16,092 matches
-
cursului războiului, care s-a schimbat în cursul anului 1944 net împotriva germanilor și aliaților lor (prin victoriile rușilor), devenea tot mai limpede cine va câștiga confruntarea. De aceea, și opoziția din România a început să murmure și să se întărească: „Nu aceeași era și părerea liderilor opoziției, care considerau că interesul României era să se separe cât mai repede de cel de-al treilea Reich. Opinia publică, în marea ei majoritate, era convinsă că războiul este pierdut, starea de spirit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de tensiune, reflectată într-o mișcare de rezistență ce a luat forme variate: de la lupta cu arma în mână la refuzul de a preda cotele către stat. Pe de altă parte, după 6 martie 1945 aparatul de represiune s-a întărit, căutând să înăbușe din fașă orice acțiune de ostilitate față de regim. La 30 august 1948 s-a creat Direcția Generală a Securității Poporului, în cadrul Ministerului de Interne; Pantelimon Bodnarenko, zis Pantiușa (ofițer NKVD la ruși), care și-a luat numele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sumbru al sărăciei, mizeriei sociale s-a dezvoltat o întreagă mafie. Se știe deja de mafia petrolului și cea a îngrășămintelor chimice. Măsurile luate împotriva lor nu prea au dat rezultate. Astăzi poliția s-a gândit (de ce abia astăzi?) să întărească locurile de supraveghere sau să le lase pe seama jandarmilor. Conductele de petrol au fost ținta preferată a hoților dornici de îmbogățire rapidă. În circa 20 de minute, se puteau fura cisterne întregi de petrol. (?!) Peste tot s-a remarcat și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a existat mereu cu o mare intensitate. De aceea, am preferat pe tronul României dinastia Hohenzollern, până în 1947. Aceeași mentalitate ne împinge spre Vest, sperând că Uniunea Europeană se va preocupa de problemele noastre economice iar intrarea în NATO ne va întări siguranța națională în această zonă geografică, situată între Orient și Occident. Suntem însă naivi dacă vom crede în acte de caritate, fără a oferi nimic în schimb, pentru că trăim într-o lume a intereselor de tot felul. Această direcție din partea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Ea ignoră realitatea faptului că, contractele încheiate între slabi și puternici rareori sunt echitabile și că instituția contractului, la fel ca și cea a proprietății, tinde să reafirme și chiar să sporească inegalitatea, în cadrul unor societăți inechitabile. Ea legitimează și întărește sistemele care instituționalizează sărăcia, chiar atunci când susțin că sărăcia este o consecință a indolenței și a inerentelor defecte de caracter ale săracilor;" Premisa primordială a democrației este că fiecare persoană are drepturi egale în fața legii și în mod egal are
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
luni împreună. FRIGIDERUL Cele ce urmează s-au petrecut într-o seară de vară într-o curte din satul 2 Mai, comuna Limanu. Nici nu se puteau întâmpla altundeva, deoarece mă aflu în fiecare vară (cu rare excepții menite să întărească regula) în acea curte din acel sat. Iar în restul anului nu mi se întâmplă nimic demn de consemnat. Mă aflam deci în acea curte - aparține doamnei Mita B. -, mai precis pe veranda casei dnei respective, alături de nevastă, preteni, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Dar, mai apoi, în acea seară monumentală, așezați pe veranda ei, după ce petrecuse după-amiaza reparându-i dubița, spusese da. Și îi dăduse acest răspuns în termeni atât de simpli și cu o amabilitate lipsită de echivoc, încât i s-a întărit convingerea că ea este una dintre cele mai bune femei din Botswana. În seara aceea, când s-a întors la casa lui de lângă vechiul Club al Armatei, a reflectat asupra norocului ce dăduse peste el. Iată-l, un bărbat trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
inel cu diamant, zise ea. În zilele noastre o doamnă logodită trebuie să poarte un inel cu diamant ca să arate că-i logodită. Domnul J.L.B. Matekoni se uită fix la ea. — Chiar e nevoie? întrebă el. — Ba bine că nu, întări Mma Potokwane. În orice revistă pe care-o deschizi există câte o reclamă la inele cu diamant. Ei zic că-s pentru logodne. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Apoi zise: — Diamantele sunt cam scumpe, nu-i așa? — Foarte scumpe, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el. Nu te-ar dezamăgi niciodată. Și sunt convinsă că nu mi-ar ascunde nimic. Asta-i foarte important. Recunoscătoare că șefa ei o înțelesese, Mma Makutsi se grăbi s-o aprobe. — E de departe din soiul cel mai bun, întări ea. Dacă voi avea vreodată norocul să întâlnesc un bărbat ca el, sper să mă ceară de nevastă. Se uită spre pantofi, din nou, iar ei îi întoarseră din nou privirea. Pantofii sunt realiști, gândi ea, iar ei păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Am început să mă calicesc, altădată n-aș fi ratat-o, terci o făceam.... De fapt, după cum povestea chiar Cristina, îl vânduse pe vreo trei sticle de vin, dar dădea bine s-arate cât de macho e hombre-al nostru, îi întărea faima de scriitor cu vână. Nu i-ar fi căutat nimeni nici plătit prin hainele strălucind de jeg și scorțoase. Mergeam la Anatol, dar parcă n-aș fi avut nici un chef să-l găsesc acasă, după cum n-aveam nici o tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înapoi. La hochei câștigă întotdeauna ungurii, suntem slabi la tenis, am îmbulinat-o și la fotbal, pe stadioane s-a strigat să-și ia ciorile zborul, Nae a comentat, ca de obicei, povestea asta. La noi a stat ploaia, s-a întărit leul, nimeni nu înțelege de ce. Dar e bine. Se revitalizează exportul. Au fost repatriate niște fete de pe piața occidentală. Reportaje de la aeroport. Nu stau ele mult aici, zic, o să se-ntoarcă acolo, că-i civilizație. S-a întărit paza, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-a întărit leul, nimeni nu înțelege de ce. Dar e bine. Se revitalizează exportul. Au fost repatriate niște fete de pe piața occidentală. Reportaje de la aeroport. Nu stau ele mult aici, zic, o să se-ntoarcă acolo, că-i civilizație. S-a întărit paza, avem legi. O s-avem și autostradă, cândva și gară. Mi-a ieșit un buboi pe obrajul stâng. Carnea în jur e tare și dureroasă. Încerc să-l ocolesc la bărbierit. De sus se scurge apa pe pereți. Cerul atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ia dați-vă mai într-o parte, v-ați holbat destul! Poate vrea să vadă și domn’ profesor... Îmi face-un brânci, ajung mai în față și văd ieșind de sub cârpă un picior deformat de varice, c-un călcâi crăpat, întărit ca o copită. - Mulțumesc, mulțumesc... mi-ajunge... - Cum, numai atâta? se miră vecina mea. Să-i zic doamnei, poate coboară și ea? - Da, puteți să-i spuneți... De ce nu? - Mă duc să sun la ușă, spune, strângându-și capotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-oprească șuvoiul lacrimilor de compasiune. - Cât de crunt lovește viața... - Păi... Copilul, fetiță, n-avea nici două kile când a venit pe lume, nici n-am știut dacă va trăi, a ieșit c-un defect genetic, nu i se întărea capul, trebuia să n-o atingi mai tare, era ca un ou moale, avea și-un ochi căprui și celălalt albastru și-a trebuit s-o dau la casa de copii. Acum, spune și tu? Cu ce era s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pat și-o cană cu apă. Și statul o dădea la școală. - Nu? N-am mai văzut-o de-atunci, se zice c-ar fi înfiat-o cineva, o familie mixtă, el portorican, ea englezoaică, până la urmă i s-au întărit oasele, le-a plăcut că era mai negricioasă, ochiul albastru îi aducea englezoaicei aminte de frate-său mort în Spania. Și-a plecat în străinătate după nouăzeci. Cum să-i mai dau de urmă? - Lacrimi, hârcâieli, tuse. - Exactamente. Poate mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
confirme, că sub o ieșitură aflată la vreo zece metri de culme se deschidea o cavernă cu margini neregulate, prin care efectiv intrau și ieșeau, zburînd cu repeziciune și desăvîrșită siguranță, familii Întregi de corbi-de-mare. Își spuse, cu o logică Întărită de libertatea mișcărilor și de viteza pe care acestea o căpătau În venirile și plecările lor, că de fapt caverna interioară, În pofida neînsemnatei intrări, al cărei diametru nu depășea doi metri, trebuia să ajungă la niște dimensiuni deloc de neglijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și pentru a-și Întări spusele, Îi trase un șut puternic În fund, care Îl azvîrli din nou pe nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot ce reușeam să văd era reflexia mea în geamul dormitorului. Când am stins lumina, iată-l pe Shane, stând chiar în fața geamului, uitându-se la mine, cu fața toată distorsionată și hăcuită ca în filmele cu monștri, întunecată și întărită de explozia sprayului fixativ. Dă-mi teroare. Flash. Din câte știam, nu fumase niciodată, dar aprinse un chibrit și-l duse la țigara pe care o avea între buze. Ciocăni la geam. Zise: — Hei, lasă-mă înăuntru. Dă-mi negare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ajută să te gândești la tine ca la o sofa sau un ziar, ceva făcut de-o grămadă de oameni, dar nu făcut să dureze o veșnicie. Marginea deschisă a gâtului meu pare întinsă și tare la atingere, coaste împletite, întărite prin încleiere și racordări. O simți la fel ca pe marginea superioară a unei rochii sau un costum de baie fără bretele, susținut de sârme și straiuri de plastic cusute înăuntru. Dură, dar caldă, așa cum arată o garoafă. Osoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
muncă pentru părți ale corpului. Mâna mea e de mărime opt. Piciorul, treizeci și șapte. Brandy zice: — Și dacă reușești să găsești o cale de scăpare din cultura noastră, și aia-i o capcană. Numai încercarea de scăpare din capcană întărește capcana. Cărțile despre chirurgie plastică, opusculele și broșurile, toate promiteau să mă ajute să duc o viață normală și fericită; dar asta semăna din ce în ce mai puțin cu ceea ce-mi doream. Ceea ce-mi doream semăna din ce în ce mai mult cu ceea ce fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cale e să nu te împotrivești, să te dai bătută. Nu încerca mereu să îndrepți lucrurile. Lucrurile de care fugi nu fac decât să-ți rămână alături mai mult timp. Când te împotrivești unui lucru, nu faci decât să-l întărești. Zice: — Nu face ceea ce vrei. Zice: Fă ceea ce nu vrei. Fă ceea ce ești dresată să nu-ți dorești. E opusul căutării fericirii. Brandy îmi spune: — Fă lucrurile care te sperie cel mai tare. Capitolul 22 În Seattle, o privesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa jalnice piercingul, tatuajele și însemnarea cu fierul încins, toate acele mici rebeliuni de modă atât de neprihănite încât să devină ele însele o modă. Încercările alea - tigrișori inofensivi de hârtie - de-a refuza frumusețea care ajung doar s-o întărească. Împușcătura, ce-mi amintesc e doar c-a fost ca și când m-ar fi lovit cineva din toate puterile. Glonțul. Mi-a luat un minut înainte să-mi pot focaliza privirea, dar peste tot pe scaunul pasagerului erau sângele și mucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea semn domnișoarei că pot ieși, treburile erau rezolvate, negustorii din Vladia știau că întotdeauna tot ce se cumpăra era dublu, pentru amîndouă femeile, din Vila Katerina. Radul Popianu a pîndit de cîteva ori din ușă, ori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tîrgului, se îndreaptă cu pasul său ușor săltat, orice aviator care se respectă provine din cavalerie, către capătul celălalt al așezării, către Cramă, s-a scoborît repede de pe coasta înzăpezit-noroiată și a sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit ușor. Era o inovație adusă de prinț din Germania, încuietoarea magnetică, acționată cu electricitate. Era de fapt singura folosire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Arsenal, această "imagine balistică" era imaginea vieții omului, a sorții, cum le plăcea celor din Vladia să spună și faptul că în realitate de multe ori se prea putea ca "imaginea balistică" să se încheie cu stingerea unei vieți îi întărea convingerea că nimic nu putea fi mai adevărat decît ea. În ceea ce-l privea, "imaginea balistică" a vieții sale era destul de clară, se afla în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]