1,931 matches
-
să se simtă mai confortabil, Sheba a făcut un comentariu glumeț legat de pieptul generos pe care i-l atribuise. — Aș vrea io, zisese ea. Dar asta l-a făcut pe băiat să se rușineze și mai mult. S-a înroșit puternic și n-a mai zis nimic destul de mult timp. Sheba s-a simțit măgulită de acest episod. Era o noutate, zicea ea, să fii admirată în acel fel candid. Când mi-a povestit asta prima oară, îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când a dat peste el și peste alți băieți din clasa a zecea care jucau fotbal. S-a oprit din alergat când a văzut-o. S-a înroșit la față și s-a întors. Sheba s-a grăbit să treacă mai departe, dar a fost foarte afectată de această întâlnire. Connolly arăta groaznic, s-a gândit. Dat peste cap. S-a întrebat dacă nu cumva fusese nedreaptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
opus, s-a oprit. S-a îndrăgostit de mine, înțelegi. N-ar folosi nimănui să facem din asta o problemă de disciplină școlară. Am tăcut amândouă. — Sheba, trebuie să te întreb asta. Tu simți ceva pentru băiatul ăsta? S-a înroșit. — Ei bine, da. Vrei să spui dacă îmi place de el sau ceva? Doamne, nu. Categoric nu. Țin la el. E un dulce. Eu aș vrea doar să știu cum să fac ca să nu-l rănesc. Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nevinovat dar mă apuc de hoție onorată instanță). Netam-nesam Țopăiam (după ce te-am cunoscut cândva) pe-un picior subțire de plai fericit precum gașca de suflete trăitoare în rai (eram în cerul/spitalul al nouălea/nr.9) am strigat răspicat înroșindu-le fețele meselor cu vinul vărsat (trebuia să se știe) lumea toată dar absolut toată lumea devenise numai a mea și eu o puteam împărți în noapte zi stele planete ori continente așa la-ntâmplare în părți inegale doar pentru mine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de geamătul căldurii prinsă între cărămizile înroșite mintea-mi zdrobită de lanțurile durerii aleargă prin vreme în trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
repetă cu rost, câte un an al prezentului se întoarce spre Geneză, altul, mai grăbit, definește viitorul, într-un singur sens, încărcându-l cu artificii, în seara de Crăciun, oamenii răi definesc istoria ca pe o explozie a artificiilor ce înroșește zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii își strigă părinții, alergând desculț pe zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut în geamul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai vedeam nimic în jur și nu mai auzeam decât glasul ei. Mă privea în ochi, iar eu, neputând suporta contactul direct, îmi aplecam capul, așteptând cu teamă să mi se dezlege un șiret la papuci. Posibil să mă fi înroșit la față, dar tenul meu ars de soare nu mă trăda. M-a cuprins în brațe strivindu-și de mine, sânii mici, mă sărută pe obraji ca pe unul de-al ei și-mi spuse: Tu trebuie să fii Alin
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
jucase și Erjika acest rol cu mine ca să mă ajute să o uit pe Creața. A trebuit să o sărut în fața lui Tibi și a multora care mergeau ca și noi în cantină să-și servească porția de macaroane. Se înroșise la față ca și acum, chiar dacă nu era nici frig și nici foarte cald, dar n-a spus nimic. A închis ochii și cuprinzându mă în brațe a așteptat să termin. Eram în jocul ei și totuși n-a ripostat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-l părăsească de cât alergase. Da, îi răspunse sec Erjika țintuindu-l cu privirea. Ia zi-mi Titi, de ce mă iubești tu pe mine...? Doar fiindcă ai auzit că e ușor să mă poți avea la pat? Titi se înroși tot la față și dădu în bâlbâială, murmurând inteligibil doar acel „te iubesc” care o enerva la culme. Spune-mi, de ce? că încep să nu te mai cred... Ce-ți place la mine? Păi... cum arăți, cum gândești, că ești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cel mai puțin. Ea Își ridică privirile de pe raportul meu. PÎnă acum citisem tot felul de expresii pe chipul ei, dar acum arborase una nouă, una pe care n-am mai văzut-o pînă acum: implorare... Marginile pleoapelor i se Înroșiseră, privea speriată, respira anevoie ca și cînd inhala aerul, dar uita să expire. Primele ei cuvinte au fost imperceptibile. Apoi, după o clipă spuse: — Există o legătură. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Cursele de cai sau de biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
desenate; buzele i se mișcau neîncetat. Își Împinse ochelarii antediluvieni de pe nas și priviri din ochii lui congestionați se mutau, bănuitor, de la fotografie la bani și invers. — Ai o sobiță sub pătură ? Nu e bine pentru dumneata, ți s-au Înroșit ochii de la gaze. — Nu, e electrică. Atunci e prea uscat aerul. — Am și apă Într-un ibric pus pe foc. S-o fi stins. Mi-am dat silința să rîd cît mai plăcut și să par cît mai vesel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
La ce bun? — De ce nu mi-ai zis de la bun Început că magazinul din orașul F furniza combustibil? Să nu-mi spui că n-ai știut. N-ai fost cinstit cu mine. Îmi mai ascunzi și alte lucruri importante? Se Înroși. Își țuguie buzele sfidător. Respira anevoie. Zău că faceți afirmații care distrug bunele intenții. V-am arătat fotografiile de bunăvoie... fără să mă gîndesc la vreo răsplată. Dacă nu v-aș fi spus eu, nici n-ați fi știut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ai gătit așa? zise ea încet. —Așa, ca să fiu frumoasă... zise tare, râzând, Haia. Și se așeză pe pat, alăturea. —Hm. Ți-i drag poate cineva... Fata lui Sanis simți două priviri, care dintrodată aveau o lucire aprigă, și se înroși. Nu răspunse. Tudorița se sculă încet. Apoi se așeză într-un colț, pe un scaun, cu un geamăt ușor. Era galbenă ca ceara, și-i ardeau ochii. — Ce este? ce ai? întrebă Haia, țintind-o. —N-am nimic, dragă; mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rost de bani? — Spune să-ți găsești o slujbă. O pauză în care Leisl a ascultat vocea din mintea ei. —Sau să te măriți cu un tip bogat. Asta e revoltător! a adăugat Leisl. Tenul bronzat al lui Mackenzie se înroșise. —Spune-i din partea mea că e un dobitoc bețivan care habar n-are de nimic. Cheam-o pe mătușa Morag! Ea o să știe. Leisl a rămas cu ochii închiși. — Cheam-o pe mătușa Morag! a somat-o Mackenzie, de parcă Leisl era secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mâinii sângele care continua să-i curgă din gură. Îl căută din ochi pe secutor. Clătinându-se, se apropie și se prăbuși peste el. Îi duse lama pumnalului la gât, imediat sub marginea coifului, și abia dacă sfâșie pielea. Sângele înroși nisipul. În picioare, Valerius privea pierdut spre arenă. Mulțimea începu să strige, reclamând dreptul ei de a hotărî dacă învinsul va trăi sau va muri, fiindcă nici un gladiator nu avea voie să ucidă fără asentimentul publicului. Arbitrul interveni, împiedicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
astea nu era bun pentru el sau pentru maimuțe sau pentru livadă, pentru păsări și insecte... sau chiar pentru iarba care era atât de fără milă călcată în picioare. Sampath își frecă buza de jos cu o petală de mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și Iocasta, se adunau pe lângă orificiile de observație din pereții camerei ei, ca să învețe. Sunetul biciului nu putea fi confundat. Venea de la ușa în spatele căreia „Bum-Bum“ de Sade țipa din toți plămânii. Vocea ei flămândă bâiguia ceva despre un vătrai înroșit în foc, iar Iocasta trecu mulțumită mai departe. Bum-Bum era marea favorită a lui Flann O’Toole, pentru că ea-l făcea să-i placă cu adevărat autoflagelarea. Dar nu Flann O’Toole era favoritul Iocastei. Era prea predispus să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din pieptul lui Flann O’Toole a început ușor și a crescut treptat, până a ajuns un zgomot sălbatic, cutremurător. Ochii i s-au făcut roșii și i s-au umflat în cap. A stat așa un moment, tunând și înroșindu-se, apoi mâinile i s-au întins după Virgil Jones. înainte ca Virgil să se poată mișca, a fost înfășcat de gât într-o strânsoare ucigătoare. Gâfâi după aer. — Te scuz pe dracu’! urlă O’Toole. Oho, ești ditamai prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu câte o sărutare. — Dar, draga mea, strigă ea, cum de reușești să fii atât de bună și, totodată, atât de drăguță? E nedrept din partea ta să monopolizezi toate virtuțile. Nouă, celorlalți, nu ne mai rămân decât viciile. Elfrida se înroși. — Ce prostii, Irina! spuse ea. Nu trebuie să mă lauzi prea mult. Domnul Vultur o să vadă dincolo de toate astea și o să creadă că sunt vanitoasă. Domnule Vultur, spuse Irina Cerkasova, întinzându-i o mână lungă. Am auzit deja atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici nu era în camera din spate. Sebastian îl găsise în cămăruța din spatele biroului, o cameră mică și goală unde bâzâiau zeci de monitoare ale camerelor video. Era căzut pe podea, își strângea pieptul și încerca disperat să respire. Se înroșise puternic la față, iar ochii îi erau orbiți de durere. —Dumnezeule... Am îngenuncheat într-o secundă să îi iau pulsul. Sebastian, lângă mine, suna deja după ajutor. —Urgență, spunea, avem nevoie imediat de o ambulanță în clădirea Mowbray Steiner, Broadgate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui Dumnezeu, Sam, vino înăuntru, a spus el aruncând priviri scrutătoare pe coridor, de parcă ar fi fost urmărit. Ai dreptate, am fost eu de acord. Pe hol nu am cu ce să te leg. Chiar și rădăcinile părului i se înroșiseră. I-am făcut avansuri. Era îmbrăcat într-un costum alb din pânză și o cămașă albastră din care îi ieșea gâtul puternic și ferm ca o coloană grecească. Era ceva la Sebastian care mă trimitea la asemănările astea poetice. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
secret, nu? Mi-a aruncat o privire cu un colț al ochiului. Mi-e teamă că nu știu despre ce vorbești. —James Rattray-Potter, i-am spus. Ți-a tot furnizat detalii pentru bârfele de la „Agendă“, nu-i așa? S-a înroșit. — Nu este nimic în neregulă cu asta! a exclamat. De cealaltă parte a biroului, Anne-Marie și-a ridicat ochii din calculator și s-a încruntat. Jordan și-a coborât vocea din nou. —Vreau să spun că fiecare agendă depinde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ah, pentru Dumnezeu, Suki, nu mai face atâta caz din asta! Dom a fost cu mine, dacă într-adevăr vrei să știi, da? Ne-am tras-o de ne-au sărit capacele. Ești mulțumită acum? Fața lui Suki s-a înroșit, de parcă Belinda ar fi plesnit-o din nou. Nu i-ai spus, nu? a zis încet, uitându-se la Dominic. Ce să-mi spună? a întrebat Belinda curioasă. Am simțit cum Dominic a ridicat din umeri, dar mâinile de pe brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și o cârpă roșie fluturând a victorie. Mi s-a spus și am crezut că roșul e simbolul sângelui vărsat. Nu m-am întrebat însă niciodată cine într-adevăr a vărsat acel sânge și cine a ostoit rănile care au înroșit pânza. Era marama cu sângele celor jertfiți sau pânza cu care călăul s-a șters pe mâini, după victoria-i triumfală? Mă dor acestea. Nu ca o vină a conștiinței mele. Nu am o conștiință atât de tragică. Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]