2,240 matches
-
al limfocitelor T. Astăzi, Imunologia are la bază conceptul unei heterogenități funcționale nelimitate a limfocitelor, care derivă din diversitatea specificității receptorilor suprafeței lor. Populația de limfocite care au receptori identici de antigen și recunosc un singur epitop (sau câțiva epitopi înrudiți) formează o clonă . Toate celulele unei clone sunt descendente ale unei singure celule-mamă. În consecință, teoretic, în organism sunt tot atâtea clone de limfocite, câte tipuri de determinanți antigenici există în natură. Corespondența complementarității spațiale dintre receptorii limfocitari de antigene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fel, dintre cele 19 linii celulare diferite producătoare de anticorpi direcționați împotriva hapten-fosforilcolinei, zece au avut aceeași secvență VH. Această secvență era aceea a segmentului genic V din linia germinală, desemnat T15, reprezentând unul dintre cele patru segmente genice VH înrudite. Celelalte nouă linii celulare au exprimat segmente genice diferite unele față de altele, dar și față de toți cei patru membri din linia germinală, aparținând familiei. Aceste segmente genice au fost mai apropiat înrudite cu secvența genică T15 a liniei germinale, comparativ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genică T15 a liniei germinale, comparativ cu oricare dintre celelalte, după cum și secvențele sale flancatoare erau aceleași cu cele aflate de o parte și de cealaltă a lui T15. Aceste constatări au sugerat că toate asemenea secvențe genice diferite, dar înrudite au derivat dintr-un singur membru al familiei, și anume, din T15, prin mutație somatică. Schimbările secvenței se extind de-a lungul și dincolo de segmentul genic V. Ele presupun substituții ale perechilor individuale de nucleotide. Variația este diferită în fiecare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o genă pentru RBP-JK. RBP-JK a trezit în mod deosebit atenția, deoarece secvența sa de aminoacizi prezintă oarecare omologie cu familia integrazei, o enzimă de recombinare bacteriană. Dar expresia RBP-JK nu este specifică doar celulelor limfoide. Genele cu secvențe strâns înrudite se găsesc la organisme foarte îndepărtate filogenetic precum insecta Drosophila și drojdia Saccharomyces, cea de la Drosophila fiind identică cu un factor de dezvoltare care interacționează cu produsul genei hairless - o mutație recesivă letală, care la musculițele heterozigote conduce la un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
unor funcții noi, dacă genele parentale continuă să îndeplinească în mod normal funcțiile lor obișnuite. Pentru genele duplicate se pot diferenția noi mecanisme de control, diferite de cele operante pentru genele parentale. Astfel, pot să apară în număr mare gene înrudite, dar care îndeplinesc funcții diferite. Duplicația genică în tandem implică dublarea parțială sau completă a unui anumit segment dintr-un cromozom. Rezultă astfel o genă care codifică pentru o catenă polipeptidică mai lungă decât cea parentală, sau poate rezulta duplicatul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de șoareci, apar variații în numărul de gene de la nivelul locilor genici Qα și Tlα. La șoarece, genele CMH clasa I sunt organizate în clusteri (vezi fig. 8.18), cu aceeași orientare în fiecare cluster, genele adiacente fiind mult mai înrudite comparativ cu acelea situate distal, ceea ce sugerează originea lor prin duplicații ancestrale în tandem. Astfel, în locusul genic D/L sunt localizate genele pentru subunități ale factorului de necroză tumorală ( TNF), acesta fiind o proteină implicată în bolile inflamatorii. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulelor TS este acela de a supresa răspunsul celulelor B și ele ar putea să participe și la menținerea toleranței imunologice față de autoantigene. Limfocitele T și limfocitele B derivă dintr-o celulă precursoare comună și, ca urmare, ele sunt strâns înrudite, ambele având capacitatea de a recunoaște antigene specifice. Există totuși o deosebire funcțională netă între ele: limfocitele B recunosc atât antigene libere, cât și antigene prezentate de alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mic al unei camere de microtitrare permit ca o singură probă ADN să fie testată cu multiple probe marcate, spre a se facilita tiparea unui număr mic de eșantioane. Sunt disponibile kit-uri comerciale pentru metoda SSOP. În cadrul unui procedeu înrudit numit „dotblot” revers, probele oligonucleotidice sunt legate la un suport solid. ADN din probele de analizat este amplificat prin folosirea de primeri marcați cu biotină. ADN amplificat este apoi hibridizat cu probele imobilizate care conțin secvențe complementare secvențelor găsite în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Capitolul 15 ANTIGENE VARIABILE DE SUPRAFAȚĂ CELULARĂ LA TRYPANOSOMA ȘI EVAZIUNEA SISTEMULUI IMUNITAR UMAN În unele țări africane, protozoarul parazit Trypanosoma brucei, transmis la om de gazda sa intermediară musca țețe (Glossina tzetze) produce boala somnului, la om, și boli înrudite acesteia, la animalele domestice. Flagelatul parazit se divide prin fisiune binară și realizează densități populaționale mari, în țesutul conjunctiv și în fluidele extracelulare unde peste 99,9% dintre paraziți sunt distruși de anticorpii gazdei. Celula parazitului Trypanosoma brucei este acoperită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mult metodologic. Într-adevăr, dacă ceea ce ne propunem într-o investigație tipologica este urmărirea unui tip X în diversele limbi ale globului, nu trebuie să ținem seama de faptul dacă limbile în care se întîlnește acel tip sînt sau nu înrudite. A reduce însă obiectul cercetărilor tipologice numai la atît însemnează a restrînge obiectul tipologiei că disciplină lingvistică, a elimina din sfera preocupărilor ei destule alte probleme, în primul rînd importantă problemă a clasificării limbilor după criterii deosebite de cel genealogic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în baza tezei fuziunii totale sau parțiale a două structuri diferite, ca "Izomorfismul poate uni diferite stări ale unei aceleiași limbi sau două stări (simultane sau separate în timp) ale două limbi diferite, fie că acestea sînt învecinate sau îndepărtate, înrudite sau neînrudite"100. 4.2. Conceptul de tip lingvistic la Eugeniu Coșeriu În privința structurii limbii, limba funcțională e alcătuită la Coșeriu dintr-o tehnică virtuală (ce cuprinde tipul, sistemul și normă) și o tehnică realizată (vorbirea). Nivelurile tehnicii lingvistice sînt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a tipului. 3. Permite îmbinarea, în metodologia cercetărilor lingvistice, a punctului de vedere genealogic cu cel tipologic (considerate de unii autori că incompatibile). 4. Explică așa-zisele convergente lingvistice 126, adică inovațiile paralele, observate adesea în evoluția mai multor limbi, înrudite sau neînrudite. 5. Din punct de vedere filozofic, reduce pluralitatea la unitate, dezvăluie, sub diversitatea exterioară a faptelor, existența unui principiu unic care le explica"127. În urmă cu patruzeci de ani, Coșeriu aprecia că tipologia lingvistică, în sensul originar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
8. retoric - poem, rugăciune, slogan, proverb, maximă etc. Din perspectiva lingvisticii limbilor s-ar putea face studii extrem de interesante care să urmărească modul în care aceste tipuri universale capătă anumite particularități semantico-expresive pentru limbi particulare sau pentru grupuri de limbi înrudite sau neînrudite genealogic și tipologic. Chiar și la nivelul gramaticii transfrastice lucrurile sînt abia la început. De pildă pot fi urmărite o serie de particularități în privința subordonării, coordonării și substituirii textuale. În privința subordonării, observă Eugeniu Coșeriu, "există deosebiri mari de la
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limba are în această terminologie o accepție întrucîtva diferită de cea strict lingvistică, avînd în vedere în primul rînd funcțiile sociale îndeplinite de idiomul în cauză, si mai putin poziționarea să de către lingviști în raport cu alte varietăți apropiate - fie ele idiomuri înrudite sau varietăți subordonate limbii în cauză din punctul de vedere al dialectologului. Limba, în acest sens, poate fi un idiom pe care lingviștii îl considera numai o variantă a unei limbi (de exemplu bosniacă) sau, uneori, chiar un dialect sau
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o tradiție neîntreruptă uzajul indo-europenei primitive, care este cea mai veche limba indo-europeană"238. Limba comună străveche din care au descins limbile din această mare familie este denumită proto-indo-europeană sau indo-europeană comună. Prin comparația formelor unui cuvînt în limbi indo-europene înrudite se poate ajunge, prin metoda reconstrucției, la forme (rădăcini) ale unor cuvinte din indo-europeană comună. În privința limbilor europene, probabil că din indo-europeană comună au plecat, într-adevăr, două mari ramificații, una balto-slavo-germană și una greco-italo-celtică, urmînd apoi ramificări succesive, în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
inversă" susține că familia indo-europeană nu s-a format în urmă diversificării dialectale a indo-europenei comune, ci, dimpotrivă, tocmai prin amestecul și apropierea treptată a unor limbi diferite care au ajuns să se asemene în timp și să devină limbi înrudite. Trubetzkoy afirmă că limbile indo-europene ar trebui caracterizate mai degrabă structural decît genealogic, prin enumerarea unor caracteristici lingvistice comune: 1. limbile indo-europene nu au armonie vocalica, spre deosebire de cele din marea familie uralo-altaică (ugro-finice, turco-tătare etc.); 2. consonantismul în poziție inițială
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
același phylum, de pildă. În schimb, în ciuda asemănării sau chiar identității de structură, procentul cuvintelor comune dialectelor aceleiași limbi (sau limba din aceeași ramură) este foarte redus - de ordinul celui existent de obicei între limbi diferite și, respectiv, între familii înrudite. Deși numărul de foneme variază între 16 (mulurudji) și 34 (arabana), caracteristicile sistemului sînt aceleași: inventar vocalic redus la 3: a, i, u (a are frecvență cea mai mare; i și u nu apar la inițială; e și o apar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
clar dacă au rol distinctiv. Toate limbile australiene au morfologia cuvîntului foarte dezvoltată. Mărcile morfologice sînt constituite de afixe: sufixe în cea mai mare parte a zonei de sud, sufixe și prefixe în nord și nord-vest. Mărcile gramaticale au forme înrudite în cele mai multe limbi. Numele și verbul constituie două clase de cuvinte clar distincte. Unele limbi au sisteme de gen sau clase nominale (asemănătoare cu cele din limbile bantu) sau pronominale. O parte din limbi au sistem cazual dezvoltat la nume
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
contactului cu limbi indo-europene) latină, chirilica (Rusia) 214. latină LM; neolatina O Vatican; pătrunderea italicilor în peninsula în două valuri successive (latino-falisco-siculă = "italica occidentală" după 1500 i.C. și osco-umbriană = "italica orientala" către 1000 i.C.); treptat, latină elimina limbile înrudite și apoi limbile popoarelor cucerite de români, cu excepția limbii grecești. Latină arhaica (cea mai veche inscripție din sec. VI i.C., lapis niger). Latină literară arhaica (sec. III-II i.C.), cu Plaut și Terențiu. Latină clasică (sec. I i.C.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
chirilic cu 32 de litere. familia indo-europeană, ramura balto-slavă, grupul oriental; accentuala; SVO chirilica 313. samoana O Șamoa, Șamoa americană / N Fiji, Noua Zeelandă familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul polinezian; SVO + liberă latină 314. sandawe N Tanzania; vorbită de o populatie înrudită genetic cu hadza; populațiile sandawe și șan sînt, genetic, cele mai vechi din lume familia khoisan, grup unilingv sau izolată; tonala (trei tonuri) cu trei clicuri (dental-alveolar, apical postalveolar și lateral alveolar); posibilă filiație genetică cu hadza; SOV transcriere latină
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
203. cu 204. și 205. dacă 206. pentru că 207. nume Lista Swadesh e folosită pentru măsurarea gradului de înrudire între două limbi, stabilindu-se procentajul cuvintelor cu aceași origine. Dacă vocabularul de bază din două limbi are aproximativ 70% cuvinte înrudite se considera că ele provind dintr-o aceeași limbă-mamă. Swadesh consideră că rata de retenție și coeficientul de pierdere din nucleul lexical de bază sînt constante. Rata de retenție a fost calculată la aproximativ 86% pe o perioadă de un
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în lingvistică tradițională se numește "clasificare morfologica" a limbilor. (Mai exact, poate, ar fi să i se spună "clasificare structurală") - n.a. 56 Oricare ar fi accepțiunea dată acestui termen (n.a.). 57 Hjelmslev, Le langage. Une introduction, p. 126 (n.a.). 58 Înrudite, poate, și ele la origine. Același tip există și în limbile dravidiene, dar nu știu dacă reprezintă o caracteristică generală a lor (n.a.). 59 Dumitru Copceag, Tipologia limbilor romanice (în comparație cu limbile germanice și slave) - și alte studii lingvistice -, ediție de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cu un sens inversat, arătînd că și arestarea lor, este, de fapt tot o răpire. Oamenii se simt oprimați de forța covîrșitoare a autorităților atunci cînd nu dispun de un mecanism de organizare. Absența unei organizări și inferioritatea sînt deseori înrudite. Cadrele încearcă să prevină apariția oricăror forme de organizare pentru a-și menține controlul asupra deținuților, iar dominația lor trebuie să fie în mod constant recreată. Nici un om nu poate argumenta în genunchi. Același sentiment care îl menține în această
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pp. 8-10. Pentelescu, Aurel, În fața istoriei. Gheorghe I. Brătianu 1898-1953, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003. Pentelescu, Aurel, Țăranu Liviu, "Gheorghe I. Brătianu în timpul domiciliului obligatoriu (1947-1950)", în Caietele Brătianu, nr. 2, 2011, pp. 12-19. Platon, Alexandru-Florin, "Două concepții istorice și istoriografice înrudite: Fernand Braudel și Gheorghe I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol, XXXIX-XL, 2002-2003, Iași, pp. 613627. Popa, Mihai, Filosofia istoriei la Gh. I. Brătianu. Devenire și sinteză istorică, Editura Academiei Române, București, 2012. Pruteanu-Isăcescu, Iulian, "Gheorghe I.
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Xenopol, XXIII, 1986, Iași, vol. II, p. 758. 51 Dan Prodan, "Gheorghe I. Brătianu și Franz Babinger. Convergențe", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol", XLVII, 2010, Iași, p. 83. 52 Alexandru-Florin Platon, "Două concepții istorice și istoriografice înrudite: Fernand Braudel și Gheorghe I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol", XXXIX-XL, 2002-2003, Iași, p. 619. 53 Lucian Boia, op. cit., p. 62. 54 Alexandru-Florin Platon, op. cit., p. 615. 55 "Mișcarea", nr. 840, 865; 10 octombie, 12
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]