5,200 matches
-
o păpădie așadar îți poate lumina clipa, ziua sau chiar viața într-un anumit moment. Cum bine se știe, războaiele se duc în mai multe feluri, pe „Câmpul de luptă” (titlul unui alt tablou) ne îngrozește teroarea armelor, dar ne îngheață simțurile războiul cuvintelor. Între ele, arme și cuvinte, se deschide o mare de roșu puternic, dur, unii își imaginează că e sângele, unii cred că e dragostea, iubirea, iar alții văd și durerea și dragostea. Când era copil nu îi
Agenda2005-20-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283699_a_285028]
-
cea germană, la clarificarea vagabonzilor din urbe. Mercurialul era la putere în 1731, însă comercianții nu-l prea respectau, cel puțin cei din Palanca Mare, astfel că administratorii Banatului vor atrage atenția primăriei rasciene. O lună mai târziu, administrația va îngheța în Timișoara prețurile la carne și pâine. În luna mai, o rezoluție imperială va confirma faptul că salariul muzicienilor catedralei timișorene este de 1 000 de florini. În ținut, însă, jale mare: mulți locuitori ai districtului Timișoara își iau în
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
să plângă. De dor, sunt suflet istovit, un trecător pribeag în astă lume. Se-ndoaie meri, bătuți de vânt în fața casei, urmărind tristețea unor frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei, icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni: puterea lor scutură cerul în fântâni. - Lasă-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta mângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu atâta dor, iubirea-ți să
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
elibereze iubirea Întemnițată între piscuri și peisaje pierdute-n chaos!” Și întemnițaseră lumina , eliberând teama Iar întunecimile adânci se împotriveau Să elibereze porumbița cu aripa frântă. Tu iubite atunci te-ai ascuns într-o vrajă Deghizat în dragon și ai înghețat Cu-suflarea-ți de fiară umbrele și întunecimea Ai înghițit într-o sorbire de monstru Întemnițata lumină Inima-porumbiță cu aripa frântă din cursă Ai dărâmat cu o suflare zidurile de umbre Lăsând iubirea să zboare, ai trecut în zborul de fiară Zdrobind
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
XVII. DE DOR..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. (Poem dedicat Alexiei -Teodora) Iarna îmbrăcată în fulgi de zăpadă S-a pornit la drum oamenii s-o vadă Clopote răsună liniștea se crapă A înghețat pământul într-un strop de apă... Zarva se-ntețește când pe derdeluș, Sania e trasă de însuși Lăbuș. Teodora strigă într-un fel anume, Fericirea asta are și un nume! S-au întors copii cu Iarna acasă, Clipa s-o
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
destrămați în fum și ceață, Abia mai știm și nu putem cunoaște De suntem vii sau dacă suntem moaște, Dacă suntem în noapte sau în viață. Cândva prea tineri, astăzi niște hoaște, Cu ochi ce nu se-aprind, ci doar îngheață, Lună în noapte, soare-n dimineață, Iar toamna cu noroaie să ne-mproaște. Să ne înece-n râuri de rugină Și să ne-mbrace-n frunze ofilite, În întuneric rece să ne țină, Că buzele nu-s roșii, ci rănite
MOAŞTE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385017_a_386346]
-
mângâia. De-o fi să plec de lângă voi, Nu lăsați liliacul să se ofilească, Privighetoarea să-mi cânte în zăvoi Și cu maramă albă să mă învelească. Când codrul haina își va pierde, Iar gerul crengile-i golașe le va îngheța, Șă plângeți până își va pune haina verde, Doar lacrimile voastre, îl vor mângâia. De lângă voi de-o fi să plec, La țărmul mării să m-aduceți, Cu șoapta-i dulce-o să petrec Și după mine să nu plângeți
DE-O FI SĂ PLEC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385123_a_386452]
-
Amintiri > AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE Autor: Aron Sandru Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iarna, își așternuse peste tot pământul mantia ei argintie împodobită cu diamante și cristale strălucitoare. Pârâurile de munte înghețaseră deja, iar mestecenii, fagii și brazii din zona muntoasă a Țării Loviștei, neclintiți parcă, primeau ca pe o binecuvântare omătul pufos de un alb imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri. Natura toată, amorțită, trecea la hibernare
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
de la bunicii bunicilor. Veselia generală era garantată la astfel de adunări populare ce, împreună cu țuica fiartă și vinul fiert, dezlega inima și sufletul omului, și ne apucam care pe spus poezii sau doinit, care pe narat povești grozave, ce ne îngheța șira spinării, sau pline de învățăminte ancestrale. Așa era omul pe atunci: simplu, bun și blând, veșnic pus pe glume, fluierând în colțul gurii, chiar dacă viața era destul de grea, și este și acum pe plaiurile mioritice și pline de misticism
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
un frig de crăpau și pietrile, da* aveam sticla cu „încălzitor” la subsuoară, din prună curată „întors” de două ori, din care „trăgeam câte o dușcă” fără să o iau însă pe calea lui Gargantua, ci doar să nu-mi înghețe oasele. Urlau lupii.. îi vedeam trecând în haită, la vreo 30 de metri de mine. Se opreau, urlau, și-și vedeau de drum; urlam și eu cu ei .. Viața continuă și acum la fel de neschimbată pe meleagurile Țării Loviștei, unde, parcă
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
fiind că va fi admirat de restul chiriașilor pământeni și că drept premiu va primi toată atenția primatelor. Curiozitatea l-a rătăcit spre locuri necunoscute și într-o zi s-a întâlnit cu frigul. Neprimitor, acesta a început să îi înghețe urechile, nasul și picioarele și atunci, inventiv, omul s-a gândit să le acopere cu ceva. A luat o frunză și i-a dat-o colegei sale de suferință. Aceasta a amplasat-o strategic în zona ei vulnerabilă, dar s-
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
arborii sunt mulți Cum e mamă, mierea, scoasă din prisacă Dulce, aromată, cu parfum de tei? Lumea este rea, viespile m-atacă Și piedut sunt mamă, doar între femei Cum e tată focul, ce te încălzește Iarna, pe când gerul ne îngheață sloi? Auzi fiecare, lemn care trosnește Dar nu ai ureche, să ne-auzi pe noi Cum se poate mamă, să suspini în noapte Când pe pernă capul, cu greu iți așezi? Chiar de sunt departe, mi-ești prezentă-n fapte
CUM... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384370_a_385699]
-
și alte ritmuri, moderne, efectele de cantabilitate au ceva din muzicalitatea naturală a lui George Topârceanu: „Pomii toți au înflorit./ Este primăvară!/ Vietățile-au ieșit/ Toate, pe afară (...)// Stau pe o terasă/ Vrăbiuțe zgribulite,/ Foarte-ngrijorate:/ - Rândunelele sosite/ Oare-s înghețate?...” (Capriciu de primăvară). Mai mult decât oricine, Olimpia Sava își dezvăluie sufletul în aceste poeme pentru copii, un suflet scăldat în inocența eternă a vârstei de aur a copilăriei. Din acest substrat ancestral al ființei sale în care s-a
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
plopii. Culorile din curcubeie țipă, Căldura verii-și netezește snopii, Iar ploaia își trimite stropii Să spele zbor de fluturi și aripă. Când murmurul și-l contenește marea, Valul se face stâncă, fără briză Și soarele întârzie-nserarea, Iar aurora-ngheață pe banchiză. Și amintirea luptă cu uitarea, Când de iubire iarăși este criză. ÎNGER PĂZITOR A venit o armată de îngeri Să mă scoată din somn și din vise, Să mă-ntrebe de clipe ucise Și de alte dureri și
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384531_a_385860]
-
și plopii. Culorile din curcubeie țipă, Căldura verii-și netezește snopii, Iar ploaia își trimite stropii Să spele zbor de fluturi și aripă. Când murmurul își contenește marea, Valul se face stâncă, fără briză Și soarele întârzie-nserarea, Iar aurora-ngheață pe banchiză. Și amintirea luptă cu uitarea, Când de iubire iarăși este criză. Referință Bibliografică: CÂND TE APROPII / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1581, Anul V, 30 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate
CÂND TE APROPII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384543_a_385872]
-
Articolele Autorului În codrul fremătat de șoapte, Glasuri se aud în noapte... Un glas prelung, aud ceva, Era iarăși vocea ta - Glasul codrului de nea. Și mă uit în viața ta, Dar nu văd nimic în ea, Căci mereu va îngheța - Viața codrului de nea. Privesc atent, văd o văpaie, Ce arde greu, asurzitoare, Și sfârâie în noapte mare. Din ramuri grele, amorțite, Va crea din nou cuvinte Și din mijlocul tău gol Va crea un blând izvor, Și din marginea
VĂPĂI ÎNSÂNGERATE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384552_a_385881]
-
și întunecate. Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți ani i-ar fi trebuit unui om să străbată cu piciorul acele prăpăstii? Îmi și trecu un gând: dacă i-ar veni avionului să
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă Vântul hoinar la răspântii! Să te
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
fruntea îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde, dor înfocat cu ploaie să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții cu ele mi-am scris. Cu sărut rece îmi lasă fior, să-mi înghețe dorință de amor. Mă vindecă de iubire și dor, cât din misiune e dezertor. Suvenir îmi dă lira viorii. Pe-aripi mă poartă să ating norii. Cioburi de speranță-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
peștele care sărută gurița unui bebeluș, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți că nu simte durerea când dai cu toporul în el, când îi rupi crengile și i le bagi pe foc Apa nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului ? Tot ea însă știe că în primăvară iarăși va curge din munți, peste văi și câmpii până spre marea ce o așteaptă spre a se mai naște încă o dată urcând până la norii din
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului NU POT CONCEPE Nu pot concepe uitarea, Caut drumul, nu cărarea, Nu vreau să știu plecarea, Oare asta ar fi mirarea? Iarna cu toiagul de sloiuri, Desenează flori pe panouri, Înghețând muguri în altoiuri, Sub fulgii ce zboară în roiuri. E iarnă. Anotimpul rece, Noaptea lungă greu trece, Cu mine gândul petrece, Nu-l pot lăsa să se înece. O nouă zi în calendar va începe, Idealuri noi viața va percepe
NU POT CONCEPE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382336_a_383665]
-
umerii doamnelor din anii antebelici? Culoare, savoare, liniște și aer, mult aer! Respiri solfegiul naturii cu plămânii intoxicați de gazul de eșapament, sau de azotații ce migrează de la gropile de gunoi la cartierele de locuințe din oraș... Tumultul vieții cotidiene îngheață într-o clipă, eliberându-ne de orice toxicitate și făcând loc unei clipe de serenitate. Mira ieșise pe balconul pensiunii la care se cazaseră în acea dimineață. Admira panorama munților și simțea din nou că trăiește! Avea nevoie de liniștea
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
prin chindie A-nceput din nou să cadă O grămadă de zăpadă, Iar apoi din sfântul cer S-a lăsat năprasnic ger, Încât turma de mioare Cum să scape din strânsoare? Dochia, îndurerată, De cojoace dezbrăcată, A văzut cum turma-ngheață, Iar apoi, spre dimineață, Stană s-a făcut și ea Și s-a-mpodobit cu nea; Dochia, biata bătrână, A rămas aici stăpână, Și în ceasul bun, ori rău, Pe vecie, în Ceahlău. Referință Bibliografică: BABA DOCHIA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]