26,133 matches
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Ieri, dus de-o întîmplare, m-am trezit bînd pe la 11 dimineața și nu am mai terminat decît pe la 10 seara! Întîmplarea se numește tînărul poet Nichita Danilov care, printre altele, îl citise pe Dostoievski. Prilej de lungi și cam porcoase comentarii privind-o pe Nastasia Filippovna, pe Grușenka etc... Notez toată chestia, fiindcă, întrebîndu-l ce-i place mai mult din bătrînul
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
mari) în fustița ei indescriptibilă, tristă, albă, blondă, bînd o cafea și spunîndu-mi că nu mai poate, că-i prea singură acolo, la dispensarul ei mărginaș, că va pleca, se va căsători, destul, destul, aici înnebunește. Iar între timp, ce întîmplare!, vărul meu, student pe atunci, a venit prin D, a cunoscut-o, s-a îndrăgostit de ea, erau să se căsătorească! Numai că Celesta Tenzi s-a căsătorit cu altcineva, un tip de prin Vatra-Dornei, și de atunci nu am
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
actul lecturii (vă amintiți, nu?, că Ippolit, după lectură, se sinucide, mai bine zis ratează, spre hazul și ranchiuna tuturor, o sinucidere prost pusă la punct). Dar sufletul meu de acum, cel diurn și cel nocturn, e mînjit, ziua cu întîmplări penibile (de cînd am venit în Iași mă zbat și bat la uși abia întredeschise, în vederea aducerii Tamarei Nikolaevna pe-un post în oraș), noaptea de coșmărele-n care-mi retrăiesc, mult mai viu, mai acut-dureros parcă, primejdiile. Și-mi pare
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfînt, purtînd plovere mițoase peste mai mulți sîni în teribilă erupție! Celesta Tenzi! Funcționa în aceeași comună, la un dispensar mai îndepărtat, mai izolat: Probota. Și iată și întîmplarea neverosimilă, picantă pînă la cel mai strașnic sos! Invitată la noi, într-o seară, după ce s-a mîncat și s-a băut, a rămas să și doarmă. A doua zi, am observat că-i șoptește ceva, roșie la față și
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
ca ziua cea invoaltă/ și ca ciorchinii ce s-au copt la vie» și mai sunt strofe la fel. Autoarea mărturisește într-un loc că are optsprezece ani. E o vârstă la care o poezie bună poate fi numai o întâmplare fericită. De data asta ni se pare că e ceva mai mult și mai durabil. Am vrea să nu ne înșelăm numai pentru plăcerea egoistă de-a putea afirma că versul încă n-a murit“. Asupra celei elogiate, comentariul are
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
de ce era nemișcat, înghețul își făcuse treaba. în locul acela strada descria o curbă largă, chiar îmi spuneam că, iată, acum cînd nimic nu mă mai poate surprinde, sînt silit să-mi înghesui privirea în colțul străzii, ar fi încăput multe întîmplări acolo, presimțeam însă că nimic nu-mi va întrerupe convalescența, coridorul acela cu pereți groși, lung și neaerisit, care unește - sau desparte ? - strigătul de ecou. și numai vălătuci de zăpadă viscolită se îndreptau către mine, treceau mai departe, frigul se
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Cred că am făcut o greșeală luînd cărțoiul despre Dostoievski de la Sorin Titel. Trăiam într-o dulce neștiință, mi se părea că descopăr lucruri nostime și, iată, acum, deschizînd volumul la întîmplare, dau tocmai de capitolul cu culorile! De fapt, ca să fiu cinstit, remarcasem doar galbenul din Crimă și pedeapsă, revenind insistent în tapetele camerelor și, la urmă, chiar și în exteriorul unor case. Sînt casele pe care le privește Svidrigailov în
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
funcționare, doctorițe sau asistente medicale, contabile și inginere, de cum porneam la drum se așezau la sfat nu înainte de a-și scoate andrelele și a se apuca de lucru (tricotau flanele, șosete, berete și mânuși de lână), de obicei tăifăsuiau despre întâmplări cu totul neinteresante legate de menajul în comun - acces la baie, la bucătărie - cu locatari jegoși, ignari, obraznici, sau despre succese obținute la cozile la carne, își împărtășeau rețete culinare - budinci, sufleuri, prăjituri, plăcinte - schimbau păreri despre toaletele de vară
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
să arunce între noi o punte miraculoasă de comunicare - efortul ei penibil de a se exprima îmi da un sentiment de disconfort, compasiune, de jenă, ba chiar de culpabilitate, simțeam de parcă aș fi fost părtaș, povara acestei triste glume a întâmplării, tot ce îmi sta în putință era să-i dau de înțeles că-mi este dragă, că o iubesc și așa, infirmă cum o certase soarta, părăsită de familie, nătângă și săracă (primea o leafă de mizerie), ajunsă în pragul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
c-o sfoară, prin praf, săptămîni întregi. Mă gîndeam să-l recitesc pe Blecher, iubirea mea nebună de pe la vreo 19-20 de ani. Îmi aduc aminte de formatul cărții, mic, de electrocutarea pe care am suferit-o, înfulecînd pentru prima dată, Întîmplări din irealitatea imediată. Da, parcă aș fi pus mîna pe un fir electric! Dar mai bine aș găsi ceva liniștitor, ceva calm, blînd-senzual, un culcuș ocrotitor, o lectură-pansament. Și nu mă mai dumiresc de unde să scot cartea atottămăduitoare, cartea fragedă
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
literatura lui C. Țoiu. Plăcerea spunerii "deștepte, atît în sensul treziei, al veghii, al lucidității în exces, cît și în cel al ingeniozității ( o astuzia culturală de mare clasă) este sporită de harul receptării. Conștiința, "urechea imensă prin care trec întîmplări, păcate, crime sau remușcări, vești bune sau "otrăvite, transformă lumea într-un simbolic Confesional. Un suflet se descarcă, un altul primește povara mărturisirii. Proza lui C. Țoiu foiește de "martori, de caligrafi, istoriografi ori arhivari care transformă în numele autorului, al
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
Un suflet se descarcă, un altul primește povara mărturisirii. Proza lui C. Țoiu foiește de "martori, de caligrafi, istoriografi ori arhivari care transformă în numele autorului, al memoriei și al bunului simț estetic faptele esențiale ale unei epoci în "esențe de întîmplări. Pus, nu o dată în linie cu alți prozatori care au scrutat "obsedantul deceniu din tranșeele aceluiași "timp al mărturisirii, de la un M. Preda încrîncenat, uneori încleștat pe subiect, la un Al. Ivasiuc cu uimitoare abilități asociativ-demonstrative și de la un G.
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
Mai știi melodrama / din strada Bastiliei zece” /.../ Șoseaua e plină de albe femei cu landouri, / de bănci tăinuite-n tufișuri, de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune o lirică de atmosferă, de album vechi, cu evocări de interioare și mici întâmplări domestice ori de viață socială de “belle époque” (“Fiecare zi e o pleoapă închisă la birou / manuscrise, table, bonton; acasă Șaliapin / la patefon... “), readuse în memorie cu un soi de elegantă oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat, însă, și lipsit
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în conturarea ori în deformarea liniilor “obiectelor” sale. Adepților unei “poetici textualizante”, precum Marin Mincu, le-a plăcut să identifice în poeziile semnate
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se poate minți din lipsă de întâmplări”), succedaneu ficțional al trăirii, ieșire din banalitate spre “deșteptăciunea” jucătorului liber să-și aleagă “culoarea pieselor cu care vrei să joci” și realizare a unei “posesii imediate a lumii prin cuvinte”. Nu abolire, așadar, ci substituire elegiacă a unei realități
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
prin aceasta un act de „sinucidere literară." Or, îți trebuie, înainte de toate, o reputație literară considerabilă pe care să o poți ulterior ... „sinucide." Scrise sub semnul nevrozei și al atmosferei deprimante a Bercenilor bucureșteni, prozele cuprinse în acest volum urmăresc întâmplări mărunte, relatate minimalist în toate detaliile lor sordide, truculente, de un „realism" adesea urmuzian. Asemenea avangardiștilor de odinioară, punctul forte al lui Jean-Lorin Sterian îl constituie nu atât producția literară în sine, cât secvențele programatice sau extratextuale, cum este, de
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
Roxana Racaru Există autori pentru care literatura, cultura în general, se dedurizează, devine permeabilă la farsă și se apropie doar indirect și ca din întîmplare de lucrurile grave, de temele fundamentale etc. Textul cîștigă astfel în accesibilitate și, în mod paradoxal dacă vreți, în profunzime. Voi pomeni acum o noțiune controversată: mistficare - joc deliberat cu referința textului și regulile lui, conex pastișei, parodiei, (auto)ironiei
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
care rămăsese obscură tuturor colegilor săi. Cineva își poate urma destinul și atunci când o face împotriva aparențelor și atunci când o face împotriva opiniei generale, pentru că ideile preconcepute pot fi răsturnate în cele din urmă, acesta ar putea fi înțelesul acestei întâmplări pe care memoria selectivă a scriitorului o rețne. Profesorul de română Iordache criticul literar Vladimir Streinu îi pune nota trei pe o teză în care virgulele erau așezate alandala, ele fiind o "gesticulație a gândirii", după credința rebelului elev. În
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
normalistul preferă să scrie romane de senzațe pentru a-și umple timpul destinat învățării. Aceasta este, altfel spus, prima notație despre începuturile literare ale lui Marin Preda. Autorul excelentei Viața ca o pradă nu resimte totuși nici o emoție când relatează întâmplarea. Misterul începuturilor unui scriitor, al celui care mai târziu, va fi considerat cel mai mare prozator român postbelic, rămâne ascuns. De ce se apucă un tânăr de scris? Ce îl face să creadă că are un viitor în literatură? Peregrinând prin
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
desfacă din cusături. Un cap emaciat, cioplit parcă din bardă, cu tăieturi colțuroase, negeluite. Sub lentilele ochelarilor ieftini, o privire rătăcită și buimacă de miop îi dădea aerul absent al unuia care nu vede pe unde calcă și trece pe lângă întâmplări și evenimente, fără să le ia în seamă și neatins de ele. Chipul băiatului slăbănog pe care-l priveam nu oglindea nimic din ce s-ar fi petrecut atunci în mintea lui și nu oferea nici o sugestie asupra inteligenței sale
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
calul fiind bătrân și inutil acum; alt țăran, bolnav de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul unui medic și, cum acesta este negativ, își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala. Cel care povestește este vorbit de întâmplări comune în lumea din care provine. Ceea ce dă întâmplărilor prospețime este aceea că ele iau prin surprindere un narator inocent. Tânărul rătăcit în ceață pe câmp întâlnește un bătrân care poate fi un duh precum cel din basmele auzite seara
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul unui medic și, cum acesta este negativ, își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala. Cel care povestește este vorbit de întâmplări comune în lumea din care provine. Ceea ce dă întâmplărilor prospețime este aceea că ele iau prin surprindere un narator inocent. Tânărul rătăcit în ceață pe câmp întâlnește un bătrân care poate fi un duh precum cel din basmele auzite seara; duhul vorbește ca un țăran din satul său: amestecul
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
selecție. Comparându-le cu acelea adunate în alt vomum, nu de autor, ci de către Ion Cristoiu („Scrieri de tinerețe ale lui Marin Preda"), se poate observa că selecția autorului a avut în vedere sensuri ascunse, adânci, cu putere de generalizare. Întâmplările strict spectaculoase, apropiate de faptul senzațional, de ziar, au rămas în afara volumului de debut. Tehnica folosită de Preda, „comportistă" cum o numește Nicolae Manolescu („Arca lui Noe". „Cel din urmă țăran") este perfect adecvată: „Straniul provine exclusiv din lipsa explicațiilor
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
Gabriela Ursachi Lumea avea un aspect comun al ei în mijlocul căruia căzusem ca o eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea liniște vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplității de expresie, cele mai complexe și contrariante dileme existențiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri și clișee patetice al lui M. Blecher
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
că devenisem celebru, pentru că unii, naivii de ei, și acum vor să mă înscăuneze în amintirea celui ce ar fi trebuit să fiu. n Ca un trecător Noapte de noapte, zi după zi ținându-se de mână: anotimpuri, femei și întâmplări, după care, toamna ce vine... ...și clocotul, acum, potolit; Viețuind pe apucate - clipă stârnită de accidentul orei și-o primăvară renăscând din te miri ce, purificată de așteptare, copacii care ți se vâră în suflet aproape cu sila, ca pofta
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]