KorAP: Find »[drukola/base=înroși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...83 >

2,073 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

și tu un tătic care să te ajute! spuse deodată Ema. Luana încremeni. Avu, pentru o secundă, în fața ochilor chipul frumos al bărbatului din poza pe care i-o arătase bunica. "Ăsta e tatăl tău", îi spusese și Luana se înroșise de mândrie. Nu văzuse nimic mai atrăgător. Avea ochii mari și negri ca ai ei, trupul zvelt, elegant în hainele impecabile. Realiză, pentru prima oară, cât de mult îi lipsea prezența acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
e al meu. Nu mă ridic nici moartă, spuse Luana hotărâtă. Întărâtat, fără să mai aștepte ca fetele să se miște, bărbatul prinse de unul din capetele covorului și începu să-l târâie. Acesta se urnea cu greu, omul se înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta o singură dată și te dau afară. Ieșită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lungeau gâturile spre caietul fetei, ghiontindu-se. Starea de acalmie dispăruse. Băiatul își lărgi gulerul cămășii și începu să-și miște capul în toate direcțiile, atrăgând privirile dirigintelui. Când realiză că obraznica din banca a treia îi face portretul, se înroși de indignare. Ancorat, cu cruzime, în fața a treizeci și șase de "spectatori", George Bană făcea fețe-fețe. În sfârșit, Luana termină desenul. Colega din spate i-l smulse de pe bancă și privindu-l rămase mută de uimire. Asemănarea era izbitoare. Foaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de familie bună și să-l vadă în fruntea clanului doctoricesc. Luana îl privi pe Renar cum stă țeapăn înfipt în scaun și ridică ceașca până sub nas, cu două degete lucind de curățenie. Sorbea fără zgomot, din vârful buzelor, înroșindu-se sub privirea ei critică. "E clar, gândi fata. E o boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors asudat și mort de foame de la câmp, mâncând, astfel, din strachina cu borș, voi izbucni în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
bănci și ateriză lângă ea. O privi cu o uitătură dementă. Ce-ai spus? Luana se pierdu. Uitându-se în ochii lui, înțelese că situația îi scapă de sub control. Totuși răspunse: Ești nebun? Ce-i cu tine? Văzu ochii turbați înroșindu-se și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei. În clipa aceea, Narcis Sava apăru între ei și-l prinse de mâini. Seneg tremura, congestionat. Luana se îndepărtă în timp ce "nebunul" încerca s-o lovească cu picioarele. Ieși din clasă uluită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
într-o doară: Luana, vreau o relație împlinită cu tine. Știi ce înseamnă asta? Fără să-și ia buzele de pe ochii lui, ea răspunse cu mândrie: Știu. El o îndepărtă și-o privi suspect. Ai mai făcut asta? Fata se înroși și-l lovi cu delicatețe peste gură. Cum poți crede așa ceva? Ernest o strânse în brațe cu putere. Ești o minune, știi? Luana râse și-l îndepărtă. Lasă-mă. Vreau să-ți privesc ochii. Și în vreme ce ea se cufunda în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem cu trenul de seară. Atentă la ceea ce făcea, Luana nu realiză sensul cuvintelor. Îl puse să repete și bărbatul repetă cu seninătate. Ea se înroși și începu să urle. Îl făcu în fel și chip, ridicând caietul de pe care copia să i-l izbească în cap. Gheorghe Ereș se simți teribil de ofensat. Timp de o săptămână o șicană și-i întoarse toate jignirile, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
descopere că are probleme psihice. I se strânse inima. Și-l imagină lângă frumoasele orașului, vorbindu-le cu vocea lui caldă, bărbătească, fericindu-le cu privirea blândă și pe ele cu ochii topiți de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți ai casei și venise să vadă despre ce este vorba. Probabil că se așteptase la cine știe ce palat deoarece, văzând cămăruța îngustă, rămase în loc, prostită. Se înroși, asigură femeile că-și pot vedea de treabă și plecă iute, fără să privească în urmă. Muncitorii și-au terminat lucrul liniștiți iar după ce au intrat în posesia banilor au dat bir cu fugiții, jurând că nu vor mai călca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o licărire de gelozie? În clipa aceea, hotărât să-și ceară scuze și să fie iertat, în birou intră Subțirelu. Bâlbâi tot felul de justificări și-i întinse fetei o floare, sperând că astfel își va șterge păcatele. Luana se înroși de nervi. Îi ceru să părăsească încăperea, până nu face un gest necugetat. Întorcând capul, când la unul, când la altul, ca la o partidă de tenis, Cordel ameți. Începu să urle isterică, luând apărarea bărbatului, învinuind-o pe fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

simțea mult mai În largul său În biroul lui, În uzinele lui sau conducând un consiliu de administrație. — Ea v-a părăsit? — Da. Lecoeur Îi aruncă o privire scurtă lui Maigret. — Spuneți-mi, domnule Pélardeau, ați fost la Mensil-le-Mont? Se Înroși la față, lăsă capul În jos și bâigui: — Nu... — Ați aflat că se afla acolo? — Nu În acel moment. Erați deja despărțiți când s-a dus acolo? — Mă anunțase că nu ne vom mai vedea. — De ce? Din nou, uimire, nedumerire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în ochi faptul că era bronzat, lucru ciudat la unul din stirpea lui. De obicei se feresc de soarele puternic, deoarece pielea li se înroșește și li se irită. Îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt primul nostru dialog. - Nu știi că vipera este un animal sacru? Mi-a vorbit fără să lase arma jos. Recăpătându-mi curajul și demnitatea pe care ți-o dă postura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
întrebat pe Rotari: - Tu cum îți descarci nevoile de bărbat? El tocmai citea primul capitol din Procopiu, pe care i-l tradusesem și i-l transcrisesem din greacă în latină, întrebându-mă când și când înțelesul vreunui cuvânt. S-a înroșit până la rădăcina părului și s-a prefăcut că citește în continuare. Puțin timp după aceea mi-a răspuns: - Până acum câțiva ani era un soi de joc, acum nu mai e același lucru. De ce-mi pui o asemenea întrebare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în seamă prin palme amicale pe umăr și rostirea numelui fiecăruia, la fel și longobarzii. Lui Gundo i-a rezervat un tratament aparte. - Iată-l pe vechiul meu maestru de mânuit spada! a exclamat îmbrățișându-l, drept care Gundo s-a înroșit de încântare. O galantă plecăciune către cele pe care le-a numit „trandafirii longobarzilor“ a desăvârșit impresia de cel mai bine bărbat din regat. Taso ținea urma în chip banal fratelui său, schimbând semne discrete și zâmbete imperceptibile. După ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
văzut doi bărbați călare, sulițași, și alți doi pe jos cu două torțe aprinse în mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
firav ca de obicei, dar pe față avea un puf des, se înălțase cel puțin cu o șchioapă și glasul i se îngroșase. Căldura cu care m-a îmbrățișat m-a mirat, ca și faptul de a-i vedea ochii înroșiți de plâns. Răutatea pe care n-am reușit să mi-o scot nicicând din inimă m-a făcut să cred pentru o clipă că se simțise mângâiat de întoarcerea celui care se îngrijea de viitorul său, dar imediat după aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
numele, dar eu de fiecare dată am întrebat: „Ce credeți despre ducele de Brescia?“. Răspunsul a fost mereu același: „E tânăr, puternic și bine sfătuit“. Drept care te poftesc să ai în vedere succesiunea la tron, Rotari. Prietenul meu s-a înroșit, privindu-mă pe furiș, iar eu am tăcut. - Tu ce crezi? s-a văzut el constrâns să mă întrebe. M-am străduit din greu să nu-mi dau pe față spaima. Nu se eschivase, nu râsese ca la auzul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
răsputeri pe Gundeperga și se bucura să o vadă în starea aceea de umilire. Am dus-o pe regină până dincolo de curtea exterioară a mănăstirii și, la ușa odăilor sale, am salutat-o. Nici măcar gerul iernii nu putuse să-i înroșească pomeții, pe atât de mortală îi era paloarea. - Cu ce-am păcătuit eu în fața Celui de Sus ca să am parte de acest pântece uscat precum gura unui muribund? Astea i-au fost vorbele la care eu n-am avut răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
care pleacă, făcându-și nevoile. Dar nu fecale, ci bucăți din corpul ei, care pe urmă se-adună la loc; și din nou îl înhață, înfruptându-se și dându-l afară neîncetat în locurile cele mai spurcate. Ochii i se înroșiseră și i se umpluseră de lacrimi. Și-a acoperit chipul cu vălul, scuturat de suspine. I-am promis lui Rotari să nu dezvălui nicicând taina locului unde era îngropată Romilde, dar inima mi s-a înduioșat, crezând pe moment că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ți-am cerut să te porți precum un amant de taină; va trebui să-mi dăruiești toată iubirea de care ești în stare, căci mi-e teamă de moarte. Am simțit un gol în stomac, văzând-o cum i se înroșeau ochii, cum îi tremurau umerii, cum scumpele ei degete frământau panglicile ce-i atârnau din talie, cum îi dădeau lacrimile. Am lăsat-o să plângă, neputincios. A continuat: - Mâine am să-ți spun toate câte vreau să împlinesc în scurtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

de muncă ai mai făcut în străinătate? întrebă Mike. —Cum ar fi? —Muncă de birou? Administrație? Contact cu clienții? Clătină iarăși din cap. Nu mă interesează. —Hmm. Mike continuă să o privească gânditor până ce Darcey simți că începe să se înroșească. La naiba, spuse ea arțăgoasă, poate că ar trebui să te apuci de ce îți sugera Dieter ca să obții în sfârșit dobânda aia. —Matematică, limbi străine și personalitate. Îmi plac toate astea la o fată. La o zi după acest episod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Zău, Darcey. Nu prea ieși tu cu tipi din Dublin, dar știu eu că ai parte de câte-o cină romantică de fiecare dată când ești prin Europa. Ai vreun iubit ascuns prin Barcelona sau Milano? Darcey simți cum se înroșește ca sfecla și Anna zâmbi triumfătoare. —Nu-mi spune că am nimerit-o! — Nu, absolut deloc, își reveni Darcey imediat. E adevărat că am avut o... aventură... două. — Sigur, și de ce n-ar fi așa? încuviință Anna. Când te trezești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
la față când îi întinse cana. —Sunt așa un idiot, mărturisi el. Și un adevărat fătălău. Tu în schimb erai atât de puternică și de hotărâtă, și nu aveai pe tine decât un halat de baie! Sunt impresionat. Darcey se înroși, sărutându-l pe obraz. —Mersi. Mă duc acum să-mi usuc părul și să mă îmbrac cu ceva mai mult decât un halat de baie. Din partea mea nu e nevoie. Îi zâmbi slab când ieși din cameră. Nu era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
liniști Anna. Eram la cină și discutam și am ajuns să vorbim despre tine. Darcey fu din nou cât pe-aci să se înece. —Cum așa? Voia să știe cum te integrezi pe-aici. Dacă ești fericită. —Ce? Darcey se înroși. Nu-l privește. A fost o discuție relaxată, nu te mai agita atât. Ideea e că la un moment dat, tot vorbind, i-am zis că mi se pare că voi doi vă știți de dinainte. Iar el mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]