1,269 matches
-
așteaptă. Șirul de curioși se întindea până unde se terminau casele cu acoperișuri de stuf. — Părinte, iartă-le lor! zise părintele Carvallo și cu acest verset se opri din cântat. Că nu știu ce fac. La ieșirea din acea așezare, vântul se înteți dintr-o dată. Valurile clocoteau zbuciumate în golf. Nu se vedea nici o barcă. Niște pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
strigară temnicerii și dispărură care încotro. Între timp, slujbașii se adăpostiseră de vânt și urmăreau toate acestea din apropierea gardului de pari. Un pedestraș cu o torță în mână aprinse rând pe rând vreascurile și paiele adunate la picioarele fiecărui stâlp. Întețite de vânt, flăcările se avântară în sus înverșunate și fumegânde. Prin valurile de fum, se auzeau tare rugăciunile fiecăruia. Libera me, Domine, De morte aeterna. În clipa în care focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreascurile și paiele adunate la picioarele fiecărui stâlp. Întețite de vânt, flăcările se avântară în sus înverșunate și fumegânde. Prin valurile de fum, se auzeau tare rugăciunile fiecăruia. Libera me, Domine, De morte aeterna. În clipa în care focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câteva cazemate și piste care delimitau poligonul de lansare. Avionul-rachetă însuși era adăpostit sub aripa uriașă a unui buncăr de beton. CÂND AVIONUL LUI MARIN ATERIZĂ, ACTIVITATEA CE SE DESFĂȘURA ÎN JURUL MONSTRULUI CU ARIPI SCURTE ȘI BUTUCĂNOASE PĂRU SĂ SE ÎNTEȚEASCĂ. VĂZUT DIN AER, TOTUL PĂRUSE APROAPE LINIȘTIT. CÂND SE APROPIE, AVU IMPRESIA CĂ O MULȚIME DE MAȘINI MICI SE ÎNVÂRTEAU ÎN JUR FĂRĂ ROST, TRĂGÂND DUPĂ ELE CAMIOANE ÎNCĂRCATE, CAMIOANE GOALE SAU NETRĂGÂND NIMIC PUR ȘI SIMPLU. LÂNGĂ PASARELA DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ca un hoț care se cațără pe burlan sau, zâmbi În sinea lui, ca un om care se Îneacă și se agață de un pai. Însă oboseala era mult mai puternică decât dorința, așa că renunță și adormi. Afară ploaia se Întețea. 3 Cutia cu viermi La știrile amiezii auzi că un tânăr arab fusese lovit și ucis de un glonț din plastic, scăpat probabil din arma unui soldat, În tabăra de refugiați de la Jebeliyeh, În timp ce tinerii arabi aruncau cu pietre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe poziție: —Jumătate de oră e perfect. Fima se bucură În mod special că nu ploua, fiindcă nu avea umbrelă și nu voia să ajungă la femeia pe care o iubea ud ca un câine vagabond. Simți că frigul se Întețise și ajunse la concluzia că existau șanse să ningă. Asta Îl făcu să se simtă și mai bucuros. Prin geamul autobuzului, În apropierea pieței Mahane Yehuda, zări la lumina unui felinar un slogan scris pe un zid: ARABII - AFARĂ! Traduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
inima, măcar să câștige timp. Fiindcă fără el nu mai rămânea nici o speranță. Dar puterile Îl părăseau, picioarele i se Înmuiau și capul i se golea de orice gând. Nu-i trecea prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ață, o clipire din ochi, și În clipa aia mă ridic și plec. Nu Întârzii nici măcar să-mi schimb cămașa. Mă scol și plec. Acum. Mă prosternez la picioarele tale. Cad În transă cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise. Rafale de ploaie se spărgeau lângă fruntea sa, pe geam. Spărtura dintre nori, de deasupra dealurilor Betleemului, prin care străluceau stelele, era și ea Întunecată acum. Încremeni brusc, auzind din depărtare un scâncet subțire. Ca al unui prunc abandonat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de șekeli, Împăturită, pe care Baruch reușise să i-o strecoare acolo fără ca el să bage de seamă. Plăti și Își luă rămas-bun murmurând În barbă niște scuze jenate. Lăsă toate ziarele pe masă. Când ieși din restaurant frigul se Întețise. Umbrele serii se simțeau deja În aer, deși nu erau Încă decât orele după-amiezii. Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
împrejur. Își ridică privirea spre tavan, și-o coboară în pământ, apoi se uită cum îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei își pierde claritatea. Pe chip îi apare o expresie neliniștită. Ce naiba se întâmplă? Țiuitul iritant de fundal se întețește. Undeva, pe un deal din depărtare, vântul începe să bată din nou cu putere, zgâlțâind punctul de contact al circuitului care leagă cele două lumi, încercând să distrugă conturul lui Eri. Semnificația corpului ei fizic se erodează.“ - Haruki Murakami, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
auzea râul. Nu vedea nimic în afară de vârfurile copacilor. Și-așa să supraviețuiești râului era o provocare; a doua oară, Jina avea de gând să contemple cei 2,4 milioane de acri de sălbăticie dimprejur. La jumătatea morenei, vântul s-a întețit și-a prins să șuiere pe-un ton scăzut, ca niște bărbați care se ceartă. Jina și Zach au ajuns în vârf, dar, fără nici o pauză, au început să coboare în următoarea vale. Pe Jina o dureau picioarele din cauza efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe lângă ei. A început din nou să îngâne acea notă atotcuprinzătoare. De data mai tare, fiincă râul era blând, ca un cor care-ți face terța. Jina se obișnuise într-atât cu nuanțele apei încât știa acum când curentul se întețea. Înainte ca următoarea vâltoare să-și facă apariția. Tocmai de asta, când gabara s-a izbit de bolovan, Jina a fost luată pe nepregătite, iar faptul că Zach a gemut și-a căzut în apă cu zgomot i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
târât prin apa mică. Picioarele îi aluneau pe pietriș. Și-a înfipt unghiile în roca neagră și netedă ca să nu se lase dusă de curent. Jina continua să-l caute pe Zach, iar cerul s-a întunecat. Ploaia s-a întețit și-a devenit mai rece. Picăturile i se înfingeau în ochi. O dată, i s-a părut că undeva, în depărtare, îl vede pe Zach: o cămașă verde răsucită într-un smoc de vegetație, un ciuf de păr roșu îmbâcsit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici două cuvinte, dar nu asta era ceea ce-o deranja pe femeie. Ci faptul că omul din fața ei mirosea nu numai a fum, ci și a lichid de aprindere. Iar obrajii îi erau mânjiți cu funingine. Fumul s-a întețit ? l-a întrebat ea. Dinții lui Ahmad au sclipit în beznă. E incendiul de la Waugh Ridge. Noaptea, vântul își schimbă direcția și-aduce fumul în văi. Dar s-ar putea să plouă. Ar prinde bine. Ahmad își ascunsese mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ocupată să depene amintiri cu fantomele. Jina își amintea acum totul - cum Zach mirosise a râu, cum se aplecase peste trupul ei ca s-o protejeze de valurile cele mai biciuitoare, felul în care ochii îi sclipiseră atunci când curentul se întețise. Ce ușoară îi păruse dragostea la vârsta aia. Fusese ca și când iubirea o umpluse cu aer, nu cu substanță, ca și când ar fi putut să zboare. De ce nu voia omul să trăiască ? a întrebat Alice. Trădarea ei încă o durea, dar, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plâns Sue. Și nici chestie din aia de ciocolată de pus în lapte. O să cumpăr eu două cutii când vin acasă. Sue, pot să vorbesc nițel și cu tata ? Când John a venit la telefon, zgomotele de pe fir s-au întețit. Alice s-a uitat în sus, spre capătul crevasei, dar stânca era netedă, iar panta prea înclinată. Nu mai avea unde să se ducă. Ai ajuns acasă cu bine ? a întrebat ea. Da. Am avut o haltă de patru ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Am auzit că incendiul nu e mare, i-a spus Naji ghidului. Și că se întinde către partea cealaltă a muntelui. Nu-i un singur incendiu. Focu’ a fost pus în mai multe locuri, prin tot canionu’. Vântu’ le-a întețit azi noapte. Naji a luat-o pe Irene de mână. Cineva dintr-una din bărcile noastre, a zis el. Ghidul a dat din cap. Așa se pare. Vă vine să credeți ? Noi îi cărăm pe oamenii ăștia, le întindem nenorocitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a uitat în lungul cărării. A clătinat din cap și-a strâns din pumni. Irene a întors ochii spre linia orizontului, care nu mai era un câmp de maci, ci o pată uriașă de cerneală. Vântul începuse deja să se întețească. Femeia simțea mirosul din aer - o aromă aproape plăcută, ca aceea a grătarului din curte, prima scăpărare de chibrit. Îi găsesc eu, a intervenit Naji. E responsabilitatea mea. Naji, nu ! a exclamat Irene. Dumnezeu știe ce-o fi în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era destul de aproape de ei ca să le știe vorbi în plac: - Dă-o dracului de treabă! zicea când ceva nu mergea. Dar vedea defectul; avea pentru cai "ochiul". Hotărât să "n-o ia în serios", nu se surmena și nici nu întețea pe alții cu lucrul; dar prințesa se ținea după el, ceea ce silea pe toată lumea - afară de dîn-sul - să muncească. Neamțul, cu nume de englez, firește, mister Whip, nu putea suferi pe Ada, fiindcă țipa când vorbea. Așa că Lică slujea de amortisment
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte sistematice, dar frământate de însuși mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Un al treilea își făcu apariția, căzu peste al doilea și, după ce se rostogoli de câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți monștri se materializau. Grosvenor se târî peste două rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
altă parte a universului. Ce erau ăia, pantofi albi din piele de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme geometrice În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea aceste fenomene rachetă În Times și În revistele pentru femei trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-i ajute pe elevii negri rămași În urmă la problemele de citire. — Trebuie să veniți să le vorbiți, este absolut imperativ. N-au auzit niciodată un punct de vedere ca al dumneavoastră, spuse Feffer. Cămașa roz de oxford Îi Întețea culoarea feței. Barba, nasul drept, mare, senzual Îl făceau să arate ca François Premier. Un personaj repezit, afectuos, perseverent, vulcanic, Întreprinzător. Avea bani băgați În bursă. Era vicepreședintele unei companii de asigurări guatemaleze pentru lucrătorii de cale ferată. Specializarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl lăsase jos și ridicase, parcă În joacă, misterioasa desagă. Pescarul se duse la barcă tremurând, dar Își spuse că mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când s-a făcut vremea să plece de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu mai era chiar atât de Înăbușitoare. Briza se Întețise și amenința cu unele dintre acele bruște averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la școala lor. Stăteau pe vine În așteptare, lângă asfaltul crăpat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]