1,318 matches
-
să iasă la iveală din gingașa mea mâna. Ah! Scrisul... fericirea mea supremă! Dacă aș putea, aș împărți timpul în 60 de ore Și atunci aș scrie neîncetat, căci 60 de ore Ar fi puține, pentru un scris nefabricat. Aș îngrămădi în cuvinte, fapte și sentimente, Iubiri și alte vise prețuite în filmul vieții, Dacă aș putea, aș scrie câte o carte în fiecare zi, Și nimeni și nimic nu m-ar putea opri. Fericirea mea constă în cuvinte cu sens
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
fapt cantina ornată și improvizată ad hoc...deci o încăpere modestă, obișnuită, curată, fără lozinci pe pereți unde luau prânzul toți; prezidiul era format din trei scaune și două mese, împodobite cu fețe de masă roșii... iar restul accesoriilor erau îngrămădite într-un colț. Celelalte scaune fuseseră aranjate ordonat, întregind ansamblul de sărbătoare dar fiind îngrămădeală, stând și doi pe-același loc, alții în picioare, așa încât aveai impresia, că ajunseseră ultimii în bodega din cartier, la ora terminării serviciilor. Totul se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fost rase de pe fața pământului și înlocuite cu întinse, monstruoase ghetouri de beton, cu blocuri așezate la o palmă unul de altul, fără verdeață, fără locuri de joacă pentru copii. O populație adusă în mare parte de la țară a fost îngrămădită în aceste clădiri. Un întreg popor a fost silit să trăiască în "cutii de chibrite", cum au fost botezate blocurile din prefabricate. Eu însumi am trăit întreaga mea viață în condiții de ghetou. M-am născut într-o cămăruță cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de vază. Nu s-a scurs decât jumătatea unei luni când cei doi drumeți au ajuns în câmpia dintre două mari orașe, vestite prin bogăția lor și prin petrecerile și plăcerile lipsite de griji ale oamenilor din ele. Aici se îngrămădeau cei mai puternici stăpâni ai țărmului mării, localnici și străini, poftele lor necunoscând margini. Unul din aceste orașe se numea Sodoma, celălalt Gomorra. Călăuzindu-se după veștile aflate, drumeții ajunseră aici socotind că mai departe nu aveau de cercetat nimic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Rahat! Mi-aș fi dorit din toată inima să pot pune laba pe Încă o bere. — Hai Gus, e timpul să mergem la lojă. Sunt sătul pânăn gât sajut handicapați n timpu serviciului, de ce s-o fac șin timpuliber? Mă Îngrămădesc În taxi. — Ți-e bine Bruce? Pari ofticat, zice Gus, fixându-mă cu privirea În timp ce urcă și el Înăuntru. — O să-mi fie bine imediat cum ajung undiar trebui să mergem. Țip la taximetrist: La Clubul Masonic din Edinburgh, În Shrubhill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Elena Marin Alexe La apus de viață s-au îngrămădit idealuri și dorințe nerostite, neuitate, neatinse. Stau acolo ca într-o sală de așteptare a timpului. Uneori le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
gliptotecile sunt, în epoca elenistică și romană, private (cel mai adesea, era vorba de prăzi de război depozitate în casele consulilor sau generalilor învingători). Muzeul din Alexandria era cunoscut în primul rând pentru biblioteca lui. În perioada clasică, tezaurele sunt îngrămădite în sanctuare religioase, precum ofrandele ("operele de artă" de azi) în temple. La fel, în biserici și catedrale. La fel, tezaurele acumulate în palate, pentru a îndeplini datoriile funcției regale, război, împrumut sau comerț (mai apropiate, în acest sens, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
corp, averea, viața, norocul, forța și tăria voastră, precum și izvoarele de merit pe care le-ați acumulat de-a lungul timpului și pe care le veți acumula în viitor, împreună cu tot ceea ce v-ar putea aduce vreodată plăcere și fericire. îngrămădiți tot ceea ce este mai bun și mai dezirabil și, fără măcar atâta dorință sau atașament cât o sămânță de susan, oferiți-le toate învățătorului vostru și zeităților din nirmănakăya, în totalitate și fără a lăsa nimic pe dinafară. Aceasta este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
au mai putut s-o întrețină și au fost "evacuați", cărora li s-a furat locuința prin diferite tertipuri etc. În comunitățile urbane umane, edilii găsesc încăperi prin clădiri comerciale, gări, magazii, hoteluri vechi. În altele, cei fără adăpost se îngrămădesc sub scările unor blocuri, pe lângă gropi de gunoi, chiar în cavouri abandonate din cimitire sau în canale 197... În general, vecinii nu mai sunt "săritori", nici impresionați de cei care nu au loc de muncă și de odihnă, nici de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
nu se dovedește ca împlinind porunca iubirii de oameni. (n.s. 198, p. 185) footnote>” (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șasea, în PSB, vol. 38, p. 185) „Născocind unele ca acestea împotriva dogmelor Bisericii și îngrămădind mituri deșarte la urechile celor mai simpli, cu dreptate vor auzi: Vai celor ce proorocesc din inima lor ... și nimic din ale Domnului (Ier. 23, 16). Fiindcă, opunând vedenii și preziceri și proorocii ale inimii lor cuvintelor Duhului, nu simt
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Homer, Platon, Dante, Shakespeare sau Eminescu, despre cei mari pe care îi iubea, se muta cu toată ființa lui în universul lor. Toată viața s-a pregătit pentru întâlnirea cu ei. De altfel, cam tot ce a scris important se îngrămădește în anii lui târzii, 5 când a căpătat certitudinea că se familiarizase, uzându-le între timp, cu toate resorturile vieții. De aceea interpretările lui la marii scriitori sunt sapiențiale, și nu culturale. Vorbea, cu ajutorul celor foarte mari, despre el însuși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și de durerea acestei maternități. Se află din poem chiar amănuntul, mișcător, că, la plecarea lui Ahile în război, Tetis i-a pus în corabie, să-l ducă acolo, departe, un cufăr frumos, împodobit cu lucrături, în care i-a îngrămădit straie de tot felul, să-i țină de frig și de vânt lângă Troia, adăugând și o cupă măiestrită, pentru libațiuni (pe care Ahile o folosește când pleacă Patrocles la luptă). Între plecarea lui Ahile din Ftia și începutul acțiunii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
faci / Tot ce-am să-ți cer. - N-o să m-abat o iotă. (To the syllable)“; „Stăpâne, se va face ntocmai“ (în text doar: it shall be done); „după voia ta, / I-am risipit prin insulă în cete“; „Stau toți / Îngrămădiți precum ai poruncit“. În sfârșit, lui Ariel îi face mare plăcere să se laude cu promptitudinea și cu viteza îndeplinirii oricărei porunci: „Ești gata? - Stăpâne, gata sunt“; „Îi aduc îndată“; „Ca gândul am venit“; „Sorb aerul din față-mi și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Homer, Platon, Dante, Shakespeare sau Eminescu, despre cei mari pe care îi iubea, se muta cu toată ființa lui în universul lor. Toată viața s-a pregătit pentru întâlnirea cu ei. De altfel, cam tot ce a scris important se îngrămădește în anii lui târzii, când a căpătat certitudinea că se familiarizase, uzându-le între timp, cu toate resorturile vieții. De aceea interpretările lui la marii scriitori sunt sapiențiale, și nu culturale. Vorbea, cu ajutorul celor foarte mari, despre el însuși, iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și de durerea acestei maternități. Se află din poem chiar amănuntul, mișcător, că, la plecarea lui Ahile în război, Tetis i-a pus în corabie, să-l ducă acolo, departe, un cufăr frumos, împodobit cu lucrături, în care i-a îngrămădit straie de tot felul, să-i țină de frig și de vânt lângă Troia, adăugând și o cupă măiestrită, pentru libațiuni (pe care Ahile o folosește când pleacă Patrocles la luptă). Între plecarea lui Ahile din Ftia și începutul acțiunii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
faci / Tot ce-am să-ți cer. - N-o să m-abat o iotă. (To the syllable)“; „Stăpâne, se va face ntocmai“ (în text doar: it shall be done); „după voia ta, / I-am risipit prin insulă în cete“; „Stau toți / Îngrămădiți precum ai poruncit“. În sfârșit, lui Ariel îi face mare plăcere să se laude cu promptitudinea și cu viteza îndeplinirii oricărei porunci: „Ești gata? - Stăpâne, gata sunt“; „Îi aduc îndată“; „Ca gândul am venit“; „Sorb aerul din față-mi și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pietre multe“, iedzar, „cîrd de iezi“, umbrar. Tot așa se întîmplă cu numele de plante sau cu părțile acestora: alunar = alunet (cf. prov. avelanier, fr. avelinier, catal ballaner, sp. avelanar), băn. feregar (< filicarium), hăbădicar, sau hăldăbicar „un loc unde sunt îngrămădite multe vreascuri“, frunzar, stufar etc. A putut, astfel, să existe și Făgar (cf. ven. fager, friul fayar). Formele sincopate Fogros, Fugrasch, Fagrash, Fugresch, Fugrisch transcriu grafic pronunția săsească Fugrosch. Aceasta a fost adaptată după magh. Fogaras (prin sincoparea vocalei mediale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Despre neandertalianul târziu se spune că putea să exprime o poruncă, o chemare sau o dorință, însă segmentul vocal emis de el nu era un cuvânt silabă compus din foneme orânduite succesiv, ci un glosem în care componentele acustice erau îngrămădite într-o expresie compactă. De la glosem până la silaba cu sunete consecutive este cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea transmite un mesaj, pentru care folosea două gloseme formând o propoziție bimembră, primul embrion
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
luj/er, în lat. arrogo < ad rogo „a lega împreună, a asocia”, struo „a reuni, a asambla, a ordona”, fr. raisin „strugure”, vgr. rax, ragos „fructul viței de vie”, rachis „ax, arac”, alb. shtruar „așezat, aranjat”, shtrëngoj „a strânge, a îngrămădi, a fixa”, germ. Strunk „tulpină, cotor”, sl. struk „păstaie”. Gordin, soi de viță de vie, era considerat de Hasdeu dacic, trecut și la slavii de sud, întrucât nu găsea la albanezi o formă pe care să o ia de bază
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pătruns și în franceză: bru „noră”. În realitate baza acestor forme este preindoeuropeană, cu reflexe și în germ. Frau „soție”, și în sl. brat „frate”, și în lat. frater „frate” (φράτωρ), iar la sensul inițial ne trimite lat. fratro „a îngrămădi împreună, a strânge sau a lua la un loc”, rezultatul fiind brutus (βραύς) „greu”; cf. sl. bratǐ comparabil cu rom. a lua (lat. levo), prezența lichidei l ca alternativă pentru r fiind confirmată de vgr. φυλή „fila, comună primitivă” (lat.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lăsând urme adânci în limba noastră, unele dintre aceste urme, continuă el, ajutându-ne chiar să ne lămurim asupra epocii străromâne și a patriei noastre primitive”. Autorul scoate în evidență cu litere aldine cuvântul „Vecinii”, întrucât sub acest titlu el îngrămădește tot ce, existând în limba română, nu poate fi explicat prin latină (p. 255-316). În felul acesta cuvântul „simbioză” care urmează în citat și care presupune amestecul de sânge, despre care am vorbit mai sus, ca expresie a structurii heteroglote
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o dezinvoltură tot atât de mare pentru unitatea de loc, constrângere incompatibilă cu complexitatea intrigilor sale. Îi atribuie corului, în Henric V, piesă din 1597, următoarele cuvinte: " Această groapă de nimic poate ea să cuprindă vastele câmpuri ale Franței? Putem noi oare îngrămădi în acest cerc de lemn toate căștile care au îngrozit întreaga suflare la Azincourt? Oh! Iertare! Fiindcă o cifră cocârjată poate reprezenta într-un mic spațiu un milion, permiteți ca, zerouri ale acestui calcul enorm, noi să punem în mișcare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a ieși din limitele imparțiale ale artei, are o misiune națională, o misiune socială, o misiune umană. Când vede în fiecare seară această mulțime atât de inteligentă și atât de avansată care a făcut din Paris cetatea centrală a progresului, îngrămădindu-se în număr mare în fața unei cortine pe care gândirea sa, a lui, acest plăpând poet, o va face să se ridice dintr-o clipă în alta, își dă seama cât de puțin valorează el, față de atât de multă așteptare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-o situație." Totuși, dacă aduc visurile pe scenă, dramaturgii suprarealiști, ca și moștenitorii lor, Ionesco, Adamov, Weingarten, Arrabal nu vor să le dea pieselor lor o atmosferă onirică, asemănătoare celei în care se scaldă teatrul simbolist. "Să nu fie îngrămădit pe platou un talmeș-balmeș de vise sub pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
țăranilor. Dar primăvara lui 1877 nu adusese nicio mângâiere sufletelor lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și nenorociri... Nourii care se îngrămădeau pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]