4,562 matches
-
în ziua plecării lui Henric—25 august 1485—trupul lui Richard a fost înmormântat „la mănăstirea de călugări franciscani ["sic"] din Leicester” fără „solemnitate funerară”. Preotul și anticarul John Rous din Warwickshire scria între 1486 și 1491, că Richard fusese înmormântat „în corul Fraților Minori de la Leicester”. Deși ulterior alți autori au sugerat alte locuri posibile ale înmormântării lui Richard, relatările lui Vergil și Rous au fost considerate de cercetătorii moderni ca fiind cele mai credibile. În 1495, la zece ani
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
de ziduri și încăperi medievale, ceea ce a permis arheologilor să identifice cu precizie zona mănăstirii. A devenit clar că oasele găsite în prima zi se aflau înăuntrul părții estice a bisericii, posibil corul, unde se spune că ar fi fost înmormântat Richard. La 31 august, Universitatea din Leicester a cerut Ministerului de Justiție o licență de exhumare a până la șase seturi de rămășițe umane. Pentru a limita spațiul de căutare, s-a stabilit să se exhumeze doar rămășițele de bărbați puțin
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
au relevat prezența unui schelet împreună cu păr mort și fragmente de giulgiu și frânghie. S-a presupus la început că scheletul este de bărbat, probabil al unui cavaler denumit Sir William de Moton despre care se știa că a fost înmormântat acolo, dar o analiză ulterioară a arătat ca este al unei femei—poate dintr-o familie nobilă de ctitori. Nu era neapărat localnică, întrucât sicriele de plumb se foloseau pentru transportul osemintelor la distanțe mari. Planul Universității din Leicester de
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
o analiză ulterioară a arătat ca este al unei femei—poate dintr-o familie nobilă de ctitori. Nu era neapărat localnică, întrucât sicriele de plumb se foloseau pentru transportul osemintelor la distanțe mari. Planul Universității din Leicester de a-l înmormânta pe Richard în este în acord cu normele legale britanice prin care trupurile găsite în morminte creștine descoperite de arheologi trebuie reînmormântate fie în cel mai apropiat loc sfințit, fie în mormântul inițial și a fost una dintre condițiile acordării
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
ca Richard să fie îngropat în locuri pe care unele persoane le considerau a fi mai potrivite pentru un monarh romano-catolic și yorkist}. S-au lansat petiții online prin care se cerea înmormântarea lui Richard la Abația Westminster, unde sunt înmormântați alți 17 regi englezi și britanici; , despre care unii afirmă că ar fi fost locul preferat de însuși Richard; ; sau chiar înapoi în parcarea din Leicester unde a fost găsit. Doar două opțiuni au căpătat susținere semnificativă din partea opiniei publice
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
opiniei publice, Leicester primind cu 3.100 semnături mai mult ca York. Problema a fost discutată în Parlament; parlamentarul conservator și istoricul a propus să se țină funeralii naționale, iar , parlamentar laburist de Bassetlaw, a sugerat ca trupul să fie înmormântat la în circumscripția sa - la jumătatea drumului între York și Leicester. În Leicester, toate aceste opțiuni au fost respinse, primarul declarând: „aceste oseminte vor pleca din Leicester doar peste cadavrul meu.” După ce „”, un grup ce susține că reprezintă urmașii colaterali
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
că reprezintă urmașii colaterali ai lui Richard, a inițiat o acțiune în instanță, locul de înmormântare a rămas nesigur timp de aproape un an. Grupul, care susține că este „reprezentanții și vocea Majestății Sale”, a cerut ca Richard să fie înmormântat în Catedrala York, ceea ce ei susțin că ar fi fost „dorința” acestuia. Leicesterului a spus că această acțiune este „lipsă de respect”, și a afirmat că catedrala nu va investi niciun ban până când se va lămuri chestiunea. Istoricii au afirmat
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
spus că această acțiune este „lipsă de respect”, și a afirmat că catedrala nu va investi niciun ban până când se va lămuri chestiunea. Istoricii au afirmat că nu există dovezi că Richard al III-lea ar fi dorit să fie înmormântat în York. Mark Ormrod de la și-a exprimat scepticismul față de ideea că Richard ar fi făcut vreun plan pentru propria sa înmormântare. Poziția Plantagenet Alliance a fost contestată. Matematicianul a calculat că Richard al III-lea s-ar putea să
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Costul acestui litigiu a fost de 245.000 de lire - mult mai mare decât costul cercetărilor arheologice inițiale. În februarie 2013, Catedrala Leicester a anunțat o procedură și un orar pentru reînhumarea osemintelor lui Richard. Autoritățile catedralei plănuiau să-l înmormânteze la „loc de cinste” în catedrală. Planurile inițiale pentru o lespede plată, poate o modificare a plăcii memoriale din 1982, s-au dovedit nepopulare. Un mormânt înălțat era cea mai populara opțiune în rândul membrilor Societății Richard al III-lea
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
regelui englez va contamina și țara sa. Spre deosebire de Anglia unde, cu posibila excepție a lui Edward al V-lea, toți regii începând cu cei din secolul al XI-lea au fost descoperiți, în Norvegia circa 25 de regi medievali sunt înmormântați în morminte nemarcate în toată țara. Ekroll a propus să se înceapă cu Harald Hardrada, care a fost probabil înmormântat anonim la Trondheim, sub ceea ce astăzi este un drum public. O tentativă anterioară de exhumare a lui Harald în 2006
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
martie 1678, Veneția - d. 28 iulie 1741, Viena) a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei ("Kärtnertor") din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena. S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi, violonist în orchestra Domului San Marco, și
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
a construit-o la Mănăstirea Văratec. Acolo a fost îngrijit de sora să, maica Augustina, de nepoata să, maica Adriana, precum și de către alte maici în frunte cu stareța Nazaria Niță , trecând la cele veșnice la 28 iulie 1980. A fost înmormântat în cimitirul mănăstirii la 30 iulie 1980, slujba funerară fiind oficiată de către un sobor de ierarhi (IPS Mitropolit Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei, PS Episcop Eftimie Luca al Românului și Hușilor, PS Episcop-Vicar Român Ialomițeanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, PS
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
un protestan calvinist „ortodox”, adevărat dușman al puritanismului, al unitarianismului și al sâmbotismului. Rákóczi a fost considerat cel mai „cărturar” dintre principii Transilvaniei, în timpul domniei sale s-au tipărit cele mai multe cărți în Principatul Transilvaniei. A murit la 11 octombrie 1648, fiind înmormântat în Catedrala din Alba Iulia. Gheorghe Rákóczi a sprijinit desfășurarea educației și vieții liturgice a românilor și sașilor în limba lor maternă, idee care își are rădăcinile în tradiția protestantă de a predica pentru fiecare popor în limba maternă. Această
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
Catedrala Sf. Mihail", care a fost realizată între anii 1931 - 1934. Catedrala a fost consacrată / sfințită la 28 octombrie 1934. Monseniorul Georg Weig a murit la 3 octombrie 1941, în timp ce orașul Qingdao era sub ocupație japoneză (1938 - 1945). A fost înmormântat în "catedrala Sf. Mihail", pe care a ctitorit-o. După moartea episcopului "Georg Weig", i-a urmat în episcopat, un chinez, Monseniorul Thomas Tien Ken-sin, la 10 noiembrie 1942, cel care, în 1946, a fost creat cardinal de Papa Pius
Georg Weig () [Corola-website/Science/322642_a_323971]
-
de 28 august 1944, și, deoarece soldați germani erau baricadați în Palatul Comunal, s-a tras cu tunul, palatul arzând împreună cu arhiva. Palatul a fost reconstruit începând cu 1947. În Cimitirul Eroilor, aflat în partea vestică a orașului, au fost înmormântați soldații români, germani și sovietici care au murit atunci. După război, când guvernul român a fost preluat de regimul comunist, Buzăul a fost reședința regiunii Buzău, după care a pierdut statutul de reședință de județ sau regiune în 1952, având
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
sa, pe mama ei și pe Hariton Borodai. Acesta sărise să le apere pe cele două femei și a fost ucis accidental. După două luni de închisoare, criminalul s-a sinucis, ștrangulându-se cu câteva fâșii de cearceaf. După ce și-a înmormântat soțul, mama și pe sora sa, Miroslava Borodai și-a luat copilul în brațe și a vrut să se arunce în Dunăre. Pe malul fluviului, a renunțat să-și ducă gândul la îndeplinire. Ea se va căsători în anul 1947
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
următori culegerii de folclor ucrainean, publicând două culegeri de cântece populare. De asemenea, a strâns peste 1500 de modele de broderii (cusături) vechi de la huțulii bucovineni, fiind preocupată de păstrarea artei populare huțule. A murit la 25 martie 1983, fiind înmormântată, alături de cel de-al doilea soț, în cimitirul orașului Rădăuți. Hariton Borodai a murit la vârsta de 30 ani. El a publicat poezii și proză în ziarul "Podolyanen" grupate sub denumirea generică "Strevojeni zori" („Zorile înfricoșate“). Aceste poezii au fost
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
este descoperit, s-a sinucis." Vasile Milea a fost înaintat post-mortem în gradul de general de armată (cu 4 stele) prin Decretul nr. 16 președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, din 28 decembrie 1989. Generalul Vasile Milea a fost înmormântat cu onoruri militare la 30 decembrie 1989 conform propriei dorințe în fața bisericii din comuna natală Lerești din județul Argeș. La înmormântarea să a participat un număr mare de soldați și generali. Inima să a fost pusă într-un borcan cu
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
de Papa Sixt al III-lea. Este vorba de actuala bazilică, cunoscută cu numele „Santa Maria Maggiore” în Roma. Liberi a murit pe 24 septembrie 366 și nu pe 9 septembrie cum poate fi citit în Liber Pontificalis. A fost înmormântat în cimitirul Priscilla, pe via Salaria. Numele lui a fost înscris în Martirologiul Gregorian, lipsește însă în cel Roman; omisiunea este explicabilă prin faptul că numele lui lipsește și în Martirologiul lui Adon și în cel al lui Usuardo, de la
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
altă icoană a Fecioarei Maria, zugrăvită pe pânză, copie fidelă a celei de la biserica Universității din Cluj, după cum arată și inscripția de pe ea. În cripta bisericii sunt înmormântați Kereszturi Kristof și 5 membrii ai familiei Korniș. În fața bisericii au fost înmormântați alți 7 membrii ai familiei Korniș. Mormintele au fost distruse în anul 1945. Reparații mai importante s-au făcut acestei biserici în anii 1862, 1899, de către familia Korniș (așa cum reiese dintr-o inscripție aflată pe fațadă), cât și în anii
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
salvează România" și o enciclopedie cu tema " Cîinele în istoria civilizației". Printre celelalte pasiuni ale sale se numărau șahul, filatelia și rebusul. Vorbea limbile franceză și italiană. Dan Ursuleanu a decedat după o boală lungă și grea și a fost înmormîntat la Cimitirul Bellu din București. În urma sa rămîne partenera de o viață, Camelia Stănescu-Ursuleanu. În semn de apreciere pentru efortul de promovare a genului științifico-fantastic în țară, Societatea Română de Science Fiction și Fantasy l-a numit pe Dan Ursuleanu
Dan Ursuleanu () [Corola-website/Science/333861_a_335190]
-
învăț, iar din ce au bun încerc să fur...”" Când Quevedo a fost în sfârșit eliberat, era deja grav bolnav și a decis să renunțe la Curte și să se retragă definitiv la Torre de Juan Abad. Moare și este înmormântat într-o mănăstire din Villanueava de los Infantes, pe 8 septembrie 1645, după ce scrisese în ultima sa scrisoare că „"există lucruri care sunt doar un nume și o figură"”. Se spune că mormântul său ar fi fost profanat pentru a
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
8 septembrie 1645, după ce scrisese în ultima sa scrisoare că „"există lucruri care sunt doar un nume și o figură"”. Se spune că mormântul său ar fi fost profanat pentru a i se fura pintenii de aur cu care fusese înmormântat, și că la scurt timp tâlharul a fost prins și executat. Operele sale au fost editate de umanistul José Antonio González de Salas, fără să se preocupe de corectarea greșelilor, în 1648, sub titlul : „"Parnasul spaniol, munte divizat în două
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
fie greșită pe undeva, dar a refuzat să facă noi calcule, afirmând că data cea mai bună pe care a descoperit-o este astăzi. A murit după cinci ani, la 20 dec 1849, cu această convingere puternică, și a fost înmormântat lângă casa lui de fermier din Low Hampton, NY, care a devenit, între timp, muzeu național. După Marea Dezamăgire, adventiștii rămași în jurul lui Miller s-au constituit în Asociația Milenială Americană, dintre care unii s-au numit mai târziu Adventiști
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
de Utrecht, fiind ucis de către Herman și Godfried de Kuyk, fapt care l-a lăsat pe Dirk singur conducător al Olandei. Regele Lothair a pedepsit pe răufăcători, devastând castelul lui Herman și Godfried, care au fost alungați. Floris a fost înmormântat în abația de Rijnsburg. Contele Dirk al VI-lea sprijinise pe ruda sa, Lothar de Saxonia împotriva lui Henric al V-lea și cu ajutorul acestuia părți din Olanda au fost recuperate de la Episcopatul Utrecht în 1064. Mai mult decât atât
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]