1,814 matches
-
Harriet? — Ce înseamnă asta? Oprește-te, Pearl, nu te duce! Dar Pearl trecu pe lângă ea fără să-i arunce o privire, ieși din cameră și închise ușa. Vă rog, începu Hattie, și în momentul acela i se păru straniu și îngrozitor că nu găsea nici un nume cu care să i se adreseze. Vă rog, ce se întâmpiă, unde mergem? La locuința mea din Hare Lane. Nu pot să te mai las neocrotită în casa asta coruptă. O să comand un taxi. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al încăperii și rămase în picioare, cu spatele la ea. Hattie se uita la el oripilată. Cu o voce mică, întretăiată, încercă să-i spună: — Te rog, fii calm, fii un om mai obișnuit, mă sperii. Nimic nu poate fi atât de îngrozitor. Te-am respectat întotdeauna și am avut încredere în dumneata. Fii stăpânit, așa cum obișnuiai să fii... Nu mai pot fi cum eram. Cuvintele țâșneau din el ca un muget înfuriat și John Robert se întoarse cu fața la ea, ștergându-și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu mă părăsi Hattie. Rămâi toată ziua de azi cu mine, haide să stăm liniștiți împreună. Îmi pare rău că m-am purtat așa monstruos. Dar îmi pare bine că te iubesc și că ți-am spus-o. Mă chinuie îngrozitor, dar sunt fericit. Nu te duce la Papuc, nu mă lăsa iar singur, nu mă lăsa să înnebunesc chiar acum, imediat. Te rog, dăruiește-mi măcar ziua de azi. Ăsta a fost motivul, întrebă Hattie, pentru care ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să spui? Ai răspândit ce ți-am povestit eu despre John Robert și Hattie și cu mine. Ți-am atras atenția că e un secret, și tu ai trăncănit și acum s-a publicat și în presă, nu știi ce îngrozitor e totul și cât rău ai făcut. — Eu n-am spus nimănui nimic. — Trebuie să fi vorbit. I-ai spus lui Hector Gaines. Nu i-am spus. — Ba da. Ești un mincinos abject. Emma ridică o carte (propriu lui exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întârziată, spuse Brian. În ziua aia, la mare, n-a scos o vorbă. În orice caz, e foarte ciudată, întări Alex. — Biata fetiță! îi sări Gabriel în apărare. Eu îl condamn pe profesorul Rozanov, se spune că a neglijat-o îngrozitor. Nu-i plac copiii. Când s-a întâmplat asta? întrebă Tom. Azi-dimineață? — Da. Tom, care stătea în genunchi, se lăsă pe călcâie. Începu să gândească, aproape cu voce tare: „Miercuri... joi... vineri“. Dacă Hattie era încă aici... asta ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vieții în pace, printre oameni care nu examinează lucrurile îndeaproape. Ajunse la Druidsdale și vârî cheia în broască. Îi tremura mâna. Deschise ușa și intră în holul întunecos. Se opri brusc. Ceva era în neregulă. Ceva se afla acolo. Ceva îngrozitor. Scrută întunericul. Stella ședea pe scări. — Hello, George. — Oh, Dumnezeule! George se lăsă să cadă pe unul din scaunele din hol. — Îmi pare rău că am picat pe neașteptate. — De ce-ai mai venit? De ce acum, sfinte Dumnezeule, de ce acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pierdut trenul de zece patruzeci și cinci. Dacă plecăm imediat ni se mai servește o cină, anunță Greg. — Eu trebuie să plec, stărui Tom. Nu, n-ai să pleci! Dacă vrea să plece, lasă-l, interveni Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se dovedea imposibil. În orice caz, ar fi fost o acțiune foarte periculoasă, având, în cazul unei căderi, perspectiva prăpastiei cu fundul de beton, adâncă de peste opt metri. Tom rămase locului, gâfâind îngrozitor. Avea senzația că se găsea de foarte multă vreme în puțul acela lugubru, șuierător și scăpărător iluminat. Căldura umedă, tropicală, irespirabilă, se propaga în valuri de aer pârjolitor, pe care plămânii lui arși îl respingeau. Cuprins de o teribilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fie salvatoare, dar e singurul rol pe care nu sunt în stare să-l joace. — Nu generaliza, eu sunt în stare. De ce nu mă lași să încerc? — Pentru că nu mai vreau să-mi faci rău. — Asta e o cruzime, e îngrozitor! — Și atât de nedrept, după cum ai mai spus. Te-aș putea iubi, te-aș putea îngriji, aș putea să te fac fericit. Acum am putea fi prieteni, așa cum spuneai că ai visat întotdeauna. — Nu, tu refuzi să înțelegi cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încheiat. — Datoriile nu se încheie niciodată. Pentru că ai spus ce ai spus, acum ai datoria de a nu mă face teribil de nefericită. Te rog, gândește-te și la mine, fă ceva să-mi fie mai ușor, să nu fie îngrozitor. E la fel cum te simțeai tu, când eram copil și nu puteam comunica. Și ai impresia că acum când am crescut mare, e și mai rău. Dar nu-i așa, acum e mai bine, pentru că putem vorbi, am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care încercaseră să o consume cu multe ceasuri în urmă. — Hattie, nu mai stărui, nu mă duce în ispită, ești ca un demon, ca diavolul, cu nevoia asta a ta de a continua. Cum poți vorbi astfel? Mă necăjești îngrozitor! Privești lucrurile într-o lumină tenebroasă, ești hotărât să distrugi totul, orice posibilitate, numai din răutate, cred că-ți place să mă faci să sufăr. Ah, de ce a trebuit să-mi spui! A fost tot timpul vina dumitale. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe. Am citit cu dificultate, aproape am buchisit cele două scurte, foarte scurte însemnări. Într-una din ele mama spunea cam așa: Azi, duminică 19.., m-am plictisit îngrozitor. Am făcut o plimbare cu tramvaiul și plictiseala tot nu mi-a trecut... Îmi închipui că, la vârsta de paisprezece ani, s-a urcat cu ușurință în tramvaiul acela din alte timpuri și a coborât cu aceeași ușurință. Și, fără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că, Șomuzșomuz cianurile vor ajunge în Olt și Baraolt și aproape peste tot. Și trecem la conserve. Nu la ălea europene, că nu se știe cu exactitate ce inventar conțin. Dacă, doamne ferește, sunt umplute cu liberă circulație sau, mai îngrozitor, cu înlocuirea vizelor Scengen cu pateu fois gras de gâscă ?! Mai bine refuzăm să deschidem conservele, că-s scumpe, și trecem la mâncărurile tradiționale. De Post. Iar în post, ca s-o spunem pe-aia dreaptă și sfântă, nu se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fie și Președintele Kurdistanului, eu nu deschid, c-a zis și la radio chestia cu genomu care poa’ să schimbe omu ca la ciuperci. Deschizi pentru ăl bun și vine ăl rău care, Doamne ferește, ne mai și violează. 236 Daaa? îngrozitor. Fie ce-o fi, voi deschide s-o văz și pe asta, pardon, pe ăsta, că-i un cetățean total necunoscut deși are pijama similară cu-a mea. Ce-i cu dumneata, nenică, pe balconul nostru ?! Primul Ministru nu ești
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mă credeam un incurabil. Norocul meu a fost că tocmai atunci mi-a căzut în mână o povestire a lui Zweig despre un jucător de șah care a înnebunit tot așa, jucând șah orb cu el însuși. M-am speriat îngrozitor, iar spaima a reușit ceea ce nu reușise doctorul. Instinctul meu de conservare m-a ajutat să-mi țin jurământul, căci în noaptea aceea am jurat să mă vindec și să nu mai joc. Dar era cumplit de greu. Sufeream, mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Una, într-adevăr, definitivă, fără recurs". Dar, se pare că soarta nu admite la mine excepții. Pentru că în clipa când m-am dus la bucătărie să iau un pahar cu apă, am auzit din nou, țipătul acelei femei. Și mai îngrozitor. Și mai casant. Acum am distins și un cuvânt. "Lașule!" țipa ea și țipătul ei s-a sfărâmat iar în o mie de cioburi, care au zornăit parcă pe cimentul de la bucătărie. Îmi scăpase paharul din mână și se sfărâmase
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el tăcea, am adăugat ezitînd: "Din cauza mea?" "Nu, nu, protestă el, tu n-ai nici un amestec. Din cauza mea." Am răsuflat ușurată. Se vede că rămânem egoiști în fața primejdiei. Pe urmă mi-au revenit și perplexitatea și teama. "Dar ce lucru îngrozitor ai făcut? Și chiar dacă ai fi făcut, cum să te temi de așa ceva? E absurd." "Ba nu-i absurd deloc, mă contrazise el. E foarte probabil să se întîmple astfel. Foarte probabil. Și dacă într-o zi nu te voi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
l-a crezut, dar că-l ura și mai mult: devenise periculos. Între timp, continuau telefoanele, lătrăturile la telefon, urmăririle. Într-una din zile, unul din copii a fost mușcat la poartă. Câinele a dispărut imediat. Ea s-a speriat îngrozitor. Atunci, după multe zile de tăcere, i-a vorbit. Dar i-a vorbit într-un fel care l-a înghețat. "Ai văzut?" Și era o nemaipomenită ură în glasul ei. Avea aerul unui om care luase o hotărâre. A încercat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și de-acolo
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la salut? Așadar, iată-ne supărați unul pe altul. Nu ne cunoșteam încă bine și eram în dezacord. Mai mult: ne uram. Adică eu o uram puțin (sau mai degrabă nici nu-mi păsa de. ea), dar ea mă ura îngrozitor. Simțeam asta numai după cum se uita la mine. Din ochii ei țâșneau săgeți otrăvite. Câteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplător la universitate. Era cu Cici, fata proprietarului. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
siguranță, în orice caz, starea mea sufletească era asemănătoare cu aceea a soldatului din primele săptămâni de luptă: se miră că nu dă piept cu dușmanul și se întreabă: oare ăsta-i războiul? El vrea războiul din închipuirea lui, crâncen, îngrozitor ― și dă peste războiul adevărat care poate să aibă zone de acalmie. Am vrut să răsucesc o țigară, deși nu prea aveam poftă de fumat la ora aceea. În drum spre cutia cu tutun, m-am oprit în dreptul ferestrei și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
munte anost, cu păduri rare, dincolo de care încep platouri uscate, de un roșu feruginos. Culmile de piatră sunt pustii, fără urme de viață, și, privindu-le, îți vine să spui că zeii își vor fi plătit scump divinitatea, plictisindu-se îngrozitor pe ele. Muntele real e lipsit total de mister. Nimic nu corespunde cu muntele din imaginația noastră, populat de nimfe ce pot fi bănuite la tot pasul, în spatele fiecărei stânci și al fiecărui tufiș. Cei care au avut proasta inspirație
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
uriașa și alături de ea stăteau Cinthia, care tușea Într-una și Julius, Întors cu spatele și privind spre interiorul casei, spre coridorul plin de armuri de cavaleri, de spade și scuturi. În clipa aceea se ivi mătușa Susana, care arăta Îngrozitor și Cinthia Îi spuse: „Îmi place casa ta, tanti Susana; pot să intru ca s-o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de fin și de lung Încît lumea nu mai putea trece din pricina mîinii lui Întinse: acolo, acolo, cu nasul lipit de fereastră, uitîndu-se la pista de aterizare. CÎnd Vilma Îl apucă de braț, venind din spate și speriindu-l Îngrozitor, el Îi spuse: cu avionul ăsta o să plece Cinthia, era un Air France, Îi plăcea cel mai mult. La bar au cerut coca-cola pentru toți copiii, În afară de Cinthia, tu mai bine nu bei nimic, darling. Julius Îi dădu totuși jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adăugă pentru a-l liniști. Peter zîmbi și-l mîngîie pe creștet făcîndu-i semn să pornească. A stat cîtva timp acolo petrecîndu-l cu privirea, uite-l acolo, abia se mai vede, ai gri-gri-gri, vru să spună grijă, dar se poticni Îngrozitor după prima silabă, gri-gri-gri-gri, nu era nimic de făcut, mîine va pleca pentru totdeauna, cineva o să-i spună că a plecat și că i-a urat rămas-bun cînd Julius va veni la piață să-l caute. Julius porni Înapoi șovăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]