8,755 matches
-
număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un asemenea vocabular - se Întreba Rowe - te puteai oare descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pierdut ambele mîini făcînd experiențe cu radium, sau despre Damien și leproșii... Și chiar și aici, În această cămăruță Înăbușitoare din marea clădire cenușie a Scotland Yard-ului, Îi veneau În minte cu o uimitoare prospețime o sumedenie de amănunte Îngropate sub pulberea anilor. Simțea că-și descarcă sufletul vorbind. Îmi amintesc de Cartea isprăvilor de aur scrisă de o femeie pe nume Yonge... care a scris și Micul duce. Dacă dumneavoastră ați fi pe neașteptate smuls din lumea copilăriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iubești o femeie, nu-i poți dori să fie legată toată viața de un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat, cu fața Îngropată În pernă și cu pumnii Încleștați. — Anna, șopti el. Capul i se răsuci pe pernă: plînsese, și fața-i era boțită ca a unui copil. Simțea pentru ea o imensă duioșie și nevoia de a o apăra cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voyeur, aproape sâcâindu-mă cu înflăcărata ei evocare a grilajului de radiator zdrobit și-a sângelui împroșcat pe capotă. - Ar fi trebuit să mergi la înmormântare, i-am spus. - Îmi doresc s-o fi făcut, mi-a răspuns prompt. Îi îngroapă atât de repede pe morți - ar trebui să-i lase neînhumați luni întregi. N-am fost pregătit. - Remington a fost pregătit. - Așa cred și eu. - Dar soția lui? am întrebat. Doctorița? Ai vizitat-o măcar? - Nu, n-am putut. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
treizeci de ani - o plajă de cristale ascuțite. Ar putea apărea o nouă rasă de căutători prin nisip, lăsându-se pe vine pe mormanele acelea de parbriz spart, răscolindu-le în căutarea chiștoacelor de țigară, prezervativelor uzate și banilor mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de epoca accidentelor de automobil s-ar afla propria-mi moarte măruntă, la fel de anonimă ca o cicatrice vitrificată pe-un copac fosilizat. Nouăzeci de metri în spatele noastre, o mașină americană prăfuită era parcată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașinii. Spațiul mic era aglomerat de suprafețe unghiulare de control și secțiuni circulare de corpuri umane interacționând în încrucișări nefamiliare, ca primul raport homosexual într-o capsulă Apollo. Volumele coapselor lui Helen apăsându-se în șoldurile mele, pumnul ei stâng îngropat în umărul meu, gura ei apucând-o pe-a mea, forma și umezeala anusului ei în timp ce-l mângâiam cu inelarul, își aveau fiecare corespondentul de obiectele unei tehnologii binevoitoare - cutia turnată a cadranelor, carapacea proeminentă a coloanei de direcție, mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sticlă, antologia oricărui model bulbos și elongat din anii 1950, fusese lovită apoi în spate de o limuzină guvernamentală cu șofer. În stare de șoc dar nevătămată, tânăra șoferiță în uniformă verde fu ajutată să coboare din vehicul, care-și îngropase capota în partea din spate a mașinii sport. În jurul fuzelajului zdrobit erau împrăștiate bucăți zdrențăroase de fibră de sticlă, asemănătoare unor probe stilizate abandonate într-un studio de creație vestimentară. Șoferul mașinii spor zăcea mort în cabina lui; doi pompieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de nimic. Părintele Ilie Cleopa În acest context prezentat mai sus, revin cu câteva întrebări: Ne putem lipsi noi oare de religiile care există actualmente în lume? Ne putem imagina o lume supusă numai deznădejdii, în care speranța a fost îngropată adânc în pământ și în care totul se măsoară în bani și numai bani? Putem să ne închinam oare cu toții zeului banului și cum i se mai zice - „vițelul de aur“? Dacă lumea aceasta nu poate fi schimbată în bine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai târziu, a revenit asupra deciziei, anunțând un referendum național care, ulterior, a fost dat uitării. [...] În vorbe, deținătorii puterii n-au îndrăznit să dezavueze cerințele radicale ale societății. În practică, ei n-au intenționat niciodată să le respecte. Arhiva îngropată la Berevoiești a arătat limpede că ne-au mințit: 1) când au asigurat țara că arhivele Securității se află sub lacăt; 2) când au asigurat țara că SRI nu are nimic în comun cu Securitatea; 3) când au asigurat țara
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu această ocazie, a șterpelit bijuteriile Elenei Ceaușescu. Pe scândura vopsită în maro a sicriului lui Ceaușescu, Voican a desenat semnul lui Marte, amestecând și mitologia în această farsă grotescă. Groparii din cimitirul Ghencea nu știau, se pare, pe cine îngropau. Toate aceste detalii arată că sfârșitul mizerabil de care a avut parte Ceaușescu este de o vulgaritate extremă. Iar, dacă îl raportăm la luxul și slava de unde s-a prăbușit cuplul dictatorial, el pare o ironie demonică. De altfel, acest
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își dea cu părerea despre ce se va întâmpla. Majoritatea erau de părere că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sat, mi-a dat adresa. - Vedeți, v-am spus eu. - Da. Dar ca să fiu cinstit, ar mai fi o problemă. - Care? - Anca ar trebui să fie moartă, zisei eu și izbucnii în plâns. - Da? - Da. Am omorat-o alaltăieri. Am îngropat-o în pădure. Pot să vă arăt unde. - Știu unde. - Și atunci de ce dracu’ nu m-ați arestat? - De ce să vă arestez? - Pentru că am omorât-o! - Sunteți sigur? - Da! Adică, acum nu! Nu știu! - Vedeți? - Da, văd, dar nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că imi trebuie. La prânz am mâncat ciocolata. 03.01. Mă doare burta. Ciocolata. Magazionerul crede ca la sfarșitul săptămânii primeste chiloți. Să dea Dumnezeu. 04.01. Mitou a murit. Ciocolata. Asta e, dacă facem schimburi cu nemții... L-am îngropat, pământul era înghețat. Am săpat patru ore. M-am uitat în lucrurile lui. Chiloți nu erau. I-am îngropat odată cu Mitou. Sunt un bou. 05.01. Am încercat să fac chiloți din pulovărul de la mama. N-am reușit, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
săptămânii primeste chiloți. Să dea Dumnezeu. 04.01. Mitou a murit. Ciocolata. Asta e, dacă facem schimburi cu nemții... L-am îngropat, pământul era înghețat. Am săpat patru ore. M-am uitat în lucrurile lui. Chiloți nu erau. I-am îngropat odată cu Mitou. Sunt un bou. 05.01. Am încercat să fac chiloți din pulovărul de la mama. N-am reușit, dar am distrus pulovărul. Lâna i-am dat-o unui băiat din Libourne, să-și facă mănuși. A plâns de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce-i atrage, această nesiguranță între viață și moarte, poate e ce simt, fără să înțeleagă. Vin aici să facă ce fac, dar nu se-nscriu la cursul acesta, nu vin la seminarii, nimeni nu se interesează vreodată de literatura cimerienilor, îngropată în cărțile din bibliotecile astea, ca în mormintele dintr-un cimitir... Pe mine tocmai mă interesa... Venisem să vă întreb dacă există un roman cimerian care începe... Nu, mai bine să vă spun imediat numele personajelor: Gritzvi și Zwida, Ponko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care vederea directă nu le poate cuprinde. Iată ceea ce mi se-ntâmplă să visez: din oglindă în oglindă, totalitatea lucrurilor, întreg universul, înțelepciunea divină ar putea să-și concentreze razele lor luminoase într-o oglindă. Poate cunoașterea întregului e îngropată în suflet și un sistem de oglinzi care să-mi multiplice imaginea la infinit, redându-i esența într-o unică imagine, mi-ar dezvălui sufletul întregului, ascuns în imaginea mea. Aceasta ar fi puterea oglinzilor magice, despre care se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cum nu trebuie să fie cartea asta mă blochează și mă împiedică să merg înainte. Dacă, însă, mă gândesc că scriu o întreagă bibliotecă, mă simt pe neașteptate ușurat: știu că orice aș scrie va fi integrat, contrazis, cântărit, amplificat, îngropat sub sutele de volume ce-mi mai rămân de scris. Coranul este cartea sacră despre care se știu cele mai multe amănunte privind condițiile în care a fost scrisă. Medierile între totalitate și carte erau cel puțin două: Mahomed asculta cuvântul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rămâne la suprafață, s-ar spune; dar, ca să fim siguri, e bine întotdeauna să facem câte un sondaj în lista de cuvinte ce apar o singură dată, care își au și ele importanța lor. Iată, de pildă: fustă, (a-l) îngropa, subterane, subteran, (a o) îngropa, îngropat, subțiri, desiș, (pe sub) mână, subproietari, (sub) scară, (sub) pământ, furou... — Nu, nu e o carte numai la suprafață, cum părea. Trebuie să fie ceva ascuns; aș putea să-mi îndrept cercetările în această direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spune; dar, ca să fim siguri, e bine întotdeauna să facem câte un sondaj în lista de cuvinte ce apar o singură dată, care își au și ele importanța lor. Iată, de pildă: fustă, (a-l) îngropa, subterane, subteran, (a o) îngropa, îngropat, subțiri, desiș, (pe sub) mână, subproietari, (sub) scară, (sub) pământ, furou... — Nu, nu e o carte numai la suprafață, cum părea. Trebuie să fie ceva ascuns; aș putea să-mi îndrept cercetările în această direcție. Lotaria îmi arătă o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nacho Zamora. — Dar... Nacho Zamora sunt eu... — Și pe tatăl tău, pe vremea aceea, îl numeau Nacho. Și cine a învins, Anacleta? — Cum poți să mă-ntrebi, copile? Zamora a învins: nimeni nu poate judeca intențiile Domnului. Faustino a fost îngropat chiar în pământul acesta. Dar pentru tatăl tău a fost o victorie amară; a plecat de fapt chiar în noaptea aceea și n-a mai apărut în Oquedal. — Ce-mi tot spui, Anacleta? Asta e o groapă goală! — În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
clientului. Asta înseamnă că, probabil, detectivul va consuma, lucrând la un asemenea caz, nejustificat de mult timp. La sfârșitul zilei nu sunt deloc șanse să se fi înregistrat vreun progres și te întrebi dacă nu cumva cazul îți cere să îngropi trecutul. Nu dezgropa morții este uneori cel mai bun sfat care poate fi dat.“ Mma Ramotswe citise de mai multe ori acest pasaj și ajunsese la concluzia că-i de acord cu atitudinea pe care o exprima. Suntem prea strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din leacurile lor nu poate tămădui o mușcătură de lebolobolo - asta trebuie să fi fost. După spusele fetei, mama muri încă înainte ca micuțul să se trezească. Firește, n-au stat mult pe gânduri și s-au pregătit s-o îngroape pe mamă. Însă, așa cum probabil știi, sau poate nu știi, domnule J.L.B. Matekoni, când moare o femeie mosarwa care încă alăptează un bebeluș, ei îi îngroapă și bebelușul. Pur și simplu, n-au suficientă mâncare ca să hrănească un bebeluș orfan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trezească. Firește, n-au stat mult pe gânduri și s-au pregătit s-o îngroape pe mamă. Însă, așa cum probabil știi, sau poate nu știi, domnule J.L.B. Matekoni, când moare o femeie mosarwa care încă alăptează un bebeluș, ei îi îngroapă și bebelușul. Pur și simplu, n-au suficientă mâncare ca să hrănească un bebeluș orfan de mamă. Asta e situația. Fetița s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ales, eram sigur că Burkhardt ar spune lucruri rele despre mine dacă ar sta de vorbă cu poliția și ar zice că probabil eu l-am omorât. Situația mea n-ar fi fost prea roz. Așa că ne-am hotărât să îngropăm cadavrul și să susținem că nu știm nimic. Știam că în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a învățat cum să scap de dușmani, iei mata un inel de argint, da’ de argint, nu tablă, mergi la cimitir, îl îngropi în marginea unui mormânt, ar fi bine să vezi înainte care și cum, poate reușești să dai de vreun sinucigaș sau de careva mort prin accident, astea-s cele mai bune, și-l lași acolo patruzeci de zile și patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]