10,200 matches
-
Prin urmare, apar „dificultăți în comunicarea cu Guvernul“. Eroarea lui Traian Băsescu a fost deci să parieze pe un premier și un lider de partid onest fără discuție, de bună-credință, cuminte și supus, dar fricos și total lipsit de autoritate, înghițit de umbra șefului de la Cotroceni. Semn că puterea nu poate fi exercitată prin delegație sau interpuși slabi. Însă întrebarea-cheie rămâne mai departe cea ridicată în decembrie 2009, la formarea cabinetului: Cu cine vrea să reformeze și să modernizeze statul: cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
-i acordă președintelui un rol major în formarea cabinetului, dar nu-i lasă aceleași puteri când vine vorba de schimbarea premierului sau a miniștrilor. De ce a fluturat însă Traian Băsescu steagul alb? A evitat, probabil, escaladarea conflictului cu propriul partid, înghițind cu noduri ce i-au băgat pe gât Videanu și alți grei din partid, prin emisarul Emil Boc, cunoscut oficial drept președinte de partid. Un refuz la semnarea decretelor ar fi echivalat cu o declarație publică de război adresată premierului
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
colegii onești din televiziuni, mulți, puțini, câți o fi rămas, care caută să-și facă meseria cinstit și profesionist. știu că n-au de ales, că nu mai ai unde să fugi în ziua de azi și că trebuie să înghită multe. Însă nu lor le sunt adresate rândurile de mai sus. Din păcate, televiziunile, presa, cu puține excepții, arată la fel ca partidele, la fel ca instituțiile publice: corupte, populate cu impostori, cu personaje de rea-credință și cu oportuniști, sub
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
această realitate și se lasă doar influențați de ce li se servește zilnic la TV sau alte medii de informare în masă. De aceea este păcat și trist în același timp că oamenii au uitat să gândească cu propriul creier și înghit pe nemestecate minciunile și manipularea presei interesate. Cea cu adevărat independentă este o specie pe cale de dispariție. zappa Întotdeauna mi-am imaginat că presa e mai aproape de mine (cetățeanul), că ziaristul e mai cetățean decât politicianul sau judecătorul și ca
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
chiar să știi tot ce mă doare? Spune, Pâcule! Spune, nu te sfii. Ca în fața popii. Află, Dumitre, că mă doare-n cot de părerea ta. Ha! H!a Ha! a izbucnit Pâcu într-un râs răgușit. Moș Dumitru a înghițit cam în sec, dar a schimbat vorba. Pâcule! Cheamă oamenii, să le spun ce au de făcut. Pe urmă mai vedem noi. Când toți au fost de față, moș Dumitru a poruncit scurt, aproape militărește: Adăpați boii, rânduiți-i sub
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu meșteșug de Pâcu. După o scurtă pauză, necesară pentru a aprinde luleaua stinsă, Pâcu a reluat povestea. De câteva zile, nenea Jănel nu mai punea geană pe geană și nici o firimitură de mâncare nu mai era în stare să înghită...Sedea pe marginea patului, cu privirea pierdută în gol. Nu auzea nimic, nu vedea pe nimeni. Buzele lui sfarogite murmurau cuvinte neînțelese. Din când în când, cei din jur auzeau cu claritate doar cuvântul „Liuba”. A stat așa vreo cinci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nenea Jănel, așa cum o venit la Fântâna cu răchiți, așa o plecat. Ca o umbră de nour...De atunci, în ficare zi mă uitam să-l văd prin curte sau la covălie. Dar nu se arăta deloc. Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum plângea mereu. Ușa de la bucătăria de vară, care până atunci ședea dată de perete, acum nu se mai deschidea...Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
râsul celor din jurul mesei. Decât să vorbesc vrute și nevrute, ca alții...mai bine tac și ascult. Mai multe înveți ascultând decât lehăind fără rost - a răspuns cam înțepat tăcutul Ion Cotman. Cei care se cam știau cu musca pe căciulă au înghițit în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-o făcut-o pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
panta lungă a dealului ce străjuia marginea de miază-noapte a târgului. Pâcu morfolea muștiucul lulelei stinse, semn că are ceva de spus. Pâcule! Iți stă ceva pe limbă sau mi se pare mie? Dă-i drumul, că altfel ai să înghiți luleaua cu totul - l-a îndemnat moș Dumitru. Mă gândeam și eu așa...ca omul la drum - a răspuns Pâcu, cu glas moale. Eu credeam că vrei să-mi spui ceva și nu îndrăznești... Nu că nu îndrăznesc, însă nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Asta nu înseamnă că diseară, la Crâșma din drum, trebuie s-o faci pe mutu’ de la manutanță și să ne lași să stăm ca la priveghi, că ai feștelit-o!...Te pun să mergi în urma șirului de care și să înghiți tot colbul șleaului. Auzitu-m-ai? Păi cum ești tu apucat ai fi în stare să mă pui la coada trupei. Mai degrabă spune-mi cu ce îl botezăm pe Hliboceanu diseară. Aista-i om umblat, nu un țângău, ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe lângă el! a urat Pâcu, dând peste cap mai avan ca niciodată țoiul cu rachiu. Moș Dumitru îl urmărea cu băgare de seamă și abia se putea stăpâni să nu pufnească în râs...Pâcu a făcut un efort vizibil să înghită rachiul. Lui Cocoșitu îi curgeau lacrimile, privind când la țoiul golit, când la Mitruță, când la ceilalți din jurul mesei, care își făceau de lucru, ca să nu izbucnească în râs... De această dată, însă, primul întrebat de moș Dumitru a fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru manoperă. N-are rost să mai vorbim: o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară. Lionel mai ia o sorbitură de cafea, cu ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care, după ce-l miroase, spune: Așa da, măi Gustave! Vezi că, dacă vrei, poți? Gustave, disprețuitor, îi toarnă, pe fundul paharului, puțin vin. Lionel ia o sorbitură, plimbă vinul prin gură cum a văzut că se face, după care îl înghite. Îi spune lui Gustave, cu alură de connaisseur: — Toarnă! Gustave le umple paharele. Liliane dă paharul peste cap, ca pe-o oranjadă: i se uscase gura de la prețuri. Sommelier -ul dă să plece, dar Lionel, care între timp a mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aștepți? îi pune Liliane o întrebare plină de bun-simț. — Nu pot să profit, ești beată. — Ești manierat, îi întoarce ea complimentul. Lionel se uită la sticla de șampanie în lumina lămpii. Constată c-a mai rămas de-o înghițitură. O înghite. — Plec, am de lucru. — La ora asta? Ce? — O să vezi. De fapt, o să citești. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel. Pleacă. Intră în garsonieră. Se așază la birou. Pune pe birou caietul cumpărat la librărie și caligrafiază pe copertă, cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bogate și nobile nu scăpau ocazia de a și destina copiii de sex feminin acestei meserii considerată onorabilă, chiar dacă acest lucru Îi Îngrozește În prezent pe istoricii moderni. Notă: Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Zeus a Înghițit-o Însă pe Metis Înainte ca aceasta să nască, astfel că Atena a ieșit direct din capul lui Zeus, cu tot cu arme și armură. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic care a cutremurat cerul și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
fi: nici computerul nu mă mai ascultă nu mai pune filme frumoase seara, nu îmi mai dăruiește mesaje dusterul meu, nou-nouț, m-a lovit cu ușa de la portbagaj peste față mi-a căzut pleoapa dreaptă și văd dublu aspiratorul îmi înghite periodic, în burdihanul lui plin de praf câte un cercel cu perlă toate țevile din casă picură, garniturile mă lasă, plasticele și metalele se fisurează ce să mai spun despre oameni. sunt mai singură ca niciodată noroc cu canarul josă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
captopril după ce faci prima flotare te ajută să îți faci insulină o groază de unități sunt necesare pe zi, nu ai nici cea mai pardonabilă vină vorbește, recită, scrie, ești liber să fii 49 19 pădurea după ce scrii acest poem înghite, rogu-te, ertapenem. înălțimi ale tale îmi țin umbră acum, prin vara de șes. fabrici adierea asta, care îmi vindecă atingerea, sărutul, mierea. ești alesul meu, fii înalt, strânge veverițe multe și vindecă-mă de plecările trenurilor înțepenite și ale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grăbește ceasul care se scurge de pe comoda din dormitor te silabisesc dali și buñuel. mai trist e că va fi cum se va decide că este deja. tablete albastre de pe case vor cădea peste gâtul meu de girafă care a înghițit cu plăcere și fără pic de distanță această mare dragoste și oamenii de zăpadă vor ajunge tiptil în camera mică în care tu te fardezi, în care va fi ceva mai răcoare. totuși este și un început de primăvară aici
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale, puțin câte puțin, mușcătură din alună cu mușcătură din alună, pupicel cu pupicel de zânuță bună, de după buzele fragede ies uneori dinți șlefuiți, care pot fi pipăiți cu limba, alteori colți sfâșietori, așezați pe trei rânduri, când timpul tău înghite fără milă recoltele tale, căminul tău, femeia ta, infernul tău, oceanele tale fără maluri, utila ta piatră omfalos, în care îți sculptezi mușcăturile sacre. nouă deasupra: persistența este eficientă, începi să rozi cu dinții tăi proaspăt schimbați pântecul timpului tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de data asta un dovleac, fă-ți o plăcintă din el, tu ești cea mai bună făcătoare de plăcinte de dovleac, las-o pe asta puțin să aburească pe masă și apoi înfruptă-te din ea. fluviul - despărțirea, întoarcerea am înghițit și fluviul Țdespărțirea), luo na am mâncat cu bețișoare dragostea ta nesfârșită. am demonstrat că sunt un luptător - statuie de teracotă am încremenit în dragoste. luo na, trăirea ta este o libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care a făcut castane, cu care ne bate trupul fragi, cu care ne adoarme gustul, maiestuos întoarcere am înghițit și fluviul, am mâncat și toată povestea cu cojile nucilor, cu zimții castanelor verzi cu zorile cafenii, cu zahăr brun, cu amăreala migdalelor tale. luo na, atât vreau și eu, atât sper: un balansoar de ba da. nouă în primul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și toată povestea cu cojile nucilor, cu zimții castanelor verzi cu zorile cafenii, cu zahăr brun, cu amăreala migdalelor tale. luo na, atât vreau și eu, atât sper: un balansoar de ba da. nouă în primul loc: înainte de a pleca, înghite toate motivele tale de a pleca, și pe cele de piatră sculptată, și pe cele de piatră brută, și pe cele de nisip, și pe cele de cioburi, și pe cele de șerpi, și pe cele de broaște, și pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
liniștire a tuturor spiritelor. nouă în al treilea loc: soarele la apus se oglindește în lacul kanas, în lumina lui care din portocaliu trece, încet, încet, în verde, imaginea strălucirii focului de deasupra focului, cei doi sori încep să se înghită unul pe celălalt, pentru a face loc întunericului, zărești turma ta de tauri născuți din dudele aurii cum se întoarce, sătulă, în grădina suspendată a dragostei tale, trăgând după ea o bucată uriașă de câmp, cu iarbă grasă, înaltă, în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un pic, îl mângâi și tu pe el pe piept Țnu trebuie atinși pe aripi, ai învățat de mult asta), el zboară la câțiva becuteci de tine și îți dă puțină lumină, cât să nu te orbească, ochii tăi au înghițit fântâni de întuneric deja, zărești puțin pereții colțuroși ai prăpastiei pierderii-dragostei și din traseul potecuței tale mai departe, aripile insectei de lumină zbârnâie pe ton baritonal, realizezi că această mică ființă are toate calitățile să găsească desaga-fără fund, atât de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ca un taur în lianele verzi, te lupți cu lianele verzi ale acestei încrengături, strivești cu fruntea boabe mici de struguri acri, calci pe pământul cleios cu dificultate, pământul cleios este mișcător, trebuie să împingi mai tare, altfel te va înghiți, spui rugăciunea sufletului tău, o simți pe luo na în trupul tău, cum te ajută să împingi. de-a v-ați ascunselea te-am căutat pe pământul întreg, îndelung l-am înconjurat, desculță, pe toate meridianele, în zadar într-un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]