3,006 matches
-
Radu (1.V.1926, București - 5.IX.1993, București), clasicist și traducător. Este fiul Elenei (n. Vasile) și al lui Dumitru-Titu Hâncu, magistrat. Este tatăl lui Agenor Bogdan Hâncu. H., primul născut dintre patru copii, a beneficiat de o educație îngrijită (în perioada liceului își plătește lecții particulare de latină și elină din banii de buzunar). Va absolvi Liceul „Dimitrie Cantemir” din București în 1944 și va urma în paralel dreptul și literele, luându-și licența în ambele domenii în 1948
HANCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
pe autonomie față de natură, cea nouă - pe reparticipare cu natura. Noua știință ne conduce de la o viziune colonială a naturii - asemenea unui inamic care trebuie jefuit și Înrobit, la o nouă viziune, pentru care natura este o comunitate care trebuie Îngrijită. Dreptul de a exploata, utiliza și poseda natura sub formă de proprietate este temperat de obligația de a administra natura și de a o trata cu demnitate și respect. Valoarea utilitară a naturii este Înlocuită gradual cu valoarea intrinsecă a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de omilii cu conținut ascetic și o Epistolă către călugări privitoare la virtuțile și întocmirea doctrinei apostolice. Și el pare să fi fost adeptul unor doctrine semipelagiene, pe care le-a expus cu limpezime și simplitate, într-un stil foarte îngrijit, deprins la școala literară din Lerin. Bibliografie. Ediții: PL 52. Studii: C. Tibiletti, Valeriano di Cimiez e la teologia dei Maestri Provenzali, Aug. 22 (1982), pp. 513-532. 5. Salvian din Marsilia Personalitatea lui Salvian din Marsilia exprimă foarte bine teribilele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se deosebește de literații galici din vremea sa, a căror atitudine era mai detașată și care se exprimau într-un stil limpede sau elegant; această violență se transformă însă adesea în prolixitate și emfază. Educația sa retorică, cu siguranță foarte îngrijită, a evoluat așadar într-o direcție diferită de cea agreată de mediul cultural al vremii sale. Bibliografie. Ediții: CSEL 8, 1883 (F. Pauly); SChr 176, 1971; 220, 1975 (G. Lagarrigue). Traduceri: CTP 10, 1977 (E. Marotta). Studii: M. Pellegrino, Salviano
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
născut la Pella, în Macedonia, care s-a mutat încă din copilărie în casa bunicului său, poetul Ausonius, la Bordeaux. Conform lui Della Corte, Paulinus ar fi fost primul editor al operei lui Ausonius. S-a bucurat de o educație îngrijită și a trăit ca laic, dispunînd de însemnate resurse economice. însă cînd avea treizeci de ani, invaziile barbarilor i-au lovit casa și familia, iar tatăl său a murit tot atunci. După numai cîțiva ani, goții i-au luat proprietățile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicator și ascultător. Petru și-a cîștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a unei retorici insistente, rod al unei educații îngrijite. în mod straniu, însă, Ghenadie, care e atît de bine informat în privința contemporanilor săi, chiar și a celor mai puțin valoroși, ignoră complet existența și producția literară a lui Petru Hrisologul. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 24, 1975; 24A, 1981; 24B
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod direct puternica influență a celui mai mare episcop și teolog al său. Fulgențiu s-a născut într-o familie de nobili, la Telepte, în provincia africană Bizacena, probabil în anul 467 (după alții, în 462). A primit o educație îngrijită, în cadrul căreia studiul limbii grecești a ocupat un loc important: din biografia lui, accentuat encomiastică, atribuită lui Ferrando din Cartagina (cf. PL 65, 119), aflăm (dacă e adevărat) că vorbea curent grecește și că se dedicase studiului lui Homer. După
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și credința creștină. Bibliografie. Texte: pentru Consolatio philosophiae, care s-a bucurat de multă atenție din partea cercetătorilor, amintim doar edițiile cele mai recente: ediția critică a lui L. Bieler (CChr.Lat 94, 1957) și ediția cu traducere italiană și comentariu îngrijită de C. Moreschini, UTET, Torino, 1994; traducerea făcută de Angioletta Ribet și L. Obertello cuprinde Mîngîierile filozofiei și Micile opere teologice (Rusconi, Milano, 1979), și de aceea poate fi considerată unica traducere italiană a operelor teologice. Dintre comentarii, fundamental este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al acestuia; la Arator, expresia e adesea pompoasă și greoaie, iar discursul, în mod deliberat, ermetic. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia lui Arator la școala lui Ennodius și Sidonius. în orice caz, educația sa retorică foarte îngrijită se poate observa în numeroasele imitații ale poeților clasici. Arator a fost un poet foarte cunoscut și în Evul Mediu. Bibliografie. Ediție: CSEL 72, 1951 (Mc Kinlay). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Elpidius Rusticus Și poetul Elpidius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stridența unor cuvinte rău puse împreună, confuzia produsă de barbarisme și alte reguli de acest gen. Recent, L. Holtz a observat că, prin această declarație de principiu, Grigorie nu voia deloc să respingă o scriitură conformă cu exigențele unui stil îngrijit, ci să conteste (chiar fără să-i amintească numele) regulile stabilite de Cassiodor, care publicase chiar în acea perioadă Principiile, de unde Grigorie ar fi extras acele afirmații, punîndu-le împreună sub formă de centone*. Cassiodor le recomandase copiștilor săi să nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cel Mare a încercat de mai multe ori să facă ordine în Biserica din Gallia și nu întîmplător cel mai mare poet din Gallia, din a doua jumătate a secolului, Venantius Fortunatus, provenea din Italia, unde avusese parte de o îngrijită educație literară la Ravenna. 1. Avitus de Vienne Continuarea tradiției literare în cultura creștină, fără apariția nici unei întreruperi în timpul trecerii de la societatea romană la regatele romano-barbare, este întruchipată cel mai bine de Alcimus Ecdicius Avitus, care a știut să îmbine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Avitus este declamator, căutat și prețios, asemănător cu cel al omiliilor sale, dintre care trei ne-au parvenit în totalitate, iar din celelalte (erau în total 34) numai fragmente. b) Poemele Mai cunoscută este opera sa poetică: în versuri foarte îngrijite și influențate de o educație clasică, Avitus a scris cinci Cărți care ilustrează evenimentele istoriei spirituale (Libelli de spiritalis historiae gestis); acesta nu era titlul poemului, ci indicația prin care autorul desemna, într-o scrisoare, opera sa poetică. De aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru cunoașterea ambianței istorice, nu numai a celei intelectuale, din Franța secolului al VI-lea, chiar dacă ar fi simplist să considerăm poezia lui Venantius doar o reflectare a istoriei francilor. Să spunem mai degrabă că, la el, versificarea fluentă și îngrijită, disponibilă în orice ocazie, este predominantă în raport cu profunzimea sentimentelor și cu angajamentul poetic deplin; printre calitățile sale se numără capacitatea descriptivă, grație căreia Venantius depășește monotonia ce caracterizează majoritatea poeziilor sale. în afară de compozițiile ocazionale din Miscellanea, Venantius și-a încercat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
șasea sînt mai omogene, iar conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, desigur, amplă, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant, deoarece idealul stilistic al autorului este Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie a remarcat și el acest lucru. în cărțile a doua și a treia, unde relatează controversa născută în jurul lui Eutihie, Evagrie se folosește de Istoria bisericească a lui Zaharia, pe care putea s-o citească încă în forma originală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
polemicile purtate cu învățații din Alexandria, dușmani dintotdeauna ai școlii antiohiene căreia el îi aparține (e antiohian și prin naștere) și, fiind nestorian, are motive de dispută cu monofiziții din Alexandria. Declară că nu a avut parte de o educație îngrijită, lucru confirmat de opera propriu-zisă, care este destul de dezordonată la nivelul structurii și al conținutului. Fotie afirmă chiar că „exprimarea e vulgară, ignorînd pînă și sintaxa obișnuită”. Cosma a ajuns vestit pentru opera sa geografică, intitulată - într-un mod care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cronicar ARKȘI ARCA e îngrijită, echilibrată, civilizată ca un oraș ardelenesc față de - să-i zicem așa - pitorescul regățean. Asta nu înseamnă că e și bătrînicios-conservatoare, dimpotrivă, scriitorii arădeni aflați la bordul ei cunosc bine teoriile și practicile artistice occidentale novatoare, au fost printre primii la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
poet care face, în Transilvania, legătura dintre Andrei Mureșanu și G. Coșbuc sau O. Goga. Aflându-se printre cei care sprijineau înființarea unui teatru românesc în Transilvania și pledând pentru un repertoriu inspirat din istorie și datini, pentru o limbă îngrijită, încearcă el însuși să scrie câteva piese. Tribunul, una dintre primele drame compuse de un autor ardelean, își plasează acțiunea în timpul revoluției de la 1848 din Transilvania, prilej pentru a reveni patetic la crezuri pe care le slujește în permanență. Și
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
-l pe Victor Anestin, S. abordează și epica de anticipație. În Lămuriri, text așezat în fruntea „romanului astronomic” pe care îl compune, își mărturisește intenția de a da noțiuni științifice folositoare, îndeosebi de astronomie, „într-o formă literară cât mai îngrijită” și „fără aberațiunile de imaginație în căutarea senzaționalului ale imitatorilor lui E. A. Poe”. Dacă noțiunile transmise cititorilor sunt relativ neînsemnate, dacă latura SF e de o naivitate patentă, în schimb acuratețea stilului, ritmica povestirii, coerența psihologică a personajului fac din
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
unanim admisă de istorici. Interpretarea lui Brent, care distinge mai mulți autori ai corpusului hipolitan, pornește chiar de la ipoteza pe care Simonetti o consideră inacceptabilă (vezi Simonetti, Intr., pp.119‑126). . Hippolyte, Commentaire sur Daniel, intr. de G. Bardy, text îngrijit și tradus de M. Lefèvre, Paris, 1947, SC 14. Folosim această traducere pentru Com. Dn. . Nautin propune o dată mult mai înaintată, jumătatea secolului al III‑lea, chiar după persecuția lui Decius. Nu există însă absolut nici un motiv întemeiat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Alice, (28.I.1891, Botoșani - 20.VIII.1945, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Eugeniei (n. Baltă), dintr-o veche familie moldovenească, și a lui Constantin Zamfirescu, căpitan de artilerie. Primește în casă, cu guvernante și dascăli particulari, educația îngrijită a tinerelor de bună familie. Sporadice informații despre biografia ei apar în anii de după primul război mondial: se căsătorește cu avocatul Virgil Z. Soare, locuind la Galați; aici anima, alături de Alexandrina Scurtu, un cenaclu literar și revista „Dunărea”, unde, sub
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
op. cit., vol. I, p. 687. 121. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, București, Editura științifică și enciclopedică, 1976, p. 296. 122. Pentru textele cronicarilor moldoveni, am folosit și următoarele ediții: Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei, ediție îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar de P.P. Panaitescu, ediția a II-a, revizuită, București, E.S.P.L.A., 1958 (mai sus am pomenit ediția Constantin Giurescu din 1916, la care am apelat din când în când); Miron Costin, Opere, vol. I, ediție critică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
editor), Infiniment bleu, Montreal, Fides, 2003; Christiane Wanzech, Zur Etymologie lexikalisierter, Amsterdam-New York 2003; Dora Grigoruță, Semnificații și simboluri ale culorilor, Iași Editura Gh. Asachi, 1999, p. 63-66. 125. S.Fl. Marian - Tudor Pamfile - Mihai Lupescu, Cromatica poporului român, ediție îngrijită, prefață și note de Petre Florea, București, Editura Saeculum I. O., 2002, p. 162. Vezi la I. D. Condrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, studiu introductiv de Lucia Berdan, Iași, Editura Polirom, 1996, indicele (p. 458): armăsar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fuseseră date în folosință de bunicul lor, Toader Bucotco, Doamnei Marinca, soția lui Ion Vodă cel Cumplit atâta timp cât va fi ea în viață. Grijile văduvelor (protejate câteodată de rude pe care chiar le răsplăteau, cum a făcut văduva Grăjdana, care, îngrijită - „a căutat-o [...] la toate nevoile ei și a cercetat-o și a cinstit-o, ca pe un părinte” - de ginerele ei, logofătul Pană Filipescu, i-a dăruit acestuia, după ce s-a recăsătorit cu „cinstitul dregător al domniei mele, jupân
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
istorice, vol. I, București, 1928, p. 197. 608. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura română veche, vol. II, Editura Universității din București, București, 1998, p. 391 (cu bibliografia chestiunii). 609. Mă folosesc de Ioan Zoba din Vinț, Sicriul de aur, ediție îngrijită și studiu introductiv de Anton Goția, Editura Minerva, București, 1984. 610. Ardelenii vor manifesta o predilecție deosebită pentru acest tip de discurs și vor alcătui și în timpul modern „îndrumare” pentru compunerea lui. Vezi Joannu P. Papiu, Cuventări funebrali seau la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care primește darul oferit de acesta; eă mâna care strânge, care adună, care ia sau fură și mâna care risipește, care nu poate păstra. Trebuie să avem În vedere și forma mâinii, dar și modul În care este cultivată sau Îngrijită aceasta de către individ. Ea este expresia directă a nivelului de educație și cultură al persoanei respective, dar și un indicator al activității profesionale a acesteia. O mână poate fi și expresia emoțiilor: mâna leneșă și mâna nervoasă, mâna ascunsă sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]