958 matches
-
Fontaine, 2008) depistează existența unui număr de trei etape, în derularea acestui proces: etapa inițială, etapa intermediară și etapa de depășire (recuperare). Prima fază, extinsă pe o perioadă de săptămâni, din momentul tragicului eveniment, este impregnată cu sentimente depresive și însingurare. Se plânge frecvent, iar tristețea și melancolia domină suveran. Există cazuri când persoana se îndoiește chiar de existența divinității, după cum uneori se poate refugia într-o virulentă negare a celor întâmplate. Atunci se comportă bizar, ca și cum cel drag ar mai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și recompense, dar dă, totuși, adesea dovadă de o profundă cunoaștere a concetățenilor săi, de la care preia și cărora le restituie un soi de magie, elaborată și spontană deopotrivă. Slăbiciunea sa poate fi văzută ca o forță codificată și oblică, însingurarea sa ca un mai profund simț al solidarității, imaginația sa ca drumul cel mai scurt înspre realitate."2 Pentru că am vorbit despre profeți și profeții, cred că ați descris aici condiția, soarta de neschimbat, dintotdeauna și de oriunde, a artistului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bună a societății spre care ne îndreptăm, fiindcă la vremea respectivă, să știi că până în ’89 - și spun un cuvânt greu acum, și pot fi mulți sfertodocți care să-mi sară în cap - societatea capitalistă are tarele ei grele: alienarea, însingurarea, deci toate aceste lucruri... Andrei Gheorghe: Observă tăcerile mele... Bogdan Chirieac: Da, eu cred că faptul că acest capitalism s-a prăbușit peste noi, cum spuneam, la un moment dat, după o tranziție bezmetică trasă, comunism cu fața umană, în
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
hamletiană: ,Eu, prințul din Elseneur, al negurilor sfîșiate/ de negrul turn cu ace sparte,/ cu orele una de alta depărtate,/ că orele aci sînt ani și anii veacuri" (Proclamație). Ca și la o efigie nervaliană pătrunsă de amara superbie a însingurării estetic-demoniace într-un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
n-are deloc o părere prea bună. Dimpotrivă! E uneori sarcastică: În Botoșani, scrie ea, sunt mai de-a rândul bogați, egoiști la culme, însă cu totul lipsiți de inimă și de bogăție intelectuală." În altă scrisoare ea își deplânge însingurarea într-un oraș unde nu poate comunica ori avea relații de prietenie, fiindcă "văz că nici unii nu sunt cu inimă, fiind oameni mari, toți bogați și cu fumuri de boieri mari..." Ipocrizia și corupția în jocul politic local nu-i
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
cu personajul Feodor Karamazov din romanul "Frații Karamazov", dar analogia este improbabilă, deoarece scriitorul nu și-a vizitat deloc tatăl în cei doi ani care au precedat moartea acestuia. Anii petrecuți la academie au reprezentat o perioadă de inadaptare și însingurare pentru Dostoievski. Mulți din colegii săi, nemți sau polonezi ca origine, erau interesați de o carieră militară și nu îi împărășeau interesele pentru literatură. Mai mult, lui Dostoievski îi displăceau știința, matematica și ingineria militară, deși avea o oarecare preferință
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Arta” (anul I, nr. 16, p. 5) și reluată apoi în volumul „Plumb” în 1916. Temele și motivele simboliste din această poezie, publicată în volumul „Plumb”, se identifică ușor: orașul părăsit, cu plopi singuratici, simboluri ale solitudinii, sporind sentimentul de însingurare, rarefierea cadrului, în care apar siluete incerte sau mulțimi indistincte, apoi fantome năvălind pe câmpuri, predilecția pentru o anumită culoare, în cazul de față violetul, dominanța, proiectată asupra peisajului, a mulțimii, semnificând decadența, amurgul, văzut ca un sfârșit de lume
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
duzină uns cu toate alifiile, eminența cenușie a tuturor matrapazlâcurilor tranziției, tipul canaliei necesare... Pe el am fi vrut să-l „investigheze” filmul! În loc să sape la această mină de aur, filmul decide că povestea lui Moraru (familie disfuncțională, telenovelă maritală, însingurare, cancer, curând moarte...) e mai interesantă.”". Criticul de film Valerian Sava de la revista "Observator Cultural" a criticat și el filmul, numindu-l „făcătură” și „găunoșenie fotogenică”, care prezintă un „glamour (...) reciclat și fandosit”. El remarcă totuși că regizorul "„știe totdeauna
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
unul dintre numeroșii zaotari, preoți într-o continuă deplasare. Propovăduirea lui a început destul de târziu, la vârsta de treizeci și șase de ani. Ea a fost precedată de o perioadă de meditație pe un munte din țare lui. În timpul acestei însingurări, Zarathustra a primit revelația misiunii sale: Ahura Mazda, „Înțeleptul Domn” i s-a arătat personal și i-a arătat drumul Bunei Religii. După cum se spune în imnurile Gatha, părăsindu-și „deșertul”, Zoroastru a început să propovăduiască noile principii. Alegându-l
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
a născut la 23 noiembrie 1948 la București. Grețe Tartler este absolventa a Universității din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția arabă-engleză, si a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Este doctor în filosofie al Universității București, 1995, cu lucrarea " Utopia însingurării în Evul Mediu islamic" (publ. "Înțeleptul singuratic", Humanitas 2006) Grețe Tartler a fost căsătorită cu scriitorul Stelian Tăbăraș, cu care are o fiică, "Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann" Susține din 1982 până în prezent rubrică de comentare a traducerilor în România Literară.. A avut
Grete Tartler () [Corola-website/Science/302330_a_303659]
-
ale somnului, lipsa radio-ului, a scrisorilor, a ziarelor. O altă deprivare ar fi cea de ordin social, în care victimei nu îi este permis să aibă vizite, sau să îndeplinească ritualuri religioase, în general deprivări care au ca scop însingurarea victimei. Deprivarea de nevoile de bază este de asemenea încadrată aici: deprivări de mâncare, apă, de aer, de haine, de facilități medicale etc. În aceste tehnici, victima este constrânsă să săvârșească fapte sau să fie martoră la evenimente care au
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
invidie, ci mai degrabă cu o difuză, dar constantă, persistentă solidaritate, rămasă cu mine inclusiv la sfîrșitul lecturii. Pentru că acest sentiment esențial este, astăzi, probabil și cel mai periclitat - de agresiunea vulgarității în viața publică și privată, de egoism și însingurare, de rațiunea excesivă ori, dimpotrivă, cu totul absentă, de graba noastră, a tuturor. Ne grăbim, nici noi nu știm prea bine încotro, viața trece în viteză pe lîngă noi și ne trezim că am ajuns la capăt, fără a fi
Cezar Straton () [Corola-website/Science/311487_a_312816]
-
vedere, opresorii și nici vremelnicii deținători ai puterii; imperiile se ridică și se prabușesc, armatele făloase vin și pleacă, numai poporul este statornic, doar el supraviețuiește, el singur răzbate printre vicisitudinile istorie; el este cronicarul anonim al veacurilor.” "Iarna marii însingurări" apărut în 1973 și reeditat în 1977 sub titlul "Marea iarnă", este un roman de actualitate, acțiunea fiind plasată la începutul anilor ’60. În 1975 Kadare publică "O capitală în noiembrie". Scris cu nerv și vădind o serioasă aplecare a
Ismail Kadare () [Corola-website/Science/310518_a_311847]
-
fusese fiul ei preferat. Singura consolare pentru ea era că "personal îl deconsiliase tot timpul, nefiind nici o clipă de acord" cu plecarea lui în Mexic. Arhiducesa nota într-o scrisoare: "Gândul la suferințele prin care a trecut, la izolarea și însingurarea lui departe de noi nu mă va părăsi niciodată, producându-mi o durere indescriptibilă". Sofia era acum un om frânt. Va mai trăi încă cinci ani, dar aceștia vor fi umbriți de mâhnirea cauzată de moartea fiului ei. Ea devine
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
nu mai putea picta. Se oprea, chiar de nu știa cine este. Am înțeles, pe urmă, că avea rugăciunea inimii. Rugăciunea de taină, ce lucrează în interior, în inimă, mistic, ca să zic, și în această atmosferă de rugă și de însingurare, dar, în același timp, de unire cu Hristos, el picta" . Pictorul prepara culorile din petale de flori și din unele plante sau chiar din rugină. Rugina era frecată pe piatră și pusă în ulei de in, culoarea rezultată fiind folosită
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
perfecte. Sunt apreciabile temele sale preferate: relațiile prin care sinele contactează lumea (dragoste, credința, devotement, statornicie) că în poeziile “Legământ, “Minunea”, “Semn”, “Izbândă cântecului”, “Regasire”, “ Credință”, sau sechela ori dezamăgirea care rămâne după acest contact cu realitatea “Întristare”, “Lacrima pietrei”, “Însingurare”, “Depresie”ș.a. Natură este percepută în planul al doilea că un fundal proiectiv al prefacerilor interioare ( “Peste marginile lumii”, “Adamclisi”,”Zori”, “Fragmant orfic” sau ca material de metamorfoza antropomorfica ( “Stare”, “Salcâmii copilăriei”, “Noaptea, “Eros”, “Copac orfic”) Elenă (Chițimia) Armenescu ne
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
cuvintelor disparate și dramaturgia corpului sunt legate prin căderea din mișcarea autoreferențială. Coregrafa transformă cuvântul într-un vers vorbit care, prin repetiție, devine refren. Emisia sunetelelor ajunge să fie o incantație cotidiană. Mantero rostește repetitiv, în buclă, un poem al însingurării mărturisite într-o confesiune a eșecului. Lumea pare a se fi născut pentru a trăi din cădere în cădere. Cuvintele punctează, prin intonația diferită cu care sunt spuse - silabele sunt împinse alert sau, dimpotrivă, tăiate brusc - un maraton al suferinței
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
ca făcând parte din ființă noastră secretă”." (Gheorghe Vida) "„În naturile sale statice, Coltofeanu ne demonstrează concepția să aproape mistica față de obiecte. Pictorul ne propune, prin insolita lui aventură creativă, o filosofie sui-generis a facerii continue, precum schivnicul care, în însingurarea lui, este înconjurat de plăsmuiri care, sub vremelnicia unor forme materiale, poartă duhul lumii purificate”. (Corneliu Antim) "„Pictură lui Coltofeanu e mai degrabă expresia unui vis de la care începe și unde se sfârșește spiritul, o lume care însă refuză durerea
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
Bulat poartă în sine un viu durernic, care ne face martori la o reîncarnare dar și părtași la o călătorie îndărăt. Sedusă de acest burg ireal, creația ei împrăștie „o stare de vrajă”. Placenta venetă îi hrănește visătoria. Dar și însingurarea, insomniile, febra scrisului, retrospecția. „Bântuită de faceri”, poeta cunoaște bucuria rodului. Dincolo de ușoara contaminare cezarivănesciană, preaplină de logos, simte cum fierbe în ea sămânța rodirii, atunci când, „cu unghii înfipte în carne” se încredințează paginii albe. „Înfiată” de arterele venețiene, poeta
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Est și Vest („cu ochi bifocali, care văd simultan două lumi”), Eugenia Bulat ne încredințează această carte a saltului calitativ, a rupturii. S-a eliberat, s-a mântuit („ce închis e-nafară /deschis e de-a dreptul în tine,/!tu știi”). Însingurarea, izolarea s-a vădit rodnică: un șir de nașteri/renașteri i-au răscolit viscerele/rezervele, acea „sămânță a rodirii”, dar și continua veghe a sinelui în sine („în tine într-una ai fost / și nicicând n-ai lipsit”) trezind latențele
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
sistematice. Groparul Imperiului romeilor se pregătea să pășească în Europa... În atmosfera de sărăcie permanentă, războie și răzmerițe, în viața intelectuală a Bizanțului a căpătat precumpănire misticismul, în una dintre formele sale europene cele mai desăvârșite-isihasmul (din grecește ήσσυχία-liniște, tihnă, însingurare). Izvoarele acestei doctrine și practici ascetice au luat naștere încă în evul mediu timpuriu, în mănăstirile din Egipt și Siria. La începutul secolului XIV, călugărul Georgios Sinaitul a reînviat isihasmul la Athos. Drept bază pentru practica isihasmului servea ideea cufundării
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
și rurale. Un rol important în acest sens îl are tușa sepia a procedeul „graphis-color” prin care se creează un mediu demodat, asemănător cu cel degajat de fotografiile vechi de la începutul secolului al XX-lea, care degajă o atmosferă de însingurare. Calitatea esențială a filmului este considerată a fi etalarea unor tipuri reprezentative de personaje descrise realist. Decorul joacă un rol important în filmul lui Mihu. „În filmul lui Iulian Mihu, decorul își asumă o funcție activă, de personaj semantic, prefigurând
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
noi aplaudăm și râdem” stârnește fiorul nebuniei pe care acest ciclu îl provoacă și îl ilustrează. Poate că nici un poet al generației sale nu a reușit să evidențieze cu atâta spor și să exploreze cu atâta interes filonul oboselii, ‘strategiile însingurării' și ‘interioarele nebune' ca acest Ioan Moldovan, răbdător și insurgent, calm și provocator, înțelept și convingător. Atât de convingător încât poate stârni în același poem, în același vers, sentimente contrare, cu aerul cel mai firesc, de prestidigitator al verbului. În
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
ar potrivi de minune poeziei, pentru că, chiar ele sunt pline de semnificații poetice. Iată că Oltenia continuă să trăiască prin poezie, cântec, teatru, pictură. Fănuș Neagu 17 martie 1994 itor. Bine ai venit, Florine, la «ospățul» artei, repede dublat de însingurare și tristețe!” Gheorghe Tomozei 17 martie 1994 “Un foarte talentat pictor din Oltenia.” Adrian Păunescu Antena 1 (Emisiunea “O șansă pentru fiecare”), 23 mai 1998 “Un chinuit de frumos, un posedat de har și talent, care, deși aparent trăiește într-
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
ani înainte, spune Marius Marinescu. "Elena iubea lingușitorii și respingea orice era peste nivelul ei intelectual și orice critică. Domnul colonel Adrian Eugen Cristea scria în volumul 'Cădere hotărâtă': 'Frații lui Nicolae Ceaușescu, soțiile lor au sesizat mai bine aspectul însingurării acestuia cam din 1978, după care vizitele și întâlnirile lor s-au rărit, ajungând să fie aproape eliminate'", a subliniat fostul senator. Foto: Radu Valahu, Adrian Eugen Cristea, Marius Marinescu și Mihai Mitran După simulacrul de proces din 25 decembrie
Elena Ceaușescu, descrisă de apropiați. Pasaje incredibile- "Proastă și intrigantă" by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/103281_a_104573]