12,707 matches
-
n-au luat drumul, n-au ieșit din hotel nici măcar ca să treacă drumul?" Ali Mehmet s-a mirat sincer. A dat palmele în lături, a nedumerire, "de ce să iasă din hotel. Aici chiar și sînt de toate, doar eu mă îngrijesc să fie de toate, și apă, și șerbet, și tătărușci și imam baialdî, și saraigli. Iar despre Cocoș nimeni nu știe mai multe decît mine în Medgidia. Eu sînt cel mai bătrîn turc din Medgidia. Eu l-am mai apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și Sofie veniseră în vizită, să-și petreacă o lungă, mult prea lungă vacanță. Avea grijă de toate, avea grijă ca totul să meargă strună ori numai făcea în așa fel încît să se audă în Vladia că ea se îngrijește de viața Vilei. Suspicios din fire, Radul Popianu nu credea pînă nu se convingea. Iar convingerea sa era evidența faptelor. Evident deci era că la cumpărături K.F. o întovărășea pe Sofie, lăsînd așa să se creadă că nu face decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcuse să plece, într-un fel era pentru că prințul încălcase obiceiul, rămăsese și iarna. Era de părerea, ce vorbea!, avea convingerea că tot ce este mult, ce este prea mult este dușmanul normalității, iar el era omul pus să se îngrijească de păstrarea normalității. Iar, pe lîngă toate acestea, prințul nu aparținea doar Vladiei. El venea pentru cîtva timp în așezare de undeva și apoi se-întorcea tot acolo, undeva. Asta, era la mintea cocoșului, presupunea tot felul de relații, legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toată puterea forțelor, cînd sînt bărbați întregi și dintr-o dată li se arăta în jurul lor o lume de cucerit. Cam de pe la douăzeci și cinci pînă la patruzeci. După aceea omul se schimbă. Se schimbă fără să-și dea seama, începe să se îngrijească de ceea ce are, devine, cum să zic, conservator. Din păcate, la noi, o dată cu dispariția partidului conservator, cei mai mulți dintre bărbați o iau pe cont propriu și în sensul strict al cuvîntului, destul de devreme. Dumneata ce vîrstă ai?" Leonard Bîlbîie amuți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poată profita? Guvernul sau opoziția! Iar ei voiau să știe de la el dacă evenimentele care se întrevăd vor împinge opoziția pînă pe băncile guvernului ori dacă guvernul își va întări poziția. Dorințe firești pentru niște funcționari de stat care se îngrijesc de viitorul lor. Mai ales pentru niște funcționari care n-au știut ori n-au putut să-și asigure neutralitatea. Doar el, Serviciul său, putea să-și păstreze, nu prea ușor, dar putea, imparțialitatea și în același timp nevoia tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
casa aia! Sînt două posibilități, domnule Mihail. Fie că toată chestia asta nu-i decît o farsă, nu merită atenție nici de doi firfirici, un fel de afacere Cocoș, văd că am ajuns să mă specializez, fie că toată lumea se îngrijește ca ofițerimea asta să reușească în prostia ei, are un interes deosebit să-și ducă planul pînă la capăt." Mihail pufni de cîteva ori, făcu "daa, da, da. Iată o analiză destul de corectă. Și eu cred tot așa. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sus, de pe dealuri, s-ar putea umple cu mărăcini, devenind impracticabil. Asta ar duce la o izolare și mai mare, nu?" Radul Popianu încuviință, "sigur, aerodromul este deja deteriorat, nu poate fi întreținut, nu poți cere nimănui asta, să se îngrijească de el, dacă ani de zile n-a aterizat nimeni. Ne pare rău, dar ce să-i faci, asta e viața, domnilor! Scaieții, mărăcinii sînt o formă de viață, nu?" N-au comentat, August Stoicescu își drese vocea, părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
schimbase cîte o vorbă ziceau că "e o idee grozavă, așa arată mult mai bine, dom'le, ai senzație de ordine, de disciplină, tocmai ceea ce ne trebuia". De două ori pe săptămînă toată lumea mînca în stradă, însuși colonelul Stoicescu se îngrijise de punerea pe picioare a trei bucătării de campanie, care străbăteau toată Vladia și distribuia porție cu porție zeama de cartofi ori de varză, ori de fasole, care îi punea pe toți în același rînd măcar de două ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai bine zis sfîșiată destul de credibil. Adjutantul Popianu făcea o figură grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
enumerate În carte, din care nu lipsește nici stofa cu furnituri pe care i‑am cumpărat‑o din prima mea leafă, nici sticla cu coniac „Martel“ pe care el o va bea Într‑o singură seară. Enciclopedia morților nu se Îngrijește numai de bunurile materiale, doar nu este un registru de contabilitate sau de inventar, nu este un indice de nume, precum Cartea regilor ori Cartea genezei, cu toate că are câte ceva din fiecare; În ea se vorbește și despre lume, și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decât viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să‑și ia rămas bun unii de la alții, Întrucât fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într‑un glas, cu buzele uscate, șoptindu‑și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să‑i Întâmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aibă un anume tâlc, poate chiar o semnificație nefastă față de cel din Vară și pustie. (Dacă nu te hazardezi să Îmbini cele două forțe contradictorii, cea morală cu cea poetică, atunci retrage‑te. Cultivă‑ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește‑i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă sudoarea atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau un cuvant dulce și să-i răsplătească pe burlăci cu mângâieri și îmbrățișări pătimașe, după lăsarea serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în această lungă călătorie. Apoi se trecu la selecționarea celor trei Pahí-Vahínes1. Miti Matái hotărâse să fie numai trei, cu toate că erau mai mult de zece doritoare. Așa-numitele Pahí-Vahínes, care erau alese dintre văduvele fără copii mici, urmau să se îngrijească de toate nevoile membrilor expediției, de la prepararea mâncării, întreținerea curățeniei pe navă și îngrijirea celor bolnavi, până la incitarea la discuții, atunci când aveau să-i vadă deprimați, sau satisfacerea dorințelor sexuale, în zilele caniculare și în nopțile friguroase pe mare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai foloseau la mare lucru. Le învăț în continuare sau aștept să ne-ntoarcem în Al Patrulea Cerc? Așteaptă să ne-ntoarcem, dacă o fi să ne mai întoarcem vreodată, răspunse calm Navigatorul-Căpitan. De-acum nu mai trebuie să ne-ngrijim decât să găsim mijlocul de a reveni în acest punct. Dacă asta a fost poartă noastră de ieșire, asta trebuie să fie și poartă noastră de intrare. Restul zilei, cu o mare care părea o versiune infinită a lagunei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la destinația să din insulele Filipine. În cele din urmă compasiunea învinse teamă, mai ales că bieții oameni păreau mai degrabă cadavre ambulanțe decât pirați agresivi, iar catamaranul se apropie de țărm. Femeile putură să-și dea frâu liber sentimentelor, îngrijindu-se de bieții nenorociți, care arătau ca si cum ar fi fost deja cu un picior în groapă. De fapt, o parte a plajei era deja semănata cu morminte simple, deasupra cărora înfipseseră câte două lemne încrucișate, iar într-un adăpost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
doi zâmbeau pe sub mustăți și îi tot strigau " Hai, tovarășă, mai repede!", "profesoara" nu se pierdu. Calculă cu grijă și răbdare din urma lui, apoi spuse mulțumită: Bravo, elev, ai nota 10. Bica urmărea jocul copiilor în timp ce-și îngrijea grădina și se amuza văzând încăpățânarea zgâtiei de a fi în frunte, în ciuda faptului că era depășită de situație. Luana își făcuse un catalog cu zece copii. Rolul primilor cinci îl juca Ema, al celorlalți, Dan. Îl chemă la tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
păru anormală. Se pipăi să vadă dacă e vie. Auzi ușa deschizându-se și în conul de lumină îl văzu pe Renar. * * * A stat în spital o lună, cu tub de dren înfipt în pântec. Sanda i-a fost alături îngrijind-o, hrănind-o, citindu-i, cu o dragoste pe care numai inima de mamă o putea oferi. I-a povestit coșmarul prin care trecuse în lupta cu doctorii pentru a-i salva viața. Sătui de cartușe cu țigări și baxuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o interneze și s-o știe în siguranță sub grija medicilor. Viitoarea mamă avea oroare de spitale. Nici prin cap nu-i trecea să plece din casa ei. Apelară la ajutorul Sandei. Femeia își luă concediu și veni să-și îngrijească fata. Luana încerca să fie de folos trebăluind prin casă. Scăpa farfuriile, se rezema de pereți, se clătina la fiecare pas. Radu o certa și-o trimitea în pat, chinuit de gândul că i s-ar putea întâmpla ceva rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se scurgă în întuneric și păcat. Se rugă neîncetat pentru iertarea ei, îl imploră pe Domnul să n-o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele cu miez ale soțului ei să treacă pe lângă ea și tânjea după înșelătoarele dulcegării zilnice. Radu era incapabil de așa ceva. În schimb, o dădăcea zilnic, stându-i în coastă când făcea mâncare, îngrijea copilul sau se ocupa de alte activități gospodărești. Unde înainte tânjise după un bărbat care să-i fie aproape, acum Luana se simțea sufocată de prezența sâcâitoare a soțului ei în orice colț al casei. Sătulă de cei patru pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încântare. Se simțea liberă, fericită, în stare s-o ia de la capăt. Radu Noia, dacă nu voise să-i mai fie alături, atunci nu avea să fie al nimănui. Stricata își meritase soarta iar lui Laur Midea, nefericitul, se va îngriji și să-i aprindă o lumânare la căpătâi. În ce-l privea pe adulterul ei soț, urma, de-acum încolo, din spatele gratiilor, să se gândească și să regrete tot răul pe care i-l făcuse. Porni spre casă cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niciodată așa de complicat să-și găsească ceva de-ale gurii. Doar ce sosea la masă, că mâncarea Îl și aștepta, preparată de Karl sau de Ibu Som, cel care venea la ei din două-n două zile ca să se Îngrijească de gospodărie. Felurile de mâncare erau Întotdeauna simple, mai cu seamă dacă era Karl cel care se ocupase de gătit. Uneori se mulțumeau doar cu orez preparat la abur (pe care Însă Karl nu-l reușea niciodată, drept care din oală
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
țară liberă! — L-ați lăsat să plece deși era pe moarte? a exclamat Marga ret, străduindu-se să nu uite cumva strategia ei de luptă, să nu Îți pierzi cumpătul etc. — Dacă un pacient nu mai are chef să fie Îngrijit, asta nu ne privește. Pentru fiecare pat așteaptă cinci sute de oameni, așa că, dacă cineva e nerecunoscător pentru tot ce-i oferă Indonezia și vrea să plece, Îi spunem drum bun! — E limpede că pe-aici n-ați auzit de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]