2,826 matches
-
să cred!! Până nu demult nimeni nu știa că exist și acum am ajuns batjocura tuturor... Doamne, ....cu ce am greșit, Doamne? Dar eu știu că n-am făcut nimănui nici un rău... Nici un rău deși, pe mine viața m-a îngenuncheat... Pe nedrept, Doamne!!” Ceva în sufletul ei se răzvrătea dar, în același timp, o voce lăuntrică îi dădea curaj. Ajungând aproape de zona centrală și-a șters ochii. „Nu sunt mai prejos ca ei! Sunt alții mai răi ca mine. Cel
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
am simțit să mă rog pentru mine. Iar când am spus: „Mă voi ruga”, eu am crezut că mă voi ruga vreo cinci-zece minute, însă, prin harul lui Dumnezeu, m-am rugat un ceas, fără să-mi dau seama. Am îngenuncheat, astfel, în fața lui Dumnezeu și am început a mă ruga Sfinției Sale ... Am zis: „Doamne ... ” și-am început să spun despre toată viața mea, pornind de la zero. Pe parcursul rugăciunii, începeam să simt regret și-mi părea rău de ce făcusem. Am început
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Voi fi una cu pământul și voi respira ca el Îmi vor crește flori pe frunte, m-or ascunde rădăcini Un copac în pragul serii va îngenunchea fidel Să mă apere de teamă, să-mi mai cumpere din vini... Și pe brațe-or plânge plopii, ca-ntr-un vers nevinovat Ghiocei vor face umbră cu miresme de copil Ploi spăla-vor umbra morții de cenușă și păcat
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
voi răspunde/ și fiecare clinchet e o șoaptă,/ lumini te vor cuprinde./ Voi sta de veghe la poarta ta;/ din înălțimi te voi urmări,/ îți voi apăra cetatea/ te voi feri de amăgiri./ Din când în când aș vrea/ să-ngenunchezi pe lespezile albe/ să-ți lași și tu iubirea/ în zidurile sacre”. Biserica, mănăstirea și măraea sunt rădăcinile profunde ale celor două popoare, pilonul pe care se sprijină viața cu toate ale ei, identitatea și continuitatea. O pată de culoare
MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE de DORINA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340216_a_341545]
-
Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n neștire. Natura-ntreagă cântă cuprinsă de văpaie, Când razele solare pe umeri se îndoaie, Râd florile cochete și ape solitare... În pântecul amiezii cad foi din calendare. Îngenunchind cadrane c-o singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau lumina caldă din margini de planete
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
La noi în țară viață este ou, Născut din apa vieții Și tineretea-i veșnic primita-n dar, cadou, Ca piedică în calea bătrâneții. Și-așa cuminiti, precum pământul din Carpați, Noi credem în minune, Nici pe columna nu stăm îngenuncheați, Plecăm toată ființă doar în rugăciune. Și-atunci când simți române, că totul a apus, Cănd trupul ti-este smuls că cel a lui Iisus, Nu te lasă învins, nu te lasă răpus. La noi, dușmani!... de mii de ani...., si
INFINITUL TARII MELE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340269_a_341598]
-
de iubire, asemenea secolelor anterioare și a făcut aprecieri asupra scrierilor câtorva din poeții cuprinși în volum. Pentru Elisabeta Iosif anotimpul iubirii este vara. Ea prezintă o iubire consumată în trecut: „Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea Verii. Îngenunchind la granițe - talaz, Prin zidul amintirii. Cu ochii tăi ai colorat și marea, Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz.” Pentru Paula Romanescu trecerea timpului nu este o piedică în a trăi iubirea: „Cu fiecare pas plec mai
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
Foto: Inquam Photos/ Bogdan Buda 04.03.1977 - un cutremur devastator lovește România, curmând viața a 1500 de oameni. Un minut în care România a fost îngenuncheată și aruncată într-un nor de praf și deznădejde. 40 de ani mai târziu, România este în continuare în genunchi, lovită de replicile unui cutremur care zguduie însăși natura umană a fiecăruia dintre noi. Ne(-)am panicat la o alertă
10 pe Richter? Și încă rezistăm? () [Corola-blog/BlogPost/338430_a_339759]
-
traducă intialele UE, a resuscitat, după multă vreme de amorțeala, mândria de a aparține acestei țări. Singur, într-un spațiu care nu operează decât după criteriile performanței, Mihai Leu a pariat pe sine în lupta cu un sistem greu de îngenuncheat. Nume predestinat succesului, Leu a dat o lovitură grea tuturor celor care puneau sub semnul întrebării valoarea școlii românești de box. Însumate, victoriile sale pe ringurile profesioniste au însemnat în fapt și o imensă șansă oferită pugilismului din România de
Business Days TV [Corola-blog/BlogPost/339788_a_341117]
-
Et în Arcadia ego 1977. Miercuri, 6 aprilie, dimineața Plicul misterios În dimineața zilei de 6 aprilie, micul nostru grup „mare” se îmbarcase cu toate hangaralele în trenul spre București. Aproape îngenuncheat sub geamantanul plin până la refuz cu fișe, cărți, caiete și tratate de literatură, înghiontit și strivit că un bet sandviș între două călătoare corpolente, îmi croiam drum pe culoarul de fum al vagonului, în căutarea unui loc salvator. În spatele meu
REVISTA DE RECENZII - Part 49 [Corola-blog/BlogPost/339910_a_341239]
-
păstorilor cete de îngeri, vestindu-le cu glas mare: “Astăzi vi s-a născut vouă Mîntuitor, Care este Hristos Domnul”. Dacă ziua aceasta de astăzi nu ne dă, prin credință, această veste și nouă, dacă nu mergem și noi să îngenunchem cu bucurie dinaintea Pruncului Care ni s-a născut azi, atunci zadarnică și goală este, pentru fiecare dintre noi, bucuria Crăciunului! Iubite frate și iubită soră de credință, astăzi trebuie să auzi și tu, cu credința ta și în inima
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
sinucid, dau în dambla, plâng continuu, râd fără oprire...pe când alde bădia Ion îi căinează, le așează plâns pe umeri, încearcă să le pună sufletele în mișcare, să-i umple cu nădejdi și cu încrederea în Cel de Sus. Alții îngenunchează și se crucesc la/spre Răsărit...(și cât Răsărit e aici, în Siberia uluitoare și indiferentă! parcă aici e adunat tot Răsăritul din lume! parcă numai aici “se face” Răsăritul!)...Deseori , soldații de pază își ies din fire, aruncă AKM
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
lăsăm conduși de niște ordinare slugi / lichele / lepădături / cozi rusești, de ortacii lor. El ne demonstrează „pe viu” că „fratele mai mare” prin forță brută, prin constrângere și putere inchizițională ne-a îndoctrinat, depersonalizat și transformat într-o turmă docilă, îngenuncheată în fața Moscovei (prostie / lâncezeală / nimicnicie, din care, tragică situație, nicidecum nu ne putem dezmetici - n.n.). Karl Marx, așadar, revine în contemporaneitate cu o veritabilă lecție de istorie românească, numită istoria cotropirilor și exploatărilor Principatelor Dunărene de către ruși, ale căror „eliberări
Cum s-au comportat rușii și ungurii / Karl Marx despre români () [Corola-blog/BlogPost/339980_a_341309]
-
cât sunt eu de arătare Pe cărările lumești, dă-mi o probă de-ncercare . Că-ntr-o zi m-am lepădat de credința ta cerească Fiindcă nu m-ai ascultat în rugare pământească . Mi-ai luat pasul din picere* cât îngenuncheam la tine Și lumina din vedere mi-ai ascuns-o din privire . Nu te chem nicicând la mine nu mă-nchin la niciun sfânt Doar cuvântu-mi aparține și prin el arăt ce sunt . Am trecut prin multe stări nici
CONTROVERSĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340116_a_341445]
-
va tăcea în acel timp, pentru că timpul chiar este rău”. Și este rău, într-adevăr, acest timp, pentru că unii pun piedici, alții sar împrejurul celui căzut, alții aplaudă și nu este cel ce întinde mâna din compasiune celui care a îngenuncheat, deși după legea veche este condamnabil și cel ce trece (indiferent ) pe lângă animalul dușmanului, căzut sub povară.Acum nu mai au valoare astfel de principii. Din ce cauză? Pentru că iubirea s-a răcit peste tot și buna înțelegere a dispărut
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
însăși libertatea neamului românesc, cu corolarul firesc al unirii tuturor Românilor într’un Stat independent. Ideile de-acum un veac și jumătate, prin triumful libertății omului, au impus libertatea popoarelor, precum curentele dominante actuale, prin încătușarea individului, sunt sortite să îngenuncheze pe cei slabi în folosul celor puternici. Vântul de generozitate universală a prilejuit, cum era natural, și mari exagerări. Mila, compătimirea și dragostea pentru țărănime au creat o imagine falsă a țăranului, o idealizare ieftină și dulceagă, departe de realitate
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
Et în Arcadia ego 1977. Miercuri, 6 aprilie, dimineața Plicul misterios În dimineața zilei de 6 aprilie, micul nostru grup „mare” se îmbarcase cu toate hangaralele în trenul spre București. Aproape îngenuncheat sub geamantanul plin până la refuz cu fișe, cărți, caiete și tratate de literatură, înghiontit și strivit că un bet sandviș între două călătoare corpolente, îmi croiam drum pe culoarul de fum al vagonului, în căutarea unui loc salvator. În spatele meu
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
desfășoară acțiunea romanului, Stephen Dedalus este prezentat mohorât, bântuit de complexe, de conștiința sterilității proprii, de suferință și remușcare, aceasta din urmă determinată mai ales de o acțiune pe care nu o poate renega nici acum: el a refuzat să îngenuncheze la patul de moarte al mamei sale pentru a nu-și încălca principiile de liber-cugetator (la care ajunsese după o perioada de credință activă, în anii petrecuți la seminarul iezuit de la Clongowes unde-și făcuse studiile). Episodul 2. Nestor. Dacă
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
vis, mi s-a părut că aud un fâlfâit de aripi trecându-mi pe la urechi, mișcările au devenit mai ample, "Cutremur!" a strigat soldatul și a rupt-o la goană, după care podul pe care îl priveam în permanență a îngenuncheat îmbrățișând pământul ca un muribund. Iar eu mă aflu acum în arestul loccal unde comandantul redactează nervos raportul de eveniment petrecut noaptea trecută. Referință Bibliografică: Raport de eveniment / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08
RAPORT DE EVENIMENT de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340728_a_342057]
-
experiențe pe care trebuia să le povestesc, deoarece am trăit un miracol. Am scris-o ca pe o spovedanie publică, dar și pentru a fi un exemplu de voință, de credință și de nesupunere a îngenuncherii îndelungate. Orice om este îngenuncheat de viață, o dată, sau de mai multe ori... Unii reușesc să se ridice, alții rămân cu fruntea plecată la pământ. Mie mi-a plăcut să privesc doar înainte și să nu mă las supusă greutăților vieții!! Mi-am luat în
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
calităților mele. Iată că a sosit și clipa în care eu pot să aplic tot ce mi-am însușit din viață. Ce proastă a fost Nicoleta putea să aibă o locuință doar a ei și a copiilor ei însă a îngenuncheat-o dragostea și așa am câștigat eu.” În acel timp Virgil bea, cânta pe acasă, se veselea, în opinia lui făcuse un pas mare spre a intra și el într-e oamenii mai înstăriți ai societății. Obținu datorită relațiilor pe
POVESTEA UNUI ÎNVINS (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341198_a_342527]
-
din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineți Eu mă-nvelesc cu noaptea
CÂND SĂ MĂ NINGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341299_a_342628]
-
Îndepărtați-vă puțin! Lăsați un spațiu liber, are nevoie de aer. Este însoțit de cineva? - Da, doamnă, sunt tatăl lui și el este cumnatul său, se auzi o voce stinsă din apropierea bărbatului ce zăcea inert pe cimentul din parcarea talciocului. Îngenuncheată lângă bărbat, “Anonimous 2 ” îi verifica cavitatea bucală, pentru a fi sigură că nu există un corp străin ori dacă nu și-a înghițit limba. Această posibilitate fiind eliminată, în timp ce își apropie fața de a lui, evalua atent mișcarea pieptului
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
Și scâncetul durerii, mi-l vindeci cu-al Tău glas. Cum aș putea, când ghearele ispitei A sufletului goliciune îmi arată, Să nu observ cum inimei firave Îi este bine, căci de Tine-i apărată? Cum aș putea, să nu îngenunchez Înaintea Ta, o, Preabunule Iisuse ? Căci Tu ești umărul de care mă rezem, Ești podul către cer, unde pașii mă vor conduce. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Cum aș putea? Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II
CUM AŞ PUTEA? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341449_a_342778]
-
cinematografie, să înnobileze prin descătușarea vizibilă și completă a sufletului său profund acel ceva anume cumplit de greu de prins în mrejele pânzei de păianjen a oricărei rostiri artistice de geniu, anume esența însăși a magistrei fibre poetice a lumii, îngenunchind, cu o putere ieșită din comun, aidoma unui psalm ce alungă definitiv demonii, o mare parte din răul spiritual al Omului prezent (entitate extrem de firavă, din păcate, încărcată însă de prea mult lut și înconjurată realmente de prea puțin spirit
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]