1,838 matches
-
gură știrbă, după o extracție. Și pe acel maidan nou apărut ardeau lumânări înfipte în pământul proaspăt afânat, puse în formă de cruce. Ici și colo, ulcele de lut, cu dalii și cârciumărese. Trecătorii căpătau deodată o expresie obtuză și îngrozită, probabil la fel cu a mea, ce rămăsesem în loc, pironit, intuind că nu pe lângă un loc gol treceam, ci pe lângă morminte. Deodată a oprit o trăsură, o doamnă elegantă a coborât și s-a apropiat cu un pas grațios : am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ales de ce? — M-a lovit, dar se pare că a supraviețuit. — Ce? Cine? — Mașina. Era o glumă. — Băăă! zice el pocnindu-mi una peste umăr... Îți priește armata. ’Te-n cap de șmecher, Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
luminați“ plănuiau să pună în scenă pieseta lui Gideon Parke, Triumful Afroditei, într-o versiune mai veche și mult mai îndrăzneață, dezgropată de un cărturar grav, care vizitase orașul și studiase arhivele. Cărturarul (pe nume Hector Gaines) fusese la început îngrozit și apoi foarte măgulit văzându-se preluat de această „jeunesse dorée“. Se zvonea că vechea versiune conținea o sumedenie de versuri pornografice care fuseseră „epurate“ de editorul din secolul al XIX-lea. În luna februarie din anul acestei povestiri (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el cel capturat și întemnițat în cușcă. — Da, perfect. — Îți mulțumesc, îți sunt foarte îndatorat. Rozanov se ridică să plece și părintele Bernard îl urmă. Ușa bisericii hârșâi, scârțâi și bufni din nou. Părintele Bernard se așeză. Era uluit, măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau mai puternic ca de obicei. Și începu, ca și Alex, să râdă încet, pe înfundate. Hattie Meynell ședea pe patul ei, în dormitorul internatului. Peste zi, fetele nu aveau ce căuta în dormitoare, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Institut, ca să nu strice efectul întrevederii, pe care o aștepta cu o ridicolă tulburare și alarmă. (De fapt, nu înota niciodată duminica, văzând în aceasta un act de abstinență. Cândva, renunțase să înoate și în timpul postului Paștelui și își sfătuise îngrozita congregație să procedeze la fel.) Când ajunsese la casa filozofului, îl apucase disperarea constatând că John Robert era pregătit pentru „o plimbare lungă“. Părintele Bernard, care își pierduse talentele și gustul pentru atletism din timpul studenției, nu era amator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar corectă, a cântului. Dante și Vergiliu au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern, Dante are prima viziune asupra sufletelor chinuite și se simte îngrozit. (Avea să vadă lucruri și mai crâncene. Se obișnuise oare cu ele?) „Cine sunt acești oameni copleșiti de atâta durere?“ Vergiliu îl informează că aceasta este „condiția sufletelor mizerabile care au trăit ferindu-se de infamie, dar și fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
canal sau în intestinele Institutului, unde rămășițele vechilor ziduri cuprindeau multe ascunzișuri, unele datând chiar de pe vremea romanilor). Cei care vehiculau zvonurile nu le credeau pe de-a-ntregul, iar Diane nu le credea deloc. Dar ceea ce o făcuse să fugă îngrozită, spintecând apa, la auzul glumei stupide și nesăbuite a lui Tom, era dorința ei, adâncă și păcătoasă, ca așa ceva să se fi întâmplat, ca Stella să fi fost într-adevăr moartă, chiar dacă asta ar fi însemnat întemnițarea lui George pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gură! Emma își petrecu brațul în jurul mijlocului lui Tom. Pearl lipsea de câtăva vreme și Hattie era extrem de îngrijorată. Stătea în camera de zi, dar cu ușa întredeschisă ca s-o audă pe Pearl când avea să strige. Se simțea îngrozită și insultată de mulțimea de afară a cărei zarvă nu părea deloc să se diminueze. Totodată, era profund rănită și înfuriată de josnica trădare a lui Tom. Totul era atât de urât, definitiv compromis. Îi părea rău că o lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scârțâit curios în spatele casei de parcă s-ar fi deschis o ușă, după care urmă zgomot de pași. Nu putea fi Pearl, pentru că Hattie zăvorî ușa după ea, de fapt toate ușile și ferestrele erau zăvorite, în timp ce-și ascunse, îngrozită, fața în mâini, ușa camerei de zi porni să se deschidă încetișor, și un bărbat se ivi în prag. Era George McCaffrey. Se-nțelege că Hattie și cu Pearl discutaseră despre George și înainte - oarecum în treacăt - dar mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emma, pe la ora cinci după-masă, Pearl crezu că e Hattie și decepția o făcu să atingă punctul suprem al disperării. A fost semnalul final. Stând de atâta vreme în casă singură cu gândurile ei torturante, începuse să se simtă speriată, îngrozită. Nu se prea gândise la Emma, nici măcar nu avea o părere formată despre el, dar în acele momente simți că ar fi fost o prezență binevenită. Avea nevoie de ajutor, de o prezență umană și Emma, propunându-i-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Du-te la culcare! Nu pot să dorm, se auzi de dincolo de ușă șoapta ei contrariată. Rareș se ridică din pat și deschise ușa. De ce nu poți să dormi? Era clar, Felicia venise pusă pe inventat primejdii și se prefăcea îngrozită de propriile fantezii: N-ar putea...? N-ar putea să se răstoarne un tren și să se dărâme peste casa noastră? se fandosi ea. Prostii! De-asta nu poți să dormi? Felicia nu găsea nimic de răspuns. Doar îl privea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ochelarii negri, toate lucrurile care până în clipa aceea îi fuseseră indispensabile pentru a putea fi totuși văzut și a avea relații cât de cât normale cu semenii. Și tot povestea spunea că, mort, Omul Invizibil redevenea vizibil. Așa că din strigătele îngrozite ale mulțimii reieșea că fața individului, acum că putea fi văzută, desfigurată de lovitura mortală pe care o primise, era insuportabil de respingătoare. Pentru Dumnezeu, să-i acopere cineva fața! cerea o voce înspăimântată. Arată oribil! Dar de ce m-aș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru prima oară de când închiriaserăm acea mică locuință din casa lor și avea să fie și ultima. Blajina doamnă Ștef își ieșise din fire. Din odăița alăturată se auzeau prin perete țipetele fetei. Bătaia nu mai contenea. Mama a ascultat îngrozită un timp țipetele fetei, dar la un moment dat n-a mai putut răbda. S-a repezit pe ușă afară dând fuga la odaia doamnei Ștef și s-a pornit să lovească disperată cu pumnii în ușă: "Doamnă Ștef! Doamnă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare, mare greșeală. O greșeală de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș, pentru Dumnezeu! Mama era de-a dreptul îngrozită. Dar farfuria ajunsese deja acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă bandajeze. Dacă așa crezi tu, du-te, Marandă. După plecarea ei, pe Toaibă l-au năpădit gânduri și gânduri... Întâi s-a gândit la zbuciumul bietului cal ca să scape de urgia focului. Apoi cine știe pe unde aleargă încă îngrozit? Cel mai tare îl durea faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o vreme, a ieșit până în prag, să se mai dezmorțească și să dea de mâncare orătăniilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
le pregătiseră. 2. Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt, 3. au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4. Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați, îmbrăcați în haine strălucitoare. 5. Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pămînt. Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? 6. Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe cînd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
CRIME EVIDENT ABOMINABILE Un spațiu calm. Se pare că a plouat fiindcă e umed și într-o băltoacă se distinge un dop care plutește. Umbra polițistului, nu. Peisaju-i conturbat de o pereche de sâni number sex în spatele cărora aleargă Femeia îngrozită. Respiră greu, șuierat, cu groază, cu astm... Deducem că pe lângă ce-am zis, femeia mai suferă și de o condamnabilă lipsă de informație: sărmana nenorocită nu a aflat că a apărut de curând noul deo-spray “Cu noi nu se tușește
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai suferă și de o condamnabilă lipsă de informație: sărmana nenorocită nu a aflat că a apărut de curând noul deo-spray “Cu noi nu se tușește decât sublim, dumnezeiește”, descoperire a domnului Cocârță, fost coleg de grădiniță a autorului. Femeia îngrozită, nu. Nici Polițistul. Nici Dopul. F Domnule Polițist! Domnu’ Polițist!... Alooo! Am să vă comunic ceva înspăimântător... terifiant...incredibil! P ...sagace...orpilant... tenebros...Cunoaștem. F Fantatic. Credeam că sunt singura. Și cum de știți ? P Ca și dumneavoastră, scumpă doamnă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
deslegător de integrame. F Deci cunoașteți în legătură cu...mortu’. P Da: expiatu’, dusu pe lumea ailantă. Sucombatu’ ! F ...prin lovitură de pumnal cotondent! P Șiș, custură, armă albă, șuriu! Opservați cât de luxuriantă este limba noastră maternă? F Nu, că-s îngrozită. M-a îngrozit leșu’! P Aha. Un leș-polonez sau un leș-leș sau un leș de polonez? F Mai degrabă un leș de cadavru. Nu v-am spus că e grav? P Sigur că e grav, că e rigid, adică nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Guvern, de ăi de Sus. Oarecum. Acum aș vrea să plec. La ce etaj stați? La opt. Cu atât mai bine. După ce plec vă rog să închideți fereastra ca să nu răciți. Paaaaaa! Acest paaaaa! Rămase plutind deasupra celor doi soți îngroziți. Ușa, pardon, fereastra se mișca sinistru în balamale și un vânt rece pătrunse prin tocul de lemn așteptând răbduliu înlocuirea cu termopan, pam-pam. Moșule!!! Mo... S-a dus...Să știi că ăsta era sinucigaș profesionit dacă nu chiar mai rău
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aur. De aici și proiectul poleirii câtorva sute de mii de românași cu aur pentru a fi trmiși în străinătate. Ca studenți? Ași. Ca mumii egiptene! TERMOPAN EA Va si leeeee.... EL Ce faci ? EA Țip în șoaptă, că-s îngrozită ! EL Vine mama soacră ? EA Nu. Mai rău. E cineva la geam ! EL Or fi cu sorcova. EA Ce sorcovă, că noi stăm la etajul cinci ! EL Și ăsta-i un motiv să ...a...so...Sițo ! ăștia -s hoți ! Ca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
copilul cu care mergea femeia. Era clară amenințarea. Dacă nu se supunea, copilul urma să moară mușcat de cobră. Înspăimântată, femeia accepta să se culce acolo, lângă cobră, cu îmblînzitorul. Se lăsa posedată în văzul lumii, al celor care treceau îngroziți întorcînd capul și aruncând monedele în continuare. Apoi pleca de-acolo strivită de rușine. Unele s-au sinucis. Acum multe femei semănau pe stradă cu cea care țipase la frizerie. Nu mai eram sigur că aș fi putut-o recunoaște
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mort, crima era un bun prilej să scape și de ea. Doar ea știa. Ei știau că ea știe. Aveau acum cel mai bun pretext s-o lichideze legal, să-i facă proces și s-o condamne. M-am trezit îngrozită. Și deodată, cum mă uitam în gol, m-a fulgerat un gând. "Dar și eu știu. Înseamnă că nu mă vor cruța nici pe mine"... Peste vreo oră a sunat telefonul. Și iarăși am auzit respirația cuiva. După ce am închis
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
veni noaptea să ți-l punem la loc". Am rămas năucită... Alunecam parcă într-o apă adâncă și n-aveam putere nici să mă agăț de ceva, nici să dau din mâini, să înot. Nu mai puteam decât să aștept îngrozită valul care mă va lovi. Ultimul rest de energie l-am găsit acolo unde mă așteptam mai puțin: chiar în disperarea mea. Mi s-a făcut teamă să nu înnebunesc. Trebuia să scap, să nu mai văd telefonul, să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la cap și am amețit. Când mi-am revenit, am văzut-o, la lumina unui fulger, dispărând în stufăriș. Trenciul îi flutura ca o nălucire albă. Atunci m-am dezmeticit cu totul. "Doamne, ce era să fac?" mi-am zis îngrozit. Imediat a început să plouă. Și am avut un gând stupid: "Bine că și-a luat trenciul". Ploaia s-a dezlănțuit furioasă parcă din nervii mei. Intrând în gară, amețit încă de căzătură și răvășit de cele întîmplate, m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]