25,460 matches
-
greșeli: a nimicit pe cei mai puțin puternici, a întărit puterea în Italia a unuia care era și înainte puternic, a adus aici un străin foarte puternic, nu a venit să se stabilească în teritoriile ocupate și nici n-a întemeiat colonii aici. Aceste greșeli ar fi putut eventual rămîne fără urmări pentru el, atîta timp cît ar mai fi trăit, dacă nu ar fi săvîrșit însă o a șasea, și anume aceea de a ocupa posesiunile venețienilor. Dacă n-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să fie admirat, dacă nu pentru altceva, cel puțin pentru că asupra lui s-a coborît harul care-l făcea demn de a vorbi cu Dumnezeu. Să ne gîndim însă la Cirus și la ceilalți care au cucerit sau care au întemeiat regate și vom vedea că toți sînt demni de admirație, iar dacă vom considera acțiunile și modurile lor particulare de a proceda, ele nu ne vor apărea cu totul diferite de acelea ale lui Moise, care totuși a avut un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca orînduirile și legile lor să fie ascultate un timp atît de îndelungat dacă n-ar fi dispus de urne; așa cum i s-a întîmplat în vremurile noastre lui Girolamo Savonarola, care s-a prăbușit în timpul chiar al orînduirilor noi întemeiate de el, de îndată ce mulțimea a început să nu mai creadă în el, iar el însuși n-a știut în ce fel să impună fermitate acelora care îl crezuseră, și nici să-i facă să creadă pe care nu credeau. Așadar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un principe își apără statul sînt ale lui proprii, sau mercenare, sau aliate, sau amestecate din aceste feluri diferite, putînd fi numite în acest caz mixte. Armatele mercenare și cele aliate sînt nefolositoare și primejdioase; iar dacă un principe își întemeiază puterea pe armatele mercenare, el nu va avea niciodată o situație stabilă și sigură, deoarece armatele de acest fel sînt lipsite de unitate între ele, sînt ambițioase, fără disciplină și necredincioase; ele sînt pline de vitejie cînd sînt între prieteni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care a orînduit statul acesta a cunoscut ambiția celor puternici și neobrăzarea lor. Socotind deci că au nevoie să fie ținuți în frîu și știind, pe de altă parte, că poporul urăște pe cei mari și că ura lor se întemeiază pe frică, el a vrut să-l pună la adăpost de orice și a orînduit totul în așa fel, încît lucrul acesta să nu intre în sarcina regelui, scutindu-l de greutățile pe care le-ar fi întîmpinat din partea celor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oamenilor cad în acest fel de flatare, care le justifică gusturile și care nu este propriu-zis minciună. N-ar putea să fie severi cu cei care spun despre ei lucruri bune, de care și ei sînt convinși. Lingușirea care se întemeiază pe o bază solidă este cea mai subtilă dintre toate; trebuie să ai un discernămînt foarte fin ca să descoperi nuanța pe care ea o adaugă adevărului. Ea nu va face ca pe rege, în tranșee, să-l însoțească poeții, în loc de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de încrederea Europei; va fi fericit fără să înșele și puternic numai prin virtute. Pacea și fericirea unui stat formează un centru unde se întîlnesc toate căile politicii, și acesta trebuie să fie scopul tuturor negocierilor sale. Liniștea Europei se întemeiază, în principal, pe menținerea acestui înțelept echilibru, prin care forța superioară a unei monarhii este contrabalansată de puterea reunită a cîtorva alți suverani. Dacă ar lipsi acest echilibru, s-ar putea întîmpla o revoluție universală, prin care o nouă monarhie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mare papă, orice s-ar spune. (Christina) 35 Astăzi nu mai există teamă nici de temporal nici de spiritual. (Christina) 36 "Nimic în lume nu este atît de nestatornic, atît de trecător, ca acea faimă a puterii care nu se întemeiază pe forța ei proprie". 37 "Grele nevoi și-o domnie ce'ncepe mă-mpinge la de-acestea, / Pînă în zare, prin străji apărînd ale țării hotare". (Eneida, trad. D. Murărașu, 1956) 38 E de ajuns ca să nu aibă încredere, însă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pînă la ininteligibil. Mașinii nu-i pasă, ea sporește ritmul sub imboldul transmis tastelor de buri cele celor zece degete, niciodată mai puține. Este una dintre tehnicile de scriere și de citire ale orbilor, cea mai recentă, cea mai eficientă, Întemeiată pe abilitățile „sintezei vocale“, după cum a fost botezat programul În stare de isprăvile Înfățișate mai sus și a căror serie este departe de a se Încheia. Așa cum și Înșiruirea aici a tehnicilor de scriere ale orbilor se află abia la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întîlnit tot acolo și cu timpul... Cu timpul istoriei. Nu aveam de unde să știu atunci, dar am aflat mai tîrziu, că orășelul se numise o vreme Vasile Roaită, iar Între cele două războaie, purtase numele poetei Carmen Sylva, regina care Întemeiase la București Așezămîntul orbilor Vatra Luminoasă. Acolo, la Vatra Luminoasă, Împotriva tuturor așteptărilor, aveam să ajung și eu, prin 1978, să crestez pe răboj Munci și zile, predîndu le tinerilor orbi limba În care poeta scrisese Les pensées d’une
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pleca nicăieri și că eu Îi voi rămîne alături, acolo, la Rivulus Dominarum. N-am spus-o. Dar am căzut pe gînduri cu privire la vechiul nume al orașului, cu izvoare În latina medievală. Rivulus Dominarum, adică RÎulețul Doamnelor... CÎnd a fost Întemeiat orașul, În secolul al XIII lea, pentru minerii germani aduși la scos aur și argint, mă mir ce fel de doamne or fi bîntuit pustietățile locului... Judecător absolut fusese ochiul onomastului. Să fi văzut el În trăsăturile femeilor care or
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Bună dimineața, doamnă Flory!“ „Good morning, boss, what would you like to have today?“, „Bună dimineața, patroane, ce-ați dori să serviți azi?“ Cam așa trebuie să fi sunat prinderea-n vorbă cu patronul irlandez, totul prin viu grai, totul Întemeiat pe cuvîntul dat. Lumea se construia prin strîngeri de mînă, nimeni nu avea nevoie de cereri scrise ori de corespondență. Nu o văd pe Floare trimițîndu-i scrisori de afaceri lui O’Leary. În America și-o fi scrijelit numele și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pseudo-tradiție conform căreia celebrul potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, în realitate, însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat în pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până în ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se întemeiază pe un dosar apocrif, redus la zero de istorici competenți 3. Nu este cazul să intrăm aici în detalii. Ce doresc să subliniez este următorul lucru: Dan Brown provoacă prin cartea sa o răsturnare cu 180 de grade a „modelului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
jurnalistică, va deveni un fel de „carte de vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima în nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv se întemeiază pe altceva. Aici, Luca vorbește strict despre posedare demonică și vindecarea operată de Isus taumaturgul. Mai mult, este vorba despre un șir de vindecări, printre care și a Mariei Magdalena. Luca ține să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că, prin indicația posesiunii, Luca ar fi denunțat viciul carnal. Acest clivaj aparține exclusiv tradiției ulterioare, deși, așa cum voi arăta îndată, el se poate întemeia pe câteva aluzii evanghelice semiinocente. În plus, statutul de prostituată al Mariei Magdalena intră în contradicție pe toată linia cu informațiile furnizate de restul fragmentului: apartenența la burghezia sau, de ce nu?, la aristocrația locală din Magdala, posesoarea unei averi consistente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cea de „apostol”. De asemenea, nu cred prea mult nici în explicația politic-naționalistă: decepționat de mesajul metafizic și universalist al unui Mesia care ezita în fața acțiunii directe, politice, apostolul zelot s-ar fi răzbunat trădându-L. O asemenea teză se întemeiază, dacă nu pe o contradicție, cel puțin pe o imprecizie: dacă Isus nu era un Mesia politic, atunci pentru ce a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și Pilat? În fine, se cuvine pusă cu franchețe o întrebare conexă: ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, împotriva novațienilor puriști, care nu acceptaseră nici un compromis cu puterea în perioada persecuțiilor. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
n-a rămas în veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma începătoare de viață ai rupt încuietorile morții; și ai propovăduit celor ce dormeau acolo din veac izbăvirea nemincinoasă”. Coborârea lui Isus în iad este o teologumenă întemeiată pe 1Petru 3,18-19, versete ce prezintă mai multe variante în manuscrisele vechi ale Noului Testament 83: „Căci și Isus o singură dată a pătimit pentru păcate, șElț, Drept, pentru nedrepți, ca să ne aducă aproape (prosagogei) de Dumnezeu, omorât fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Testament sunt adevărații făuritori ai Istoriei, în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
î.Hr.); - XXXVII-LXXI: Cartea Parabolelor lui Enoh (secolul I î.Hr.); - LXXII-LXXXII: Tratatul de astronomie (prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr.); - LXXXIII-XC: Cartea viselor (circa 164 î.Hr.); - XCI-CVIII: Sfaturile lui Enoh (înainte de 167 î.Hr.). Ciclul consacrat lui Enoh se întemeiază pe câteva versete din Geneza (5,21-24): „și Enoh a trăit o sută șaizeci și cinci de ani și l-a zămislit pe Mathusala. Iar Enoh a plăcut lui Dumnezeu, după nașterea lui Mathusala, două sute de ani, și a zămislit fii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
departe de orice contaminare cu răul, atât timp cât va dura pe pământ. Astfel - scrie Augustin -, neamul omenesc crescând și devenind tot mai stăpân pe liberul său arbitru, s-a produs un amestec și un fel de contopire a celor două cetăți, întemeiată pe legăturile nelegiuirii. Iar această dezordine își are originea tot în femeie; nu e vorba de faptul că acestea, lăsându-se amăgite, precum cea dintâi, de vicleșugurile unui seducător, i-ar fi dus pe bărbați în păcat, ci de faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tăcere, între 1981 și 1991, el și-a reluat proiectul fără să-și pună problema legitimității științifice a gestului său? Este adevărat că, între 1981 și 1991, s-a concentrat mai ales pe traducerile destinate colecției „Părinți și Scriitori Bisericești”, întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu. Este iarăși adevărat că prăbușirea comunismului l-a adus pe Stăniloae dintr-odată, ca pe mulți alți intelectuali marginalizați de regim, pe scena publică. De mai mult timp, Filocalia sa devenise un simbol al rezistenței românilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din principiu și-și făcea chiar o datorie de onoare în a denunța „origenismul” ori de câte ori avea prilejul (or, așa cum se știe, Origen nu poate fi redus la origenism!). Iată un episod destul de pitoresc! În 1981, colecția „Părinți și Scriitori Bisericești”, întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu, debutase printr-o serie de patru volume Origen. Această serie, coordonată, la rândul ei, de Părintele Bodogae, cuprindea De principiis în întregime, Contra Celsus, Despre rugăciune, Exortație la martiriu, precum și o selecție de comentarii la cărțile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au produs replici, traduceri care se voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile lui Symmachos sau Aquila, de pildă. Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, întrucât în spatele nostru există o tradiție creștină întemeiată în bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, în Grecia, traducerea Septuagintei în neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta în biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceea suntem puși să facem rânduială... Că, pe aici, din vechime, a fost cnezatul rusinesc al Haliciului, cu una sută cincizeci de ani înaintea moldovenilor. Înțeleg! Cnezat al rusinilor, dar fără oameni... Doar cnejii maramureșeni care-au venit n-au întemeiat Moldovu cu rusini, ci tot cu moldoveni!.. Altfel nici că se putea! Că unde sunt acei rusini? Și unde-s urmele lor scrise, vorbite, zidite! Lipsesc ca și cum nici n-ar fi fost vreodată. Deocamdată, deadea! Le vom descoperi fără zăbavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]