3,183 matches
-
de patru-cinci ani încoace? - Prea multe gărzi pe timp de noapte... - Păi de! Dacă pleacă lumea să muncească în străinătate... Nu au plecat asistente și de la spitalul ăsta? - Ba da, au plecat câteva și sunt posturile încă vacante. Nu se înghesuie nimeni... Dacă nu le măresc salariile! E posibil ca nici sporurile de noapte să nu se mai plătească, a confirmat Fănel, făcând un gest de lehamite cu mâna. Tu, tot cu mina ta, cu naveta? - Da, tot așa, dar nu
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
zgrăbunțule? -Cum să nu fiu supărat când mă părăsește regina mea! Veronica tăcu, luară fiecare câte un geamantan și urcară în trăsură. Amândoi tăceau și priveau. Străzile erau animate, parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, la Burgtheater oamenii se-nghesuiau la spectacol, pe mari afișe se anunța Regele Lear al divinului Wil; de trei ani, ba de cinci se juca fără întrerupere această piesă și lumea din Imperiu se înghesuia s-o vadă, cât de mare era acest Brit! Trecură
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
nimic nu s-ar fi întâmplat, la Burgtheater oamenii se-nghesuiau la spectacol, pe mari afișe se anunța Regele Lear al divinului Wil; de trei ani, ba de cinci se juca fără întrerupere această piesă și lumea din Imperiu se înghesuia s-o vadă, cât de mare era acest Brit! Trecură și prin spatele Universității... Oare unde erau colegii lui acum? Poate dădeau examenele... Peste câteva săptămâni se termina anul universitar... Se opriră în fața Gării centrale, birjarul le duse cele două
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
fulgerat la știrea întreruperii studiilor, apoi pe Maiorescu care-și pusese atâtea speranțe în el... Dar hotărârea era definitivă! Începu să-și strângă hârtiile și cărțile să și le aranjeze în cele două cufere, apoi cele câteva boarfe să le înghesuie peste cărți. Unul din cufere îi fusese drept trusă de actor, în scurta lui călătorie prin țară cu trupa lui Pascali. Câte amintiri frumoase nu erau legate de acest episod al vieții lui! Pe-atunci îi intrase în cap nebunia
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
așteaptă să vezi cât te va costa ignoranța”. Cu toate că, SUA are unul dintre cele mai bune si mai elaborate sisteme de educație universitară, cu remarcabile programe în toate domeniile de studiu, marea majoritate a tinerilor români din America nu se înghesuie pe băncile facultăților. Dacă ar fi să lansăm în cadrul Diasporei române din America, sau în particular în Arizona, următoarea întrebare: “Ați auzit de Felix Rusu”? Majoritatea ar răspunde stereotipic: “Nu, cine este?” Alții, ceva mai documentați, ar spune: “Este tânărul
EDUCAŢIA ESTE CEL MAI IMPORTANT LUCRU ÎN AMERICA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348112_a_349441]
-
un cartofor. Miza jocului este o viață însignifiantă care nu mi-a aparținut niciodată pe deplin. În fond pământul e cea mai mare garsonieră din universul acesta cunoscut. O singură cameră pentru șase miliarde de chiriași. Sunt un ins oarecare, înghesuit în camăruța asta. Condamnat la viață. Nimeni nu știe însă că trăitul într-o cușcă dezumanizează până în măduva oaselor. Libertatea poartă cu sine graba umblatului fără nicio țintă. Îmi sângerează genunchii de la mersul în linie dreaptă prin pădurea de nisip
VIAŢA CA UN JOC DE NOROC de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348194_a_349523]
-
a văzut pata de sânge de pe ciment și faptul că era leșinată sau moartă. Capul îi atârna inert pe umăr. S-a speriat, a fugit să deschidă ușa repede la magazie, a luat chilotul fetei și în grabă l-a înghesuit într-un sac cu concentrat și a ieșit să caute ajutor. Nu se zărea nimeni prin împrejurimi. O luă pe Săndica în brațe, o urcă în șaretă și în goana calului s-a îndreptat spre dispensarul uman. Gânduri negre îl
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
de caprioară și l-au dus în grajd. S-au gândit să-l pună la un loc cu oile. Dar oile aveau frică de el. Ba mai venise și oaia cea batrână, neagră, și începu să-l împungă, cu capul, înghesuindu-l la colț. Atunci au luat vătuiul de-acolo și l-au pus în țarcul de viței. Acolo n-a fost primit nici atât! În fine, l-a acceptat Joiana, vaca cea bătrână și înțeleaptă. A început să-l miroase bot
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
evaluându-le la câteva zeci de mii, unele aproximații din presă la peste o sută de mii, dar nimeni cu o cifră cât de cât real inventariată. În schimb, îi putem inventaria foarte bine pe șefii de partide care se înghesuie să-și arate priceperea la propuneri legislative „în folosul populației”, pe cei care vor convocarea Parlamentului, pe primul ministru care, exact pe tema asta s-a găsit să propună consultări cu opoziția și toate partidele, când n-a propus niciodată
DRAMOLETA NAŢIONALĂ CU FRANCUL ELVEŢIAN de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350149_a_351478]
-
des precipitați !?! Ultima, ultima oră! Comandorul Băsescu face o ofertă de nerefuzat. Vrea să-și ia toți susținătorii cu el. Mai sunt locuri libere pe Titanicul său. Doar cele din față sunt rezervate. Încă din 6 iulie. Nu prea se înghesuie lumea? Mă mir! Cum, când totul e moca!?! Nimeni nu îi oprește. E opțiunea fiecăruia. Croaziera începe pe 29 Iulie! La lăsarea întunericului. Cu focuri de artificii! Votează DA! NU, stinge flacăra democrației în România! Reiau solicitarea, cu toată seriozitatea
TABLETA DE WEEKEND (10): AM APĂSAT TASTA 3 ! CROAZIERA ÎNCEPE PE 29 IULIE 2012! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350174_a_351503]
-
jivine și păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile pe bănci. Chiar și banca pe care ședeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
fată. “Alma nu mă iubește, dar poate cu timpul...” Alma intră în camera ei și scotoci după caietul de istorie. Nu-l găsi prea ușor. Cărți poștale, pixuri, gume, brelocuri, poze îngălbenite de vreme, diverse broșuri și alte mărunțișuri erau înghesuite într-un sertar supraaglomerat, în interiorul său fiind o dezordine de neînchipuit. Nici chiar o furnică nu și-ar mai fi găsit loc să se miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
miezul nopții. Când s-au hotărât să plece, perechile erau stabilite. Unul din băieți a dat telefon la Poliția municipiului și a reclamat mare scandal chiar în locul în care se aflau. Au fugit imediat, în mare larmă și s-au înghesuit în cele trei mașini ce aparțineau unora din cei cu familii bogate. Mișu a plecat la scara sa cu o fată care nu era pentru prima oară preferata lui. Ea s-a dezbrăcat, începând de la ușă până la dormitorul pe care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
altul decât adolescentul rupt de real, care visam să trăiesc liber, o libertate greșită, netânguită, scrijelită doar pe un perete ascuns dintr-un labirint al întunericului. Uram tot ceea ce era venit ca dar deusian pentru ființa mea al cărui suflet înghesuit într-una din camerele neaerisite ale inimii suspina neîncetat, iar suspinul lui îmi dădea puterea de a distruge tot ceea ce era revelație pentru că eu eram un frumos al răului. Primele două luni au trecut cu multă singurătate. Nu doream să
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
efectivelor se făcea pe o alee mărginită de tei, asfaltată. Nici cuvântarea la care se așteptau nu li s-a ținut. Doar li s-a explicat că, numai câteva zile, până la plecarea celor care se vor libera, vor fi cam înghesuiți în dormitorul improvizat în sala de club ; după alte câteva zile se vor muta în dormitoarele aflate, deocamdată, în renovare. Au primit ordin, un ordin ce aducea mai mult a ivitație, să treacă la căldură și să-și consume hrana
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
cerul. A petrecut, într-o carieră pedagogică apropiată de limita activă, necrezuta pensionare (dacă e privită cât pare de tânără și frumoasă), generații după generații de copii. Sunt oameni, din păcate, și în rândurile unor cadre didactice, uneori atât de înghesuiți în propriile piei groase, de urs, încât dragostea pentru copii are față de întocmitor al unei note de plată. Pentru ei, dragostea are cost, pentru ei mângâierea are program, pentru ei dragostea are scop. Ceea ce nu s-ar întâmpla cu educatoarea
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
intervenit și Evdochia, cea mai tăcută din întreaga adunare familială. - Da, maică! Să meargă ginere-miu, ăsta de-i doctor... sau tu, Elisabeto, că ești și tu profesoară... ce ziceți? i-a întrebat bătrâna doamnă după ce i-a ascultat răbdătoare, înghesuindu-și și mai mult capul pe umărul stâng. - Să mergem, a hotărât Costică. Pe hol sunt niște bănci. Să-i facem mamei loc să stea... și să intre careva să-l roage pe judecător... Se întreceau care mai de care
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau locuri libere. Judecătorul privea nelămurit spectacolul pe deasupra ochelarilor, în timp ce grefierul de ședință, o tânără care nu-și arăta de sub roba-i uriașă decât capul, după o privire scurtă, cercetătoare și autoritară, a ridicat un
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
parcul auto unul a rămas pe dinafară. eM-urile revoltate de starea de ebrietate a șoferilor au refuzat să-și pornească motoarele. Singura obișnuită să facă față oricăror împrejurări a fost Dacia comandantului. A pornit la prima cheie. S-au înghesuit în ea câți au putut. Cel care nu a mai avut loc s-a întors abătut în dormitor. Ceilalți au pornit în trombă. La poarta de acces a mijloacelor de transport au fluturat un ordin de serviciu : „avem alarmă ! ” Anunțul
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
spre Constanța. Hurducându-se prin denivelările șoselei județene, molotovul își vedea de drumul său sinuos, iar nea Cârâc tot trăgea de volan să nu-l scape din „hățuri” în șanțurile de pe ambele părți ale șoselei. Cei doi tineri se tot înghesuiau unul în celălalt, iar Săndica, aflată între cei doi bărbați, îmbrăcată într-o fusta scurtă, lăsând la vedere două picioare frumoase, cu pulpele apetisante, mereu cădea peste tânărul inginer agronom sau „scăpa” mâna pe picioarele acestuia încercând să se „sprijine
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
fi putut întoarce, cu fiecare palmă luată de la viață, destin, om, timp sau Dumnezeu, cu fiecare plecare, cu fiecare venire, cu fiecare lacrimă, și cu fiecare ultim adio. De fiecare dată mi-l împăturam în patru și-apoi mi-l înghesuiam într-un colț de geamantan, ce-l aveam mai la-ndemână, ca să-l pot scoate atunci când voi fi avut nevoie de el. Atunci mi-am dorit să fie altfel și de aceea am plecat cu el, cu sufletul meu, în
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
standardele de calitate ale unui studiou. Și totuși, versul și muzica ne-au emoționat pe toți! Amfitrioana manifestării, doamna Mariana Cristescu nu uită să marcheze centenarul nașterii Măiastrei, cum o numea Nicolae Iorga pe Maria Tănase. Nu prea s-a înghesuit presa centrală (de cea locală, „în afară de „Cuvântul liber”, ce să mai vorbesc?!) să-i facă loc în pagină, nici în iunie, când a fost comemorarea celor 50 de ani de la plecarea Mariei Tănase în eternitate, nici acum, la centenarul nașterii
SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU, ARTICOL DE ION DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365115_a_366444]
-
pe dată. Și-ncepu ca să viseze Că la stâna lui frumoasă Năboia degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că luă de-a dreapta bâta Și se repezi afară, Unde-nghesui pe fiare Drept la poarta de ocol Și le ciomăgi cu sete Pân’ rămase locul gol... Iute se-ntoarse omul Bucuros la el în pat Și dormi până când zorii Din somn mi l-au deșteptat... Treaz fiind, dădu pe față
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
răul, tovarăș chiar îmi este, Din clipele-i vasale, corolă și-a făcut. Sub draperia sorții, renunț și la proteste, De frica unui sigur și-amarnic upercut. Concluzia-i frivolă: ce mâzgă mă apasă! Pe umerii-mi de vată se-nghesuie poveri. De mâine-mi curăț trupul de veșteda carcasă A unei neputințe ce duce nicăieri! (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: SCENARIU ABSURD / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
nimicul din noi, la ce altceva am mai putea apela !? Mai ieri, limba de lemn era ambuscada în care cădea gândirea liberă, nuanțată, creatoare. Ea tăiase respirația și secerase de semnificații limbajul cotidian, nuanțat, de relief și nevoit a se înghesui în creuzetul propagandei oficiale. Limba de lemn contaminase până și gestica fiecăruia, gâtuită în neputința ei de a se elibera dintr-o sinoptică și riguroasă criptare. Dar și admisă ca paleativ al supraviețuirii, pentru a nu fi suspectat de neloialitate
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]