996 matches
-
Moghila voievod și mama lui, Elisaveta, la anul 1629 de la înfățișarea lui Hristos”. “Ioachim ieromonahul”. ― Să vedem ce spune la 1671 < februarie 9> “Methodie, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Țarigradului, al Noului Râm, și patriarh a toată lumea“... ― După un întortocheat “discurs”, încearcă să spună lucrurilor pe nume: “Deci fiindcă și precinstitul și prevrednicul marele vameș al domniei Moldaviei chir Panos[gon] ficiorul lui Saul, din fire fiind bun precum din lucruri s-au arătat... au avut râvnă dumnezăiască și dragoste
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ajuns... José spuse ceva în yubani, brațele coborâră din nou și indienii își reluară vechea lor poziție, strânși pe vine. Așteptară sosirea exploratorilor. Găsiseră avioneta camuflată lângă șosea, la vreo trei kilometri depărtare. O porniră în liniște prin cele mai întortocheate desișuri, strecurându-se tiptil ca niște umbre, fără să miște o frunză, încât se va putea spune cu siguranță că nimeni nu străbătuse vreodată acele păduri. Războinicul care a descoperit avioneta servea drept călăuză. Își deschidea calea cu siguranța celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Deși zilnic le amintea polițiștilor "drepturile omului", aceștia aveau o memorie precară și îl mai otînjeau cu bulanul pe unde apucau. În timpul acesta, Rodica continua să selecteze scrupulos clienții în funcție de generozitate. Făcea asta în ciuda avertismentelor venite din arest, pe căi întortocheate. Îți iau gîtul, Rodicuțo, dacă cumva, Doamne ferește, te lași pradă simțurilor. Parșivu știa bine că fata aceasta n-are stare și că era dominată de temperamentul său, care se amplifica pe măsură ce postul se prelungea. Fă dușuri reci, iubito, cînd vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect; avea totuși o intuiție vagă, dar sigură: de data asta, din povestirea patetică și Întortocheată a lui Bruno avea să se desprindă un mesaj; vor fi rostite niște cuvinte, iar aceste cuvinte vor avea - pentru Întâia oară - un sens definitiv. Michel se ridică, se Închise În baie. Foarte discret, fără să facă zgomot, vomă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
retras În spatele ușilor Închise, a vorbit următorul. Chiar soția mea, virtuoasa Inga, a fost una dintre primele victime, stingându-se la nici trei săptămâni după ce-a contractat la Kitzbühel periculosul virus al zăpezii. Iată-mă, așadar, singur pe cărările Întortocheate ale vieții, un pensionar suedez Încă În floarea vârstei, pentru că, vorba prietenului meu din copilărie, Olaf Carlsson, atâta timp cât numărul tău de ani se scrie cu două cifre, Încă există o șansă ca prima doamnă cu care-o să te-nsoțești să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adevărat, caracterul. Egoismul și orgoliul și securitatea umilei și deosebitei mele persoane ? Cruzime feroce, să știi... un adversar care te onorează. Ai să înțelegi mai târziu. Camera intra într-o beznă tot mai compactă. Nu se distingea nimic, doar traiectul întortocheat al cuvintelor, vocea îngroșată de băutură, răgușită, sticloasă, umedă, înotând în strănuturi, umflându-se, umplând aerul, rupându-se, brusc, stinsă, ca un balon subțire, atins de dunga unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
concis întrebărilor la telefon, în scurte convorbiri plictisite. Gongul îl prinde strângându-și hârtiile, planurile. Adună, grăbit, creioane colorate, rigla de calcul, se ridică în picioare. Peste chipul ermetic, pulberea oboselii ridează obrazul japonez. Aleargă, nerăbdător, spre singurătatea duminicii. ...Întors, întortocheat, în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi de care fusese deposedat. Asculta duminica rulând, oră cu oră, dublată de curgerea îndărăt, oră cu oră, gest și cuvânt lângă gest și cuvânt. În jurul pereților, dulapurile metalice, planșetele. Douăzeci și trei de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Runa. Când se făcu lumină, ajunseserăm deja pe povârnișul unui munte Înalt. Când și când, priveam Îndărăt, spre câmpiile acoperite de copaci, dar niciodată n-am văzut semne de-ale urmăritorilor noștri. Runa ne-a Îndemnat să mergem pe căi Întortocheate, pășind mai mult pe stâncă și pe pietriș, numai și numai ca să nu lăsăm urme. Odată ajunși pe culme, ne-am lăsat Îndărătul ei, deși nu era nici potecă și nici mersul nu era ușor, dar tot Runa ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
avea privire! Avea ochii goi, asemenea unei case fără uși și ferestre în care ți-e frică să pătrunzi. Îl uram pentru că mi-era frică de el și pentru că nu puteam rezista tentației de a cuceri o cetate părăsită și întortocheată. Doar în seara aceea mi-am dat seama că desena cu auzul. Da, cu auzul! L-am văzut strecurându-se pe coridoare, cumplit de singur și, totuși, parcă agasat de amintirile unor vremuri mai puțin drastice. În vremea aceea ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să știu cu câteva minute mai Înainte că ești frate cu Zare Popescu. — Dar, cine știe dacă suntem frați sau nu? — Pleacă, G.P., pleacă, te rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și masive, până când avu În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
topoare împotriva unor armate organizate, n-au putut fi învinși niciodată în luptă dreaptă și, pentru înfrângerea lor, a trebuit să se recurgă la viclenie și trădare. În măruntaiele munților, aurul a năvălit printre roci, strecurându-se în cele mai întortocheate crăpături. Afară, între crestele aspre, din stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când, departe, în câmpie, s-au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Era prietenul ei răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea și săreau: vrăbii. Ea îi înălța zmeie mititele, felurit colorate, care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe acoperișurile caselor, sate pentru păpuși: hulubi. „Era într-un început de april, într-o dimineață
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și prea puține aflate străbăteau mintea atât de întortocheată a omului, însă cei doi prieteni hotărâră atunci, pe loc, - Nu vom intra în partid niciodată! Dar viața continuă indiferent de zbaterile societății, totul e efemer, însă viața are ceva special, se repetă, dar nu mai e aceeași, pe când politica
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
odihna, că nu voi considera expediția încheiată până ce nu voi găsi răspunsul la o întrebare fundamentală: era Tabitha Winshaw cu adevărat nebună, sau era o urmă de adevăr în convingerea ei că Lawrence era resonsabil, pe cine știe ce căi ascunse și întortocheate, de moartea fratelui lui? Nu era suprinzător că acesta era un alt subiect asupra căruia familia se ferea să-mi dea informații concrete. La începutul lui 1987, am avut norocul să mi se accepte o discuție cu Mortimer și Rebecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
21 mai 1982, propunând ideea unei cărți despre familia ei. Se pune imediat problema: cum a descoperit ea tocmai această editură? Răspunsul la această întrebare s-a dovedit destul de simplu și n-a însemnat nimic mai complicat decât cercetarea istoriei întortocheate a carierei antreprenoriale a lui McGanny. Am găsit documente ce sugerau că el a fost implicat în ultimii treizeci de ani în înființarea a nu mai puțin de șaptesprezece companii diferite; majoritatea intraseră în regim de faliment și câteva fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de așteptare a autogării. Călătoria cu autobuzul a durat mai mult de o oră și aproape jumătate din acest timp în vehiculul obosit, care împroșca noroi și îl ducea pe drumuri tot mai întunecate, mai înguste, mai sălbatice și mai întortocheate, Michael era singurul pasager. Când a coborât din autobuz se afla încă, după socotelile lui, la circa zece, doisprezece kilometri de destinație. Singurele zgomote erau behăiturile oilor, geamătul molatec al vântului care se aduna și ropotul unei ploi dese care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce-a spus sergentul. Ar putea fi un ucigaș în casă. — Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Veneții flamande, pe urmă vizităm Castelul Conților, construit În 1180, mai Întîi subterana unde erau torturați prizonierii Evului Mediu, e Întuneric și răcoare, ca atunci, vedem ce-a mai rămas dintr-un conte, Îmi amintesc sicriul lui Donald, urcăm scări Întortocheate, extrem de Înguste, ne frecăm umerii de ziduri, apoi trecem din sală-n sală, privim documente și săbii ruginite, și, pe măsură ce ne apropiem de apartamentele nobililor stăpîni, se fac auzite tot mai limpede sunetele unei harpe, mă gîndesc că n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încerca să se strecoare printre porumbi fără să-i scuture prea violent, dar ranița și carabina îl încurcau și se lovea necontenit de bulgări uscați de pământ, și uneori bocancul îi rămânea prins în vreo buruiană cu multe lujere, subțiri întortocheate, și smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l năpădea pulberea, îl loveau în față fluturi mărunți de noapte. După vreun sfert de ceas, se auzi fluierat și se opri. Privi în dreapta și în stânga lui, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc chiar un pic de... prietini. Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață... Uneori l-am bănuit a fi aproape, alteori se depărta precum stelele în univers... Și asta nu din nepriceperea noastră, ci pentru că bunii noștri străbuni nu au însemnat totul - bob cu bob - pe răboj...” Îl ascult
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge de mila pământului!
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
interpretez instrucțiunile. Am Învățat repede că În lumea Mirandei Priestly era mai bine să faci o greșeală și să cheltuiești pe urmă o grămadă de timp și de bani ca să o corectezi, decât să recunoști că nu Îi Înțelegi instrucțiunile Întortocheate, rostite cu puternic accent britanic, și să ceri lămuriri. Așa că, atunci când a mormăit ceva despre procurarea cărților despre Harry Potter pentru gemene și expedierea lor la Paris, am știut, din pură intuiție, că treaba asta avea să se amestece În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înfoiau vibrând de acel parfum afrodisiac al strugurilor dați În pârg. Ne lăsa gura apă, dar nu Îndrăznea nici unul să treacă gardul de sârmă; nu aveam timp, trebuia să mergem la scăldat, expediția aceasta fiind amânată pentru Întors. Pe căi Întortocheate, printre tufe sălbatice de bozii, crescute tropical, În care auzeam sâsâituri suspecte și cum se mișcau șopârle, gușteri și chiar șerpi la trecerea noastră gălăgioasă, În șir indian, ajungeam deodată În buza unei văi, de unde se vedea departe linia argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi fost să-l iubesc. Dar vezi, eu l-am iubit pe acela care, trecând pe lângă suferința mea, a zâmbit și s-a dus. În schimb, cel ce m-a ridicat de jos mă iubește la nebunie. Ce iubiri Întortocheate sunt pe lumea asta! Ce iubiri fără rost... Acum sunt la bibliotecă. În fața mea citește imperturbabil Martin. Cei din jurul meu studiază atenți, cu privirile pironite deasupra grăunțelor negre ale literelor. Câte unul Își ridică deodată capul și privește pe deasupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
semn. Cifrele erau frumoase, aurite și purtate, fiecare, de câte doi îngeri. Mi-a venit să plâng. Jenică părea pregătit pentru orice. Răscoli pe pupitru și găsi o carte ferfenițită pe care o deschise. Bătu cu degetul în dreptul câtorva rânduri întortocheate. — Asta e cartea viselor, spuse, în fața privirilor ei nedumerite. Adună toată înțelepciunea lumii, de la egipteni și tibetani până azi. — Și ce zice ? făcu femeia ochii mari. — Uite ce zice : îngeri dacă visezi, de rele trebuie să te ferești. Cum ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]