2,199 matches
-
peșteră din munți. Venise să se alăture cenobiului târziu și crease de îndată probleme, din cauza caracterului său întunecat și intransigent, care fusese deseori pricină de discordie în sânul sihăstriei. Printre altele, suferea de epilepsie, iar crizele sale convulsive i-au înspăimântat de la bun început pe confrați, până într-atât încât i-au determinat să vadă în ele, în ciuda mustrărilor părintești ale abatelui, adevărate și caracteristice manifestări demonice, pe care viața monahală nu părea să le liniștească în vreun fel. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui pe acest pământ! Neghiobilor! Și acum, uite că vine coasa îngerului judecății! Fiindcă știți foarte bine: ce atârnă acum asupra capetelor voastre și asupra capetelor fiilor voștri e dreptatea lui Dumnezeu. Condamnarea sufletelor voastre, asta ar trebui să vă înspăimânte mai mult decât moartea prin mâna barbarilor păgâni. Osânda la focul veșnic pentru răutățile voastre. Se întrerupse o clipă, apoi întinse mâna descărnată către poarta încă deschisă: — Credeți poate, că hunii n-ar putea să urce, încă și mai iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cai. în apropiere, hunii ridicaseră două corturi mari, dintre care unul era deja în flăcări; în timp ce câțiva dintre ei se postau în formație de apărare, ca să poată stăvili atacul furibund al năvălitorilor, alții se străduiau să dezlege pripoanele cailor, care, înspăimântați de foc, azvârleau din picioare, dădeau din copite, se înălțau pe picioarele din spate și nechezau disperați. Grupul de apărători înaintă în mijlocul fumului ca să-i lovească pe burgunzi și imediat se produse în învălmășeală crâncenă. Sebastianus recunoscu în războinicul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmi spunea el, dacă mă prind, mă omoară“ „Cine te urmărește?“ îl întreb eu și el răspunde, gâfâind că mai-marele de la villa e cel care-l urmărește și mă imploră, pentru numele lui Dumnezeu, să-l ajut. Era așa de înspăimântat, bietul de el... și lătratul câinelui se apropia, iar eu... în sfârșit, n-am stat mult pe gânduri și, aruncând pe jos vreascurile, l-am luat de mână, l-am dus în goană către car; în mare grabă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gas tunător: — Or să ne asedieze. O să murim de foame, v-o spun. în ochii Hippolitei luci o flacără: — L-ai auzit pe Camentius, nu? Oricum, amintește-ți că de tine ne putem lipsi oricând. Mafurrus, jignit și tot mai înspăimântat de acele vorbe, tăcu dintr-o dată și se dădu înapoi mulțumindu-se să tragă cu ochiul, întunecat, în jurul său. Placidia se apropie din nou de ea și o apucă de un braț: — Dar Flavia unde e? N-o văd aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spune, el a fost cel care le-a îngăduit gepizilor să treacă podul de la Augusta. — Bine. Atunci spune acelui trădător că, dacă nu se duc imediat de aici, îi facem băiatul bucăți sub ochii lui. în fața hotărârii ei, Clemantius se înspăimântă: — Dar... domina! Dacă îi provoci astfel, nu faci decât să le sporești violența. Dacă până la urmă reușesc să intre, ce va fi cu noi? Ar fi mai bine... Hippolita scutură capul cu hotărâre. — Fă cum ți-am spus, spuse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și că nimeni, oricum, nu ar fi mișcat un deget ca să-l ajute. Doar ostilitatea evidentă a sutelor de bandiți din jurul său - nu lipsită de o anume curiozitate de a-l vedea pus la încercare - ar fi fost suficientă ca să înspăimânte inima cea mai hotărâtă; însă el aparținea unei rase deosebit de tenace și, mai mult chiar, în acel moment, era în așa măsură stăpânit de mânie, încât nu-l mai vedea decât pe bagaudul care îl insultase și îl provocase, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridicau din mulțime îl anunțară că sosise episcopul. Privirile a mii de persoane se îndreptară spre curtea din fața Catedralei; ca să poată vedea mai bine, oamenii se ridicau - zadarnic, de altfel - pe vârfurile picioarelor, dar mulți dintre ei aruncau totodată priviri înspăimântate către intrările în piață. între timp, amenințător și tot mai apropiat, se auzea distinct ecoul haotic și puternic al urletelor de triumf ale barbarilor invadatori; printre exclamații de teroare, câte unul arăta deja cu degetul primele coloane de fum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
izbucniră în strigăte entuziaste de salut la adresa regelui și se alăturară fără șovăială oamenilor săi, pentru a participa la ceea ce toți înțelegeau că era ultima încercare, efortul hotărâtor. Spectacolul pe care-l oferea câmpul de luptă i-ar fi putut înspăimânta și pe cei mai viteji războinici. Oriîncotro ai fi întors privirea, terenul ce despărțea cele două armate se arăta presărat cu luptătorii căzuți, atât de numeroși, încât caii deși biciuiți și împunși cu pintenii, erau nevoiți să-și încetinească alergarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avantajul că lupta pe un teren plan, spre deosebire de celelalte două mingan-uri, constrânse să atace trecând peste o serie de denivelări ale terenului, acolo unde începea panta colinei pe care încă se mai ducea lupta. Balamber își controla cu greu calul înspăimântat de tot acel vălmășag, de strigăte și de mirosul de sânge ce-i venea din toate direcțiile. Săgețile alane veneau în permanență și se înfigeau în scutul său rotund ori ricoșau din plăcile metalice care-i protejau calul sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt. 15. A intrat groaza în tabără, în țară și în tot poporul, straja și chiar și prădătorii s-au înspăimîntat; țara s-a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu. 16. Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulțimea se împrăștie și fuge în toate părțile. 17. Atunci Saul a zis poporului care era cu el: "Numărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
jertfă; Eu îți voi arăta ce trebuie să faci, și Îmi vei unge pe acela pe care-ți voi spune să-l ungi." 4. Samuel a făcut ce zisese Domnul și s-a dus la Betleem. Bătrînii cetății au alergat înspăimîntați înaintea lui și au zis: "Ce vestește venirea ta: ceva bun ?" 5. El a răspuns: Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfințiți-vă și veniți cu mine la jertfă." A sfințit și pe Isai cu fiii lui, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și ne veți sluji." 10. Filisteanul a mai zis: "Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om, ca să mă lupt cu el." 11. Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, și s-au înspăimîntat și au fost cuprinși de o mare frică. 12. Și David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn, înaintat în vîrstă. 13. Cei trei fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru o clipă boier sadea. Gândurile bătrânului fură din nou tulburate de privirea stranie care-l înfiorase. De data aceasta venea de mult mai aproape și ceea ce-l înspăimântase înainte îl făcea acum, inconștient, să se apropie. Se simți brusc atașat de străin și înțelese din privirea sa că iarmarocul le-a produs amândurora aceeași stare. Poate de aceea privirile lor se întâlneau mereu; se vedeau unul pe altul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
credința se oprește la Dumnezeu, fiindcă dincolo de Dumnezeu, la care ne Închinăm noi, nu e un nici un alt Dumnezeu la care să se Închine la rândul său Dumnezeul În fața căruia ne prosternăm?“. Întrebarea pe care și-o puse Mașa o Înspăimântă de-a binelea. „Oare am dreptul să-mi pun astfel de Întrebări? Își spuse ea. Oare nu cumva, gândind astfel, Încep să mă Îndoiesc de cele sfinte și să mă las ispitită de forțele Întunericului ce sălășluiesc În sufletul fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trei sute de pulsații pe minut, Încât era În pericol de explozie. Era mai mult ca sigur, Lct.Col.Tudose Ion aflase de fuga lor și acum la Timișoara vor fi predți securiștilor pentru a fi aduși Înapoi...! Să n-o Înspăimânte, Tony Pavone o scuti pe fată de emoții dar el...după aterizare aștepta clipa fatală...! Totuși, nu se Întâmplă nimic iar avionul se avântă În spațiul infinit al Universului hotărât să-și termine misiunea aterizând În libertate...! XIII CANAL STREET
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Le lăsă să cadă. Examină un cec verde, cu aspect federal, probabil de Asigurare Socială. Domnul Sammler În ochelarii săi avea greutăți să focalizeze. Prea multă adrenalină trecea cu rapiditate Înspăimântătoare, ușoară, subțire, prin inima sa. El, personal, nu era Înspăimântat, dar inima sa părea să Înregistreze frică, avea o criză. O recunoscu - știu ce nume să-i aplice: tahicardie. Îi venea greu să respire. Nu putea aduce Înăuntru destul aer. Se Întrebă dacă nu o să leșine. Dacă nu urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de la Începutul Începuturilor, poate de când materia pentru prima dată lucise de grăunțe de conștient, erau strâns legate În general de vanități, negații și dezvăluite doar În indicii și cifre amorfe mâzgălite pe ferestrele magazinelor condamnate la demolare. Toți firește erau Înspăimântați de viitor. Nu de moarte. Nu de acel viitor. Un alt viitor În care sufletul cu totul se concentra asupra ființei eterne. Domnul Sammler credea asta. Iar Între timp exista scuza nebuniei. O națiune Întreagă, toată societatea civilizată, poate, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după ce urmărise furtul din geantă În autobuz. Așa vedea și acum. Să vezi era o desfătare. O, desigur! O plăcere supremă! Soarele poate străluci și poate fi o binecuvântare, dar uneori arată furia lumii. Asemenea strălucire, intensitatea lucrurilor totodată Îl Înspăimântau. Limpezimea moale a chipului Angelei, sforțarea sprâncenelor - amestecul deplin de bun și de rău mirositor pe care Îl vedea acolo. Iar soarele bătea direct În fereastră. Prin geamul striat lumina se revărsa cu luciri de miere. Un asalt de dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
colțul ochilor sunt aurii. din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de gând. nu mă plictisesc. simt frica teoremei nedemonstrate la examen. profesori îmi sunt treptele roase. foamea de lumină nu mă încântă, mă înspăimântă. continui să fiu nedumerită. îți număr ploile de cuvinte evadate din enunțurile analizei matematice din care oamenii extrag mereu câte un grafic. lasă eroarea sau erorile să deformeze saltul liniilor. curbele se cutremură la fiecare întâlnire. e un joc. gând
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Poate dormea atunci acolo... În locul acela În care nu putea ajunge nimeni altcineva... sau poate era treaz și rîdea sau plingea... poate era supărat sau plictisit... disperat sau bine dispus... poate era beat criță, poate Îl durea măseaua, poate era Înspăimîntat sau clocotea ca o oală care fierbe, poate era prost dispus sau răsufla ușurat, poate se rătăcise sau căzuse și se. zdrelise, poate Își socotea, concentrat, toți bănuții de buzunar, sau devenise rob al amintirilor, poate Își aduna laolaltă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dintre degetele broaștei s-ar face și mai frumoasă - precum cauciucul purpuriu... Ce s-a stricat ? Ce-a rămas? Din nou chipul acela obișuit ce apărea pe tavanul din plăci de chiparos cu nervuri drepte... luna surîzătoare... De ce oare mă Înspăimînta atît de mult visul acela pe care-l aveam de două-trei ori pe an... În care mă urmărea luna plină surîzătoare? Oricît Îmi storceam creierii, tot nu descifram enigma... Ora 4.56 Ceasul deșteptător a atentat la nervii mei ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sufocată de atîta lumină și clocotea de animație, dar nu știu din ce motiv, mie nu mi s-a părut esențial diferită de peisajul pustiu pe care-l văzusem cu puțin În urmă. Nici acum nu Înțeleg de ce m-a Înspăimîntat atît de cumplit priveliștea aceea sinistră. De-aș avea iar parte de ea, cu totul Întîmplător, nu cred că m-ar mai răscoli. Dacă, În loc de oameni și mașini, străzile ar fi date de furnicare uriașe, aș lua probabil faptul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]