7,890 matches
-
lucru în acest serviciu, ea își împlinise munca în cel mai corect chip cu putință, ajungând chiar la rafinament și la eleganță. Niciodată nu știa să întârzie a ajunge dimineața la muncă, tot la fel cum absolut niciodată nu-și îngăduia libertatea de a părăsi altfel, decât numai ultima, clădirea seara. Iar această nobilă abnegație a sa și o cultivase în timp și cu răbdare, nu atât dintr-o dragoste neînchipuit de generoasă pentru bunul mers al slujbei sale, cât, mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care mă unea mereu cu el, iar prin el, cu casa părintească și cu copilăria mea. Au fost zile grele, nu-mi imaginam și nici acum nu-mi pot imagina că tata nu mai este... Numai Dumnezeu știe de ce a îngăduit să se petreacă totul anume așa. După câteva zile, o rugasem pe sora să-mi povestească cum murise tata. Ea îmi spuse că în acea duminică, bunul nostru tată, ca de obicei, se trezi dis-de-dimineață, trebălui puțin prin gospodărie, se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Puteți ridica mâinile spre cer, puteți mișca buzele ca să cereți iertare, iar Dumnezeu dispus este să vă șteargă păcatele, dar nu îngăduiți a se face aceasta, de vreme ce voi le țineți pe acele ale greșiților voștri. Cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora?” Iertarea este o virtute. Virtutea este tăria și statornicia în săvârșirea faptelor bune, o biruință neîntreruptă asupra
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei, însă, se bucurau și mulțumeau Domnului, pentru că știau că prin aceasta vine curățirea și mântuirea, prin suferință, prin înjosire și prin smerenie. Unicul lucru care îi mâhnea era păcatul. Acum să vedem cum stau lucrurile altfel. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca să se întâmple aceste lucruri, să vină asupra familiei dumitale aceste vorbe de defăimare și necinste, o fi fiind un motiv, nu crezi? Ca să-ți fie mai ușor să suporți și să nu te consumi suferind, adu-ți aminte dacă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și din sufletul acestui aborigen. Prin trupul lui se scurg razele soarelui și vântul trece ca prin coroana unui copac bâtrân. Cu cântecul acesta în propriul meu trup, cobor la subsolul Queen Victoria Building, cu sentimentul că uneori ne este îngăduită câte o clipă de fericire. Prețul? Oricare ar fi. Fostul palat al reginei Victoria este un fel de "La Fayette" australian. În el se află cele mai luxoase și cele mai exotice magazine. Subsolul, plin de galerii și prăvălii de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului, atunci tatăl ei a început să-i cânte la vioară, a cântat până a simțit că se destramă, n-o să uite niciodată melodia aceea care se ridica spre cer ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dat cinstea pe rușine. A fost curată ca zorile unei primăveri. Punctul culminant al nunții era acum atins: mireasa fusese pură! - La noi, continuă starostele, mirii trebuie să fie precum lacrima. În șatră, cum v-am mai spus, nu este îngăduită dragostea în afara căsătoriei. Ei, domnule avocat, de acum trebuie să fiți tare, începe marea noastră petrecere. De bulibașă și avocat se apropie o pirandă cu o farfurie, pe care se aflau două pahare mari cu rachiu roșu. Starostele îl îndemnă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de lucru din zori până seara târziu, când se întorceau la corturi. El, prins în vârtejul multor treburi, nici nu observa cum trece timpul. Acum era dimineață, acum era seară! Uneori, așezat în fața cortului său cu pipa în cumpănă, își îngăduia câteva momente de tihnă când ochii săi scrutau locurile împrejmuitoare. În seara aceea, purtat de gânduri, uitase că are pipa în mână. Când voi să tragă un fum, își dădu seama că pipa i se stinsese de multă vreme. Văzându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să încerce prin diverse mijloace să și-l apropie pe Vișinel, sperând că, ceea ce nu va putea face deocamdată puterea legii, va fi înlesnit de chemarea sângelui. În acest sens, se hotărâră să o invite pe Rafira la ei acasă, îngăduindu-i să-l însoțească pe băiat ori de câte ori va voi. Rafira, când Ina venise cu propunerea, sublinie că, dacă ar accepta, o puteau aștepta mari necazuri din partea mâniosului ei soț. Îi surâdea faptul ca Vișinel să pătrundă într-o casă mare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să audă ca fiul său, dragul și bunul său fiu, să pășească într-o casă unde i s-ar putea cere să spună mamă și tată unor străini. Dar Rafira nu se descurajă și, până la urmă, acesta se înduplecă. Îi îngădui lui Vișinel să intre pe o ușă pe care era sigur că, dacă o va deschide, va ști să o și închidă pe dinafară la timpul potrivit. De fiecare dată, când Vișinel pătrundea în casa sa, Ina îl îmbrățișa cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ori de câte ori se elibera din scenele pline de tandrețe ale Inei, alerga cu gândul la ocrotitoarele brațe ale Rafirei pe care le simțea mai calde, mai lipite de inima și sufletul său. Ina continua să o implore pe Rafira să-i îngăduie lui Vișinel să stea din când în când la ea și pe timpul nopții, să petreacă mai mult timp cu Mihăiță, să se joace și să-și dezvăluie unul altuia universul preocupărilor lor. Deși îndoielile nu o părăsiră nici o clipă pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
destul de superficiale și că instanța ar putea chiar să nu le consemneze. - Vreți să continuați, domnule avocat Mocanu? i se adresă judecătorul acestuia. - Desigur, domnule președinte. Am deslușit pe fața distinsului meu coleg semne de dezaprobare. Vă rog să-mi îngăduiți să vin și cu o altă propunere care va fi în măsură să demonstreze, în mod indubitabil, paternitatea acestor copii, eliminând definitiv orice încercare pasibilă de suspiciune. Toată asistența deveni ca o strună de vioară, întinsă la maximum, în așteptarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cursese nestăvilită, ca o apă cu învârtejirile și calmurile ei, umplând întreaga încăpere. Deși unul dintre membrii comisiei ar fi vrut să-l oprească, semn că s-a edificat, președintele îi făcu semn acestuia să nu-l întrerupă, să-i îngăduie concurentului să-și demonstreze întreaga sa înzestrare. Când Mihăiță lăsă vioara în poziție de repaos, președintele nu se putu abține să nu exprime: - Bravo, tinere, bravo! Cu cine te-ai pregătit înainte de examen? - Cu nimeni, spuse acesta sincer nedumerit. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fapt pentru care din clipa acea a Început să poarte mereu o broboadă Întunecată și aproape să nu mai schimbe vreo vorbă cu cineva. Vizita lui Teofil, colegul de bancă și prietenul meu cel mai bun, fu cu mare greutate Îngăduită de mama, care, de altfel, nu permitea nimănui să mă vadă (mulți colegi și profesori de-ai mei, ca de altfel și nenumărați oameni de pe la tot felul de ziare și reviste ori televiziuni au trebuit să facă Întoarsă cale, furioși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din amintirile neprăfuite ale acestei domnișoare. De când am ieșit din spital, dacă vreți să fiu sincer, colecția mea nu s-a mai îmbogățit... - Să fie oare posibil!? - De ce nu? în acest caz, ar fi necesare niște detalieri... Dacă timpul vă îngăduie, aș îndrăzni să vă invit la o cafea, poate aș reuși să mă disculp, nu mă prinde haina de inculpat... - Îmi pare foarte rău, trebuie să merg cât se poate de repede acasă, mă așteaptă mama și arătă cumpărăturile făcute
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
semnal o înspăimânta. Nu se vedea cum i-ar sta în haina acestei posturi. * Timpul însă nu s-a subordonat acestor crezuri mărturisite în șoapta intimității, în clipe de mare taină. Tot întâlnindu-se cu diverse prilejuri, cei doi își îngăduiau să converseze câteva minute, timp în care reușeau să schimbe amabilități, fără a se angaja în detalieri. Un la revedere, urmat de un zâmbet abia perceptibil, putea să sugereze că dialogul nu era încheiat. Se nimeri ca într-o dimineață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o notă, dovadă că fetele erau extrem de prudente. Totul se desfășurase ca un joc. Schimbul acesta de portrete imaginate, care nu corespondea nici pe departe cu fizionomia lui Alex, le aduse oarecare liniște, le spulberaseră suspiciunile. Sperau că își pot îngădui să nu pună stavilă unor vise hazardante. Până când, rămâne de văzut... Își propuseră, fiecare în sinea sa, să reediteze discuția considerată abia începută, mai ales că și una și alta mai aveau multe Întrebări rămase suspendate undeva, Într-o zonă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
situația să decidă, păstrând încă față de Olga îndoieli ce puteau, la urma urmei, să fie trecute cu vederea, Alex ajunse la hotărârea că amândouă fetele ar fi meritat să-l însoțească în fața ofițerului stării civile. Totuși, legile pământului nu-i îngăduiau să aibă două soții; trebuia să se limiteze la una singură. Care? Aceasta era întrebarea: care? Și, așa stând lucrurile, îi era nespus de greu să pună punct situației, alte semne ortografice nemaiavând ce căuta în acest lung periplu de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în posturi discutabile. Cu câtva timp în urmă însă a început să le dea partenerilor un fel de ultimatum. Începu prin a-i anunța că în curând îi va părăsi, că se mărită și inginerul ei nu i-ar mai îngădui să fie prezentă la asemenea escapade. Când a spus cuvântul inginer, m-am gândit la tine. Te văzusem de câteva ori plimbându-te pe bulevard cu ea și atunci mi-a căzut fisa. - Ești sigur că era Olga!? - Te mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
demersurilor sale. Trebuia să fie însă deosebit de grijuliu fiindcă, atât cât o cunoștea el pe Ina, aceasta nu se mulțumea cu vorbe meșteșugite, nu suporta dulcegăriile. La ea totul se baza pe certitudini; era o fire pragmatică și nu-și îngăduia să accepte jumătăți de măsură. Aceste precepte, ca și altele ce le deslușise în întregul ei comportament, îl determinară să reflecteze. El privea căsătoria ca pasul cel mai important din viața oamenilor, ca pe cea mai importantă instituție care trebuie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prezenta unei sfori subțire de fum, părelnică precum o idee în drumul ei spre limanuri nelămurite. Dacă și unui elev din clasele primare îi trebuie un timp să rezolve o problemă, oricât de simplă ar fi, de ce să nu-i îngăduie și el Inei să-și facă toate calculele ca să nu greșească rezultatul, gândi Alex. Trecură cele două săptămâni de grație și Ina încă nu-i dăduse lui Alex răspunsul așteptat. Cum urma o duminică, Alex o invită pe Ina la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
alunga din gândurile sale pe Olga. O readuse în tronul clădit în inima sa pe Ina, cea care avea toate drepturile de a stăpâni împărăția sufletului său. Singură... numai ea... Un octombrie neașteptat de blând, promițător de vreme bună, le îngădui mirilor să organizeze nunta și dansul în aer liber, în grădina casei părinților Inei. De la început, cei implicați și-au propus un festin decent, invitații fiind rude și prieteni apropiați de familie, animați de ideea de a petrece o seară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
De la început, cei implicați și-au propus un festin decent, invitații fiind rude și prieteni apropiați de familie, animați de ideea de a petrece o seară într-un cadru natural. Pentru orice eventualitate, dacă capriciile vremii nu le-ar fi îngăduit nuntașilor plăcerea de a gusta din plin, pe lângă vinul adus din podgorii renumite, și deliciile unei toamne calme, era pregătită întreaga casă pentru refugiu. Dar slavă domnului, vremea se arăta a fi după inima și sufletul celor ce-și începeau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de mâna bărbatului. Acum cabina liftului însemna doar tavanul de plastic care le susținea siluetele. Erau conștienți de ce va urma, restul vieții lor se număra în minute sau, în cel mai bun caz, în ore. Așteptau îmbrățișați, nu-și puteau îngădui nici o promisiune, nici o mișcare, orice strănut le ar fi fost fatal. Brusc frânghiile începură să se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tuturora Împotriva tuturora. Modul de a acționa al asasinatului politic nu depinde de buna intenție a făptuitorului de a vrea să creeze o stare de drept mai bună; starea de drept existent poate fi oricât de defectuoasă, totuși Îi este Îngăduit să pretindă respectul ca un Început al ieșirii din starea de pură violență. Clarificarea acestui aspect este de cea mai mare importanță. Atâta vreme cât nu se diferențiază aceste amândouă părți ale judecății morale de valoare și nu se recunoaște independența lor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]