4,482 matches
-
se pune pe picioare. Uite ce spune el la 17 februarie 1702 (7210): „Facem știre cu această carte... pentru svânta mănăstire... Danco, din târgu din Iași... fiindu mai înainte beserică mirenească... și o am făcut mănăstire mare,... și o am îngrădit și o am înzăstrat cu ocini și cu odoară și cu veșminte. După aceste... am dat acestei... mănăstiri,... anume Danco, un hăleșteu ce iaste în hotarul târgului Iașilor, pre Căcaina, di sus de târgu de Iași”. Ai să vezi mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe întreg satul Piscani și „vădzând domniia mea acea svântă mănăstire Copoul că iaste stricată și pustiită și descoperită,... am socotit ca să nu stea ace... rugă închisă și stricată, ce o am deschis și am acoperit-o și o am îngrădit și de toate ce-au trebuit o am grijit”. Vorba ceea, părinte: ai stăpâni, ai și necazuri! De unde până unde ai dat-o pe zicale: Așa s-a întâmplat cu mănăstirea Copou, fiindcă satul Rufeni, după cum se știe, era în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Duca voievod arată binefacerile pe care le-a acordat mănăstirii Copou: „fiindu de câtăva vreme pustiită și risipită din vremile răscoalelor și nepacea și greul ce-au fost în țară... o am grijit și o am acoperit, și o am îngrădit și am făcut și casă lângă... mănăstire din temelie și cu cărți în svânta biserică și o am înzestrat cu bucată de loc din hotarul târgului Iașilor, împregiurul Copoului, cu vii ce sântu împregiur, și cu un sat, pe nume
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o să rămân singură, dar în aceeași măsură și că o să mă mărit cu cineva pe care nu-l iubesc cu adevărat. Îmi fac griji că n-o să pot avea copii, dar și că, dacă o să-i am, o să-mi fie îngrădită libertatea. Dar mai ales îmi fac griji pentru lucruri mici, cu adevărat insignifiante. Cum ar fi grila de zboruri. Ăsta e un lucru de care nu sunt niciodată prea încântată. De fapt, îmi displace că o persoană pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
parte căpitanului, cu alta mi-aș cumpăra transferul, și tot mi-ar mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet privirea peste palmieri, barăci și dunele de nisip ce îngrădeau totul de jur împrejur, transformând postul militar într-o închisoare unde gratiile fuseseră înlocuite de dunele înalte care amenințau să-i îngroape o dată pentru totdeauna. — încă unsprezece ani aici! murmură apoi ca pentru sine. Dacă reușesc să supraviețuiesc, o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vechile timpuri ale expansiunii mahomedane, când fanatismul religios fusese cel mai rigid și mai exigent. Erau un popor care, de când apăruse pe fața pământului, știuse să primească ce e mai bun din ce i se oferea, refuzând tot ceea ce îi îngrădea libertatea și caracterul; și Abdul-el-Kebir s-ar fi simțit fericit și mândru să fie conducătorul lor, cu toate că știa că acest popor nu putea fi cârmuit. Tuaregii ar fi știut să accepte și să înțeleagă ceea ce el încerca să ofere, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lumină, care arată ca luna în toiul iernii. Și mori acolo de unul singur, încet-încet. Numai când mă gândesc la așa ceva mi se face pielea de g\in\, am zis eu. Ar trebui s-o găsească cineva și s-o îngrădească. — Da, dar nu e nimeni în stare s-o găsească, așa că ai grijă să nu te abați de la cărare. — N-am să mă abat! Naoko și-a scos mâna stângă din buzunar și m-a strâns de mână. — Tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să aibă o gură din care izvorăște. Se odihneau Înainte să-nceapă partea mai grea a drumului, iar Nick Încerca să-i explice: — Uite, Piticot. PÎrîul traversează drumul principal și trece pe pămÎntul unui fermier. Și fermierul Ăla l-a Îngrădit, e vorba de o pășune, și-i gonește pe cei care vin să pescuiască. Așa că s-au oprit la podul de dinainte de gard. Și-n partea de rîu la care ai putea ajunge dacă-i traversezi cîmpul ține un taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să procedăm. Să intrăm toți odată? întreabă Ben. — Să nu-l intimidăm, devin eu isteață. Știți, șase contra unu... Aruncăm o privire la casa lui Jim. E mică, are un perete comun cu a vecinilor și un zid de piatră îngrădește un petic de iarbă care ține loc de grădină. Niște boscheți anemici marchează, împreună cu aleea îngustă, proprietatea sa de a vecinului de alături. Celelalte case de pe strada aceea, deși construite la fel, au ușile vopsite frumos sau felinare neo-georgiene amplasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
într-un peisaj cultural specific, mai mult sau mai puțin îngrijit. E adevărat însă că, după 1990, și gardurile au intrat în tranziție. Îmi aduc aminte de peisaje idilice în care apăruseră peste noapte țarcuri bine îngrădite, dar care nu îngrădeau nimic altceva decît o declarație de proprietate : aici va fi casa mea ! și cu toții am strîmbat din nas la gardurile masive care au început să despartă de privirile vulgului vilele interzise ale noilor îmbogățiți. Acum însă gardu rile și gărdulețele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noi, cine e împotriva gardului e și împotriva noastră ! Lucrurile au evoluat însă foarte mult de atunci, iar acum garduriada vine tare pe urmele borduriadei. „Gărdu leț, mîndria țării/sectorului/cartierului” devine pe zi ce trece sloganul bunului edil. Se îngrădesc parcuri și părculețe, străzi și colțuri de stradă, spații goale și treceri frecventate de cetățeni, totul de dragul a ceva frumos. Căci utilitar este doar rareori... Pentru unii, aceste garduri sînt o necesitate. Ele pot să protejeze tufa de trandafiri sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
chemat ? completează printre dinți vecinul său de scaun. Nu-i chemase nimeni, veniseră singuri la Dialogurile Dilemei Vechi. Iar de rezolvat pro blema „întîlnirii dintre religii”, cred că aici și Dumnezeu mai are încă o dilemă... Dar nimeni nu poate îngrădi dreptul omului la nemulțumire. Cu toții am devenit obiectul nemulțumirii aproapelui și cu toții sîntem nemulțumiți de tot ce e în jurul nostru. Exprimarea neîngrădită a nemulțumirii a devenit principala noastră preocupare de timp liber - și nu numai. Iar acest sport național a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de două mii de ani, cu agora greacă și forum-ul roman, dar se apropie de maturitate abia începînd cu secolele XIII-XIV și formarea Parlamentului englez. Pentru a asigura rolul deliberativ al acestuia, discuțiile din cadrul Camerei Comunelor au trebuit să fie îngrădite și orientate de reguli de convorbire. Așa au apărut primele rules of order. Ele se aseamănă, pe undeva, cu acele norme de comensalitate expuse cam în aceeași vreme de către Erasmus din Rotterdam în faimosul său manual De civilitate morum puerilium
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceeași poziție și același limbaj”. Ca și regulile lui Erasmus despre cum să mănînci și cum să bei, cum să stai pe scaun și cum să-ți controlezi la masă diversele porniri fiziologice etc., regulile lui Roberts încep prin a îngrădi pornirile de a vorbi orice, oricînd și oricum. Mai întîi de toate, nimeni nu trebuie să intervină în dezbatere dacă nu este competent să ia cuvîn tul în problema aflată în discuție. Apoi, dreptul de a vorbi (obtain the floor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în Calcutta; tocmai pentru că erau singurul lucru artificial în acest oraș ridicat din junglă. Aveau o liniște de aquarium și, în timpul nopții, păreau înghețate sub boarea brățării de globuri electrice. Parcul mi se părea nesfârșit, deși știam bine că e îngrădit, pe de o parte de linia ferată, iar de cealaltă de șosea și de mahalale. Îmi plăcea să rătăcesc pe alei și să cobor pe marginea apei, unde arbori mai tineri, răsădiți după terminarea lucrărilor, creșteau în voie, cu o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbind melancolic. Pentru că, Doamnă, continuă întorcîndu-se către Marina, noi, câțiva, am ajuns mai demult la concluzia că numai prin teatru, adică prin spectacol (incluzînd, evident, mimul, coregrafia, corul), numai prin spectacol am putea izbuti să arătăm că, deși condiționați și îngrădiți din toate părțile, noi, ca și contemporanii noștri din celelalte țări și continente, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă... - Chiar dacă cineva e gata să ne stropească cu gaz și să ne dea foc, adăugă Valerian. - Și vă rugăm să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
construcții absurde. Așadar, în viziunea deschisă de revelația mistică, paradigma umanității inserată fluxului istoric nu se află alături de absolutul nesfârșit al transcendenței ci este învăluită și scufundată în el. Respingerea simplei alăturări vizează excluderea unei imagini în care infinitul fiind îngrădit, țărmuit de circumscrierea ce încadrează finitul s-ar dovedi, la rândul său, un nou finit. O astfel de situație contradictorie nu este prezentă în deschiderea viziunii mistice care oferă, dimpotrivă, perspectiva transcendenței ce cuprinde și poartă ascuns omul ca individ
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care o șifona acum Hattie, șezând pe ea (lucru care n-ar fi trebuit niciodată să se întâmple.) Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un gând care se reconstituia întruna pentru a-i râcâi sufletul, era acela că el, John Robert Rozanov, nu va putea ști niciodată când și cu cine avea să-și piardă Hattie virginitatea, spărgând ireversibil cercul magic în care o îngrădise el. Va trebui să aștepte și să ghicească și niciodată să nu fie sigur, și cum ar putea îndura așa ceva? De aici, ideea de a precipita evenimentul și de a-l ține el sub control. Nu-i mai rămânea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
filozofului, care părea a fi harta în relief a unei întregi țări. Se uită la capul teșit, la fruntea adânc brăzdată, cu bulbucii ei de carne moale, la părul foarte scurt, creț, electric, la nasul ca un cioc de pasăre, îngrădit de două șanțuri adânci în care creșteau perișori cărunți, la gura proeminentă, hulpavă, cu buzele-i roșii și umede, și bășicuțele de salivă la colțuri, la ochii gălbui, dreptunghiulari, aprigi, care se străduiau din greu să-i transmită un semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
una dintre uși și își retrase pe dată mâna: metalul frigea. Trecu pragul, clipind des, cu genele ude din cauza vaporilor. În fața lui, și dedesubt, i se înfățișară o puzderie de lumini sclipitoare. Stătea pe un fel de podeț sau galerie îngrădită de bare, de la care coborau în dreapta și în stânga șiruri de scări de metal, aproape verticale. O uriașă masă de țevi scânteietoare, unele foarte înguste, altele imense, umplea spațiul de dedesubt. Țevile erau confecționate dintr-un metal argintiu-aurit, un auriu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Maffesoli definește înțelegerea postmodernității ca o "perspectivă într-un fel mistică, desigur, dar care pune accentul pe demersul inițiatic: a ieși din sine pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată" (p. 192). În final, să spunem că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lumii. Toate acestea delimitează creativitatea non-activității. Perspectivă într-un fel mistică, desigur, dar care pune accentul pe demersul inițiatic: a ieși din sine pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată. Există vacuitate în atmosfera epocii. Con-simțire la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de știre că însumi,...am dat sfintei rugi Galata,...niște chilii pe care le-am făcut eu lângă mănăstire și cu locul pe care l-am curățit cu oamenii și cu banii mei, în pădurea întreagă și deasă, și am îngrădit cu gard acele chilii și cu locul... Și de asemenea,...am dat sfintei mănăstiri Galata un loc de prisacă,... Balica” ce „a fost din vechime... al Mitropoliei din Suceava.” Când am citit numele - Balica - mi-a trecut prin minte - ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că vodă își motivează gestul arătând întâi că mănăstirea „fiind de câtăva vreme pustiită și risipită din vremile răscoalelor și nepacea și greul ce-au fost în țară...Domnia mea o am grijit și o am acoperit și o am îngrădit și am făcut și casă lângă svânta mănăstire din temelie și cu cărți...și o am înzestrat cu o bucată de loc din hotarul târgului Iașilor, împregiurul Copoului, cu vii ce sântu împregiur, și cu un sat... Rufeni,...în ocolul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]