7,678 matches
-
totul într-un limbaj simplu și cald. Era să uit că așa-numitul public țintă la care s-a gîndit Dan C. Mihăilescu e alcătuit în majoritate din femei instruite. Din opera reginei Maria, el a ales un fragment din însemnările sale zilnice, scrise în engleză. E anul 1919 și regina călătorește la Londra și la Paris încercînd - și reușind - să cîștige bunăvoința marilor puteri pentru țara sa. Nicicînd inteligența și charisma unei românce prin adopție n-au fost întrebuințate într-
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
pe care aceasta îl face demonicului Nae Ionescu de care a legat-o o scurtă și dramatică relație amoroasă. Prințesa simte o atracție irepresibilă față de profesorul care seamănă sau cum i se pare memorialistei poate chiar e diavolul însuși. În însemnările ei Maruca îl face de doi bani pe regele Ferdinand, pentru că promite reforma agrară, ceea ce, anticipează perspicacea femeie, îi va ruina pe marii proprietari de pămînt, în vreme ce domeniile Coroanei vor rămîne intacte. Cea de-a patra femeie din antologia lui
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
conjugală a unei asemenea cunoștințe, Eugen Simion scrie această propoziție care, scoasă din context, poate părea patetică (dar nu e): Când ai o femeie ca E. T., numai Dumnezeu mai poate avea trecere înaintea ei..." (p. 331). în fine, din însemnările fragmentare, ignorând calendaritatea, ale diaristului, iese - nu se poate altfel: e, sigur, fatalitatea unui jurnal - și un autoportret, mai discret - problema discreției e un adevărat reper al poeticii genului - sau mai precis conturat, mai ales când vorbește despre sine la
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
neamuri - ca prăvăliașii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară, ar trebui să se stingă lumea. Or, lumea nu se stinge." Peste încă zece pagini și vreo trei săptămâni de însemnări, la 14 decembrie, un alt personaj intră în galeria supraviețuitorilor. Dacă e om sau e abstracție, dacă e sancționat sau achitat, mai e timp să stabilim: "Prea concesivă, prea blândă hotărârea autorităților ialiene de a-l socoti persona non grata
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
epocii literare 1900-1940. Proiectul nu a mai putut fi materializat. Lucrul a fost început, conform unei notițe din "Viața literară", în noiembrie 1929, criticul plecând într-o călătorie la Paris anume pentru a lucra pe acest șantier memorialistic. Într-o însemnare din data de 31 ianuarie 1930, într-o pagină a Agendelor, el arată că s-a întors din Franța după o ședere de o lună și o săptămână. Rezultatul: "patru caiete de memorii antume, scrise în mare febră și activitate
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
tot. De aceea, pune în prim plan cronicile literare propriu-zise, de mai mare întindere, apoi așază în volum, la capitolul poezie, proză sau critică, recenziile sau fișele de lectură la cărți despre care nu a mai apucat să-și publice însemnările, pentru ca o altă secvență să înșiruie cărțile care au mai apărut, cu un sentiment tacit de vinovăție că nu au putut fi luate în seamă în nici un fel în paginile de reviste, părând să spună: "Criticul nu și-a făcut
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Patraș: "Eugenia Ionescu avea la data aceea vreo 25 de caiete destul de consistente, o operă monumentală, în fond, în care își povestea viața și implicit copilăria. Metodologia de întocmire a acestor caiete-jurnal îmi apare destul de obscură, pentru că în jurnal apar însemnări absolut fără nici o legătură între ele despre Hitler și George Vraca. Singurul principiu de coerență ar fi criteriul cronologic. Ca o concluzie, am putea spune că apar foarte puține date despre viața ei. Jurnalul pare o situare în context. Ce
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
provoace la altceva decît la o așteptare paralizată de lipsa vigorii și a voinței, al sărbătorilor ei, al timpului care trebuie învins cu greutatea unor puteri în scădere. Cu atît mai în scădere cu cît el e mai sacru. Firește, însemnările dintr-un anotimp care n-a venit și n-o să vină niciodată - femeile vor sta întotdeauna să-și vegheze drobul de sare, pe cînd bărbații vor călători spre marginile lumești ale prostimii - nu se puteau lipsi de o carte de
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
observație la finele unei prime lecturi a masivei cărți datorate d-lui Gheorghe Grigurcu, Fișele unui memorialist, (Ed. "Timpul", Iași, 2006), lucrare edificată în memoria mamei sale, cu o scurtă introducere de "conferințe (numai pentru prieteni)", de câteva tot atât de lapidare "însemnări de zile grele", iar apoi de 77 de capitole în liberă concurență tematică/ memorialistică, sub formă de fișe de variate dimensiuni. Cele mai multe aparțin autorului, altele sunt citate din autorii preferați, cât și din presa curentă, câtă vreme ideea ar fi
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
însuși prea inteligent și prea bătrîn pentru a se iluziona - și-a dat probabil seama că micile lui schițe nu treceau de pragul mediocrității. Timidele încercări (cîteva scene și portrete din Escursiuni...) cuprind pagini scrise de Filimon sub forma unor însemnări de călătorie, unde literatura apare solicitată doar în treacăt: portretele unui cuplu ciudat de pe vapor, un grec oribil și frumoasa sa soție, o scenă comică de la "dogana" (vama) austriacă și, mai ales, o noapte agitată și plină de confesiuni, petrecută
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
despre știm că nu știm nimic. Întemeietorul, în contumacie (sic!), al romanului românesc, e un scriitor-himeră. Viața lui nu s-a consemnat nici măcar în anecdote. Cîte un știm, cu care începe, ambițios, un paragraf, dînd de urma te miri cărei însemnări de biserică ori canțilerie, e îngropat sub o duzină de dări cu presupusul. Poate a trecut prin casa Bărcăneștilor, epitropi ai Bisericii Ienii, unde dascălul îi dă, o vreme, o aspră educație. Pesemne că a fost solist la cor, în
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
modelul declarat al scriitorului nostru în același jurnal al romanelor din care am mai citat. Finalul cărții vrea să dea o miză mai mare, capabilă să depășească pitorescul și caleidoscopicul. O spune autorul însuși în Jurnalul unor romane, într-o însemnare din 1957, după a treisprezecea rescriere a romanului: Îi lipsea un final. Cred că am găsit ceva mai tragic și mai elipitic, în stare să treacă acea viață a gunoiului undeva în absolut. Fără o senzație de curgere a materiei
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
săptămânile recente (cele trei volume editate de David Biale, Cultures of the Jews, o biografie a cântărețului Van Morrison, Celtic Crossroads, scrisă de Brian Hinton, Maestrul, al lui Colm Toibin, Evreul din Linz, de Kimberley Cornish, volumul al șaptelea din Însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu, ori cele două cărți ale lui Slavoj Zizek - The Zizek Reader și Irak. The Borrowed Kettle - , pe care le-am descoperit cu stupoare sub mormanele de xeroxuri despre Raymond Chandler. La Zizek voi reveni altă
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
circulă încă sub formă de butadă. Apariția și foarte lunga celebritate a acestei "vorbe de duh" confirmă, dacă mai era nevoie, diagnosticul pus de Raymond Aron, cu treisprezece ani mai devreme, intelectualilor francezi în chiar cartea care face obiectul acestor însemnări, Opiul intelectualilor/ L'Opium des intellectuels. Toate bolile intelectualității franceze (nevoia de mituri, credința cvasi-religioasă în ideologii, obturarea propriei rațiuni în favoarea spiritului militant, a pasiunii și a urii, ignorarea sau desconsiderarea argumentelor de fond ale celuilalt, alinierea necondiționată în spatele vreunui
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
poeme (datorate lui Paul Aretzu și Ion Buzera), dar și evocări făcute de scriitori care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin, în special în anii din urmă, nefericiți, ai existenței lui, sau care glosează pe marginea succintelor, dramaticelor însemnări de jurnal publicate postum. Păcat că nici unul dintre prietenii vechi nu l-a evocat pe tînărul Virgil Mazilescu - cel entuziast, jovial, jucăuș, bucuros, răsfățat și altruist, cel din perioada cînd locuia într-o vilă frumoasă din Cotroceni sau apoi într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
tot" (videoclip.cinemall.ro), "jocul este cool, cașto, mișto, tare" (forfun.ro), "un text cașto" (poezie.ro) etc. În dicționarul de argou on-line "123urban.ro", cuvîntul e înregistrat (30 oct. 2006) și definit prin sinonime: "ca lumea, cool, mișto". Unele însemnări transmit impresia (pe care o împărtășesc) că termenul a ieșit la un moment dat din circulație, părînd să caracterizeze o fază mai veche a argoului contemporan - "pe vremea mea se zicea "cașto" nu "cool", și eram "cașto" și fără bască
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
dintre cele mai vechi documente scrise în română. Descălecarea se referă la ocupația turcească: "de vor treace turcii acumu acicea în țeara noastră, ei voru descăleca țeara noastră și voru pune turcu de va domni țeara noastră" (în Documente și însemnări românești din secolul al XVI-lea, p. 111). Neagu Djuvara conchide, cu dreptate: "Așadar, a descăleca înseamnă a cuceri și a coloniza. Sensul a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și a colonizării" (135). Contextele în care găsim verbul a
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
este rezultatul unei rescrieri, ceea ce ne-ar putea trezi unele suspiciuni. Mioara Anton, de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", fiind cea care îngrijește și adnotează ediția, aduce lămuririle necesare: George Macovescu și-a redactat jurnalul începând din septembrie 1980, folosind însemnări disparate din 15 caiete dictando, din înregistrări și casete. Însemnările debutaseră în 1952 și sfârșesc în mai 2001. Două observații sunt de făcut. Prima: în locul rescrierii jurnalului, ar fi fost mai bine ca autorul să-și redacteze memoriile pe baza
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
suspiciuni. Mioara Anton, de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", fiind cea care îngrijește și adnotează ediția, aduce lămuririle necesare: George Macovescu și-a redactat jurnalul începând din septembrie 1980, folosind însemnări disparate din 15 caiete dictando, din înregistrări și casete. Însemnările debutaseră în 1952 și sfârșesc în mai 2001. Două observații sunt de făcut. Prima: în locul rescrierii jurnalului, ar fi fost mai bine ca autorul să-și redacteze memoriile pe baza însemnărilor pe care le avea. A doua: rescrierea înseamnă, inevitabil
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
disparate din 15 caiete dictando, din înregistrări și casete. Însemnările debutaseră în 1952 și sfârșesc în mai 2001. Două observații sunt de făcut. Prima: în locul rescrierii jurnalului, ar fi fost mai bine ca autorul să-și redacteze memoriile pe baza însemnărilor pe care le avea. A doua: rescrierea înseamnă, inevitabil, ajustări de atitudine (fie ele și minore), datorate decalajului dintre timpul trăirii și timpul mărturisirii. În mod evident, jurnalul este mai interesant pentru anii apropiați de 1980, când autorul își începe
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
Intră în diplomație în 1947, fiind însărcinat cu afaceri la Londra până în 1949, când devine director în Ministerul Afacerilor Externe, până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. E partea care nu se vede în jurnal. George Macovescu își începe însemnările cu starea de criză din 1952, prelungită până în 1959, când situația sa politică este incertă, în urma verificărilor din partid. Cauza principală a hărțuirilor și umilirilor (de către Grigore Preoteasa, p. 19) o constituie prima sa soție, Tereza, pe care comisia de
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
fost un diplomat mediocru, mai degrabă un funcționar cenușiu, fără intuiții și perspicacități, al diplomației comuniste. Ce poate fi interesant e mărturia despre politica de distanțare a lui Ceaușescu de comunismul moscovit. Dar diplomatul este tot timpul foarte reținut în însemnările sale din teama că ar putea fi descoperite de Securitate. De altfel, în aprilie 1975, după o vizită în Japonia, notează: "Perechea prezidențială în continuă stare de nemulțumire, de îmbufnare, de disprețuire a delegației, a cărei activitate este îngreunată de
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
și de aceea el merită astăzi o amintire recunoscătoare. Scriitor firav și publicist modest, diplomat ascultător, supus disciplinei de partid, George Macovescu s-a salvat ca un președinte inconformist față de presiunile ideologice asupra breslei scriitorilor. Ar merita citate pe larg însemnările despre bătălia pe care a purtat-o în 1981 "pentru soarta scriitorului român, pentru demnitatea lui, pentru viitorul lui" (p. 221). S-a comportat mult peste atitudinea unui activist obișnuit al partidului comunist, deși - trebuie să o recunoaștem pentru a
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
care s-a culcat, preocupat la fiecare moment de ce face, sau de ce ar putea să facă, fericit cînd surîde, nenorocit cînd e prea veselă, tremurînd cînd îi aud glasul la telefon". Epicul ce i se părea scriitorului epuizat, incompatibil cu însemnările diaristice, se regenerează din detaliile observației insațiabile la care supune persoana adorată: "(Cît despre interpretări, ele nu erau posibile. Un bărbat cu care Leni se plimbă la 7 seara, pe o stradă lăturalnică, e un bărbat cu care se culcă
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
apropie și să depășească marele impas. La tristețea apăsătoare a cărții se adaugă și această dramă, ținută permanent într-o incertitudine a rezolvării. Autorul chiar sugerează că narațiunea ar fi realizată din perspectiva lor, din moment ce romanul se deschide cu această însemnare: "Alimut mi-a povestit întâmplările, Kera a stăruit să le scriu". Critica literară a folosit frecvent, în definirea romanului, două noțiuni nepotrivite, după părerea mea: a numit romanul lui Zaharia Stancu fie o epopee, la modul general, fie, mai concret
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]