13,784 matches
-
aceea! Reținu fața lui palidă, topită de dragoste, ochii încețoșați de nesomn, încercănați, cu privirile duioase, mângâietoare, cu ceva nesigur în ele, ca și expresia de recunoștință și triumf a gurii lui. Asta-i dădu cel mai mare curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul: întâlnirea cu bătrâna. Ca și cum ar fi fost oglinda propriei ei conștiințe. Știa că n-are sens să încerce să mintă sau să amâne discuția. Ar fi fost ca și cum ar fi încercat să se mintă pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i plăcea cerbului să-și întâmpine și să-și înfrunte adversarii. Acolo, în largul poienii însorite, aștepta totdeauna cea mai frumoasă căprioară a pădurii, cu sfârcurile urechilor albe, sfârșitul turnirului dat în cinstea ei. Cedrul, în umbra căruia veghea Tudora, era atât de majestuos că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dragoste la prima vedere” mi se păruse o exagerare. Nu, nu era. IX. O casă micuță. Casa în care copilărise Maria. Linii cuminți, simple, lipsite de elemente decorative inutile. De la poarta de lemn până la intrare, pe o distanță apreciabilă, te întâmpinau crizanteme de toate felurile și culorile. O încântare. - Maria! Din prag, o doamnă cu părul alb și ochii albaștri ne privea uimită. - Sărut mâna, mamă! - Bine ai venit, draga mea! Ce surpriză! Nu mă așteptam, în ultima noastră discuție telefonică
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cât putuse, de-a lungul vieții, contactul cu astfel de locuri, doar evenimentele din familie obligând-o să pășească pe aleile tăcute ale cimitirelor. - Bună dimineața, vă pot ajuta cu ceva? Tresări. Probabil părea debusolată, de vreme ce paznicul de la intrare o întâmpină cu o asemenea amabilitate. Nu putu să articuleze niciun cuvânt, arătându-i doar un nume scris pe spatele unei fotografii vechi. - Aveți un pic de mers, drept înainte până dați de capelă și apoi faceți în stânga ei. Sunt câțiva copaci
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
au puritatea copilăriei, Boancă ne prezintă lumea lui, o lume altfel construită decât aceea a tuturor. Se crede și este mândru, pe bună dreptate, că face parte din categoria „naivilor” artiști. Nu mă interesează categoriile, împărțirile, criticile pe care le întâmpină, ci îmi iau libertatea de a fi doar un comentator al operei lui. Și pentru mine, totuși, Boancă este un artist, o minune de „naiv”, dar nu-i destul, este un om dăruit cu candoarea artistului. Uneori, privindu-i tablourile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bani lui Pleșu și l-am scrijelit cu cuțitul și l-am legat de capra podului în pielea goală. Nu știu cum de mi-a scăpat în timp ce-l jefuiam pe Ion Burdun. Apoi, de aici, am ajuns la Tudose. Acesta ne-a întâmpinat zicându-ne pe nume: da tocmai tu, oi, Dumi? Și ca să nu mai poată vorbi, în ogradă la el am găsit un răzuș și cu răzușul și cu o bucată de lemn am bătut în răzuș și i-am tăiat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
răzuș și cu răzușul și cu o bucată de lemn am bătut în răzuș și i-am tăiat gâștereața de și-a dat duhul până dimineață și uite așa am scăpat și de ăsta. Când să ieșim de la Tudose, ne întâmpină Sturza somându-ne. Când l-am întrebat cine e, a răspuns: Straja! Ca să nu tragă el întâi, am tras eu și i-am spus: Na, strajă, satură-te de strajă! Și poc, poc, pâr, pâr, l-am liniștit pentru totdeauna
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Astfel aflară cei doi, tatăl și fiul că de fapt erau cazați În același hotel, doar la nivele diferite. În timp ce Andreea mai dormea, Teia se dusese să ceară masa la regim, atât pentru ea cât și pentru fiica sa. Nu Întâmpinase greutăți, dar a trebuit să accepte masa În seria a doua, prima serie fiind completă. Și la comun tot seria a doua serveau masa, astfel Încât Andreea, mai dormea o jumătate de oră În plus dimineața. Ieșind din sala de mese
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
față de spitalul de pediatrie din Iași, clinică universitară, am aflat mai apoi. Eram la aproximativ 20 km de Viena, spuneau băieții. Am urcat cu liftul la clinica de obstetrică și după ce-am ieșit din lift, la mijlocul holului ne-a întâmpinat nimeni altul decât medicul de gardă.: - Bine ați venit la noi! Cu ce vă putem fi de folos? Și iarăși am avut un moment de stupoare. Nu eram obișnuită cu atâta amabilitate din partea unui medic la o oră așa matinală
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
etaj s-o vedem, pe Raisa. Este stabilizată, dar foarte fragil. Firul se poate întări sau se poate rupe în orice moment. Totul este în mâna Domnului, căci medicii fac tot ce pot, asta se vede și se simte. Suntem întâmpinați de șeful de secție și de medicii de gardă. Toată lumea cunoaște problema Raisei. Fiecare își dă interesul. Și un conferențiar, colaboratorul profesorului Gerald Tulzer, este prezent. Întreg colectivul face tot ce se poate pentru a menține în viață luminița care
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în esență, a acceptat foarte greu alternativa condeiului feminin. Performanța Hortensiei Papadat-Bengescu nu este aceea de a fi scris și publicat într-o lume a bărbaților, ci de a fi obținut o recunoaștere categorică și de durată. După ce a fost întîmpinată ca "altfel", a fost acceptată ca o egală și uneori respinsă ca o egală, ceea ce e chiar mai greu. în presa anilor '30 ai secolului trecut apar destule nume de scriitoare din generații diferite: Sarina Cassavan, Anișoara Odeanu, Coca Farago
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nimic nu înțelege, dar tot mă întreabă. Mă critică mereu că nu fac ce trebuie sau că nu am udat florile, în timp ce ele sunt prea udate, încât, am impresia că o să le putrezească rădăcina de atâta apă. Anul Nou îl întâmpinăm împreună, așa ca să nu zicem că nu l-am sărbătorit. Poate e cel mai plictisitor An Nou, dar, cu timpul, să sperăm că vor rămâne cele mai prețioase amintiri. Căci Anul Nou, pe care-l făceam noi, se deosebește foarte
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
vorbe mari! Te-ai întrebat cât de bine o cunoști? Chiar crezi că i-ai citit în suflet și ultima pagină, tot textul, subtextul și pre textul? Mai bine du-te în camera de hotel și pregătește-te s-o întâmpini cum se cuvine! Ca pe o regină care îți face o favoare. Poartă-te ca un bărbat care o respectă și se respectă!” De-a dreptul simpatic P.H.Lippa în felul cum își ceartă eroul, acest intelectual pasionat de politică
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ci vreo zece, de la mlaștina din pădure. Acolo văzuse el odată tritoni, numai că atunci crezuse că-s mormoloci mai mari. Și, întrucît în scurtă vreme urma să sosească și fratele său în vacanță, Bărzăunul s-a gîndit să-l întîmpine c-o surpriză care o să-i facă, desigur, mare plăcere: să-i ofere, într-un borcan, mai mulți tritoni de diverse mărimi și culori. De aceea a plecat spre pădure. Bine, bine, ar putea să zică oricine, și pe bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ama goală. Găsea acolo fel de fel de pești din belșug, în afară de păstrăvi, care puteau fi găsiți numai în pîrîul din munți. Cum ieși în șosea însă, îl zări pe Matei venind spre casă. Unde-ai plecat, bă rămășiță? îl întîmpină acesta de cum îl întîlni. La pescuit, răspunse Bărzăunul uitîndu-se în altă parte, de parcă frate-su ar fi fost un cal răpciugos. Adevărul e că Bărzăunului nu-i convenea deloc să i se spună "rămășiță". Ce dacă era cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
geniu și peste tot gunoi". "Filozofia și arta sunt o sală regală în care din când în când doar câte o umbră sublimă cu formele ei întunecate sfințește pereții de marmură," (ms.2287,23). Răspunderea față de libertatea spirituală radicală ne întâmpină în Odă (în metru antic), unde poetul transcende diferite hipostaze ale arderii existențiale aparținând sferei umane și aspiră la detașarea totală redându-se sieși singurătate absolută în calitate de conștiință transmundană, pentru ca în Povestea magului călător în stele (titlu mai adecvat Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne întâmpină în basmul Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte. Aici neliniștea apare unicat: este prenatală. Copilul nu vrea să se nască într-o lume destinată morții. El acceptă să se nască doar după promisiunea tatălui său că îi va dărui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn de lut și apă. Căci totu-i amăgire... Pe de altă parte, conștiința tainei de nedezlegat a lumii, a vieții ne întâmpină ca un leitmotiv: În lumea asta, nu-i/ a' timpului secrete un om să le-nțeleagă/ și nici să deslușească a lumii taină-ntreagă". Pentru totdeauna " Viața e-o enigmă. Să-ncerci o dezlegare/ e pură vanitate și auto'nșelare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cum intrau, pe mama râzând... toate astea se întâmplau dimineața, când eu eram dus în mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă. Durerea lovește ca un camion. Din tâmplă în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
făcut decît să aprindă inutil spiritele în haită. Și n-avea rost. Lupino oricum ar fi plecat, indiferent de ce-ar fi zis unii sau alții. Avea să pornească în zori, înainte ca haita să se fi trezit. Urma să întîmpine dificultăți încă de la plecare. Pădurea nu se scuturase de amorțeala iernii. E adevărat, peste zi, soarele prinsese putere și încălzea timid pămînturile încă acoperite de zăpadă, dar noaptea frigul era stăpîn. Nici măcar urșii nu se treziseră de-a binelea din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu. Dar o făcea cu determinarea condamnatului la moarte. Și înainta anevoie, fără pic de tragere de inimă. Noroc că, refăcînd drumul înapoi, străbătea locuri cunoscute. Nu mai trebuia să se confrunte cu nimeni. Lupii îl știau deja și-l întîmpinau cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile de cînd lupul schilod a trecut pe-aici! Grăbește pasul și-l vei prinde din urmă! Ești atît de aproape, Lupino! Ține-o tot înainte! Lupii dădeau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să pîndească. Fusese liniște, semn că vietățile dăduseră uitării apropierea lor de adăpost. Acum, înțeleptul îi întîmpina pe camarazii lui Lupino cu bucurie. Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu Oamenii și lupii lor. Se consultară cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără sine. Pionii se bat cu ură și înverșunare. Unul câte unul se retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de luptă începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ar avea, nici măcar permisul ridicat în '52, în urma unui denunț răuvoitor. Vânatul s-a împuținat, unii tovarăși de odinioară au murit, alții s-au risipit prin țară, așa că aproape nu regretă. Se înmulțise în schimb haita flămândă, bălegarul ei te întâmpina pe potecile mai retrase, dar îl găseai și în praful drumului mare! La poftele-i tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel... Dar cu cine să-l organizeze? Pe cine mai interesează o adevărată vânătoare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]