmăluțele, nici vinul. Sărmăluțele erau făcute din frunze, umplute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum arată...“ Parcă ghicindu-i gândurile, Evlavia Își răsuci gâtul, aruncându-i o privire plină de reproș. Privindu-o la rândul său, Mașa tresări de spaimă: capul ce se Întorsese spre ea semăna cu Extraterestrul. „Vasăzică așa, umblați cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un doctor neurolog, Însă se răzgândi. Mai privi odată la bolnav. „Situația se complică... Personal mă depășește...Poate la poliție, trebue formulată o reclamație, ori În altă parte, oricum eu nu am ideie...” „Cerem scuze pentru timpul pierdut cu noi...Îngână abea auzit bolnavul. Nu vă mai osteniți doamnă doctor, drept urmare a acestei teribile consultații, Încep să cred În mod sigur: sunt un bolnav Închipuit!! Bună ziua...” Fiind informat de necazurile Întâmpinate la Policlinică, șoferul după o clipă de gândire le spuse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceva trecător...! Însă, În urmă cu două zile, simptomele radioactive s-a repetat...! Vă rog amintiți-vă. Am adus la analiză o bucată de pește ce se pare a fi toxic...!!” Laboranta dusă pe gânduri se balansă câteva momente, apoi Îngână. „Nu-mi amintesc, totuși...Am să vă rog să aștepta-ți câteva clipe...” Reveni după opt-zece minute cu un registru enorm de mare, Îl deschise la o anumită pagină, Începând să citească cu o voce ce nu admitea replică: „În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără grai. Efectiv, nu mai știa ce atitudine să adopte pentru a nu jigni. Dacă și la acest organ legislativ unde omul necăjit Își caută dreptatea se minte, unde să se mai adreseze? Cu vocea sugrumată de indignare reuși să Îngâne o Întrebare la adresa nimănui. „Oare eu sunt nebun și oamenii Își bate joc de mine ori, lumea e o zdreanță iar eu mă distrez În ipostaza unui măscărici...! Procurorul se prefăcu a nu Înțelege meditația. Îi făcu totuși o recomandare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dollars. Mă interesează ce preț oferă banca...”conchise el Întinzându-i o bancknotă de zece dollars. „Te rog să prezinți pașaportul...” - ceru funcționara În timp ce studia banknota pe ambele fețe. „Dar dacă nu-l am la mine, ce se poate Întâmpla...?” - Îngână el În momentul când se căuta prin buzunare, timp În care femeia de la ghișeu rămase cu receptorul telefonic suspendat În aer, aruncându-i priviri ucigătoare. „Însfârșit, poftiți pașaportul...” - răsuflă el ușurat dar cu o ciudată curiozitate ce s’ar fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pentru a obține unele informații,urmează să dau o raită prin centrul orașului. Sper să nu Întârzii pre mult, de aceea când mă Întorc, dacă socotesc asimilarea lecțiilor de limbă română satisfăcătoare, vei căpăta bomboane...” „Prefer un buchet de flori...” Îngână fata sărutându-l. „Pot fi garoafe...?” „În cazul acesta, te voi copleși cu dragostea mea. Totuși, nu țin neapărat...” Atena Îl Îmbrățișă sărutându-l dragăstos iar de la fereastră Își conduse cu privirea prietenul până ce acesta se urcă În troleibuz. Mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șeful arestului, concluzionând. “Tovarășe, Tony Pavone a’ți venit la timp. Într’o jumătate de oră urma să o conducem la tribunal...!!” Cuvintele milițianului se amplificau În imaginația sa, având senzația unei explozii a Întregului sistem nervos. Reuși totuși să Îngâne abea auzit. “Cum a fost posibil o asemenea eroare...? Copilul acesta nevinovat În celulă? La un loc cu toți hoții de buzunare...?” “A fost arestată astăzi În jurul prânzului, fiind acuzată de vagabondaj...!! Mai mult, a Îmbrâncit un ofițer În uniformă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
locuiește pentru a-i ține companie până la stația unui mijloc de transport. În acel moment, noul său stăpân se văicări. „Afurisită băutură...Sincer să fiu, mi-a făcut o teribilă poftă de mâncare. Ție nu...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone Îngână la voia Întâmplării. „Întradevăr, mi s-a făcut o teribilă foame...” „Mai ai timp...?” „Nu Încape discuție...” - minți el de teamă să nu-l supere. „Acasă nu mă așteaptă plăcinte...” „Bine. În cazul acesta, intrăm la restaurantul Nord Hotel să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce oricum nu-i reținu numele. Acesta Î-l În invită să stea pe un scaun zâmbindu-i malițios. Avu răbdare să parcurgă În fugă invinuirile inculpatului Lct.Col. Tudose Ion, după care se adresă lui Tony Pavone. “De necrezut...!” - Îngână presupusul colonel. “ Acest ofițer, e incorigibil. Poate e puțin mai drastic Întrucât s’au Înmulțit infractorii...!! Oricum, reclamația dumitale va fi trimesă spre verificare...!” Tony Pavone făcu o plecăciune. “Doresc să fiu lăsat În pace să muncesc, să nu mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea întinsă pe fund, privind pereții gigantici și o fâșie subțire de cer cenușiu care alergau pe lângă ei. A început din nou să îngâne acea notă atotcuprinzătoare. De data mai tare, fiincă râul era blând, ca un cor care-ți face terța. Jina se obișnuise într-atât cu nuanțele apei încât știa acum când curentul se întețea. Înainte ca următoarea vâltoare să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]