49,940 matches
-
Când imense suprafețe rămăseseră pârjolite și necultivate de atâtea milenii, noi ne intoxicam puținele zone fertile de după cataclism cu tot felul de substanțe menite să sporească producțiile de rizomi În special și de tuberculi În particular, hrana noastră de bază. Întotdeauna le argumentasem cu documentele rămase de la Înaintașii noștri. Alte dovezi nu aveam Încă, cu toate că era destul de ușor să le găsim prin transpunerea În practică de laborator a mărturiilor rămase. Degeaba. Marele Consiliu fusese surd la toate și la tot. Iar
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
tot mai mici câte un greier ca o pradă aduce liniște cât o înserare vieții sociale vârfurile acelor ce au ieșit prin vocabular ca dintr-o pernă zburătoare au dat în floare la umbra lor nici vorbă de polenizare moartea întotdeauna e flămândă poemele lungi au ajuns ca niște lăstari pe care gospodinele nu-i mai culeg semnatarii lor vând pentru amatori solzi de pește neașteptat motiv pentru o revoltă a necuvântătoarelor în mediul rural și urban se visează semințe vorbindu
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
guvernare recent s-a dat legea dublării recoltelor de semințe mântuirea a fost iarăși amânată la cinematograful Victoria în timpul filmului Ciociara (alb-negru) majoritatea spectatorilor uitându-se la Sophia Loren udă leoarcă de atâta ploaie s-a înecat cu semințe moartea întotdeauna e flămândă în guverne și parlamente se mănâncă floarea-soarelui de-abia dată în copt ni se vorbește despre frig ca despre un ritual stelar dinspre aleși spre plebe peste dealuri și șesuri peste văi și munți dau năvală zmei din
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
în locul meu oare din această eroare se naște poezia? 28 aprilie Betiana îmi spune că mă repet că am devenit amnezic nu știu de ce amnezia îmi aduce aminte de lacurile adânci și sălbatice de munte pentru mine ele au fost întotdeauna cea mai amnezică materie din univers mai ales dimineața 29 aprilie Și totuși cea mai amnezică materie am descoperit-o pe lângă Șaptesate lângă Brașov erau fragii din Babarunca am fost acolo cu tatăl meu viu la pescuit de păstrăvi în
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
să-mi lipesc nasul de geam. în curte, omul meu mătură cu mișcări lente. E desculț, are un umăr gol Și cu frunzele care cad și lumina bătând din spate Pare că e dintr-un tablou Pe care-l poartă întotdeauna cu el. îl privesc. Omul meu mătură cu mișcări lente Pe sub rază De parcă s-ar îngriji ca lumina să cadă pe curat Atunci când o fi să cadă. Se apropie cu grijă de fereastră. Fereastra e un tablou de care mi-
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
fereastră. Fereastra e un tablou de care mi-am lipit fața, Omul meu e dincolo, Se-apleacă ușor să cerceteze geamul Și cu vârful măturii adună calm Păianjenii din colțuri. În care poetului ăi place sî meargî pe jos Rămân întotdeauna în urmă, Dar când ne ies în cale uși de care trebuie să trecem El se oprește, Se uită după mine și m-așteaptă Și mă lasă să trec prima. Sunt un uriaș speriat și singur, Nu vreau decât să
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
-a. De atunci nu-l mai văzuse niciodată. Știa că lucrează la etajul superior, că de la el ar trebui să primească porunci, ordine, indicații sau rugăminți, că la el ajung toate dosarele pe care vine să le ia Marfa Stanilova, întotdeauna la ora 11 fix, sau pentru a fi mai concreți, exact după ce se șterge la gură cu mâneca hainei după al doilea păhăruț. În două rânduri a și avut ocazia să urce până la el și să-i audă glasul. A
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
fi vorba! De dosare - nici atât! De contemplat turlele aurite ale bisericii - nu credea. Fusese de-ajuns ca o singură dată, într-o viață de funcționar, Marfa Stanilova să deschidă gura și liniștea lui se dusese pe apa Volgăi. A fost întotdeauna un slujbaș conștiincios. De când înălțimea sa îl condusese în acest birou nu lipsise nici măcar o singură zi, dar ce spune el de lipsuri - nu întârziase nici măcar un minuțel. Sigur, nu se pun întârzierile din pricini de forță majoră cum ar
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Mihai Minculescu IX. Icusar Scriu și joc comedii, scriu și joc tragedii, am scris și-am jucat, am scris și-am jucat ... întotdeauna, întotdeauna pe loc, ori de unde ar fi, greu de-nghițit galbenul, aurul pur al iubirii mele târzii, clopot de-alarmă, erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
Mihai Minculescu IX. Icusar Scriu și joc comedii, scriu și joc tragedii, am scris și-am jucat, am scris și-am jucat ... întotdeauna, întotdeauna pe loc, ori de unde ar fi, greu de-nghițit galbenul, aurul pur al iubirii mele târzii, clopot de-alarmă, erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era nici
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
Disperarea de a face, totuși, ceva. De a recupera, totuși, ceva din viața lor furată. De a lăsa ceva, în speranța că amintirea lor va rămâne, în ciuda tinereții și maturității anihilate de vremuri potrivnice. Din păcate, senectutea nu ne reușește întotdeauna. Senectutea cade, uneori, în derizoriu, în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
la noi într-un moment de deschidere spre experimentul structural. Acesta este cam eclectic și strident. El pune în relație directă pe Proust, Joyce, V. Woolf, ori pe unii reprezentanți în vogă ai Noului Roman Francez. Sunt, astfel, cumulate, nu întotdeauna într-un mod adecvat și convingător, tehnicile de simultaneizare temporală, de captarea fluxului conștiinței, obiectualismul, proliferarea punctelor de vedere, glisarea focalizării narative. Fragmentarismul, o nouă proximitate a modurilor de expunere omogenizate (indistincția între monolog, dialog, relatare, descriere), elipsa unor categorii
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
pagini din Un spectacle dans un fauteuil al lui Musset, el are o dezvoltare aparte în literatura rusă, de la Contele Nulin al lui Pușkin sau de la Soția vistiernicului din Tambov al lui Lermontov la o sumedenie de poeți considerați, nu întotdeauna pe bună dreptate, creatori de mînă a doua, punctînd orientarea ei către proza realistă. Nesocotirea acestui moment poate duce la subaprecierea unor elemente "naturaliste" sau, mai exact, prerealiste, marcînd, de exemplu, poetica cu totul specială a Călărețului de aramă a
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Am descoperit de multă vreme, nu numai din lecturi ci și din proprie experiență, că Descartes cu teoria sa despre animalul-mașină greșea cu desăvîrșire, că există căței, de pildă, cu o inteligență, fidelitate și potențial de afectivitate pe care nu întotdeauna le întîlnim la semenii noștri. Ba mai știu și altceva: că mulți din tovarășii domestici ai omului au, pe lîngă instincte, o memorie afectivă ieșită din comun, că nu uită niciodată mîna bună care i-a hrănit, dar în aceeași
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
de om de furii asasine nu erau (aproape) la fel de vinovați ca și asasinii? La altă scară, eram și eu vinovată - e adevărat, o vinovată fără voie, victimă a panicii de moment și a incapacității pe care mi-am recunoscut-o întotdeauna, de a mă orienta în mod prompt și pozitiv în situații neprevăzute. Și totuși, săvîrșisem și eu, în felul meu, o crimă, chiar dacă am regretat-o sincer imediat. Locuința mea era la capătul care dă spre stradă un balconaș folosit
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
recomandare concretă femeii, care, după cum a reieșit a doua zi cînd am refăcut drumul împreună - eu, roasă deja de păreri de rău, ea, senină și imperturbabilă, - îl pusese pe jos vizavi de fațada blocului, taman lîngă niște boschete unde mișunau întotdeauna mîțele jegoase și umflate ale cartierului. M-am uitat de jur-împrejur, o dată, de două ori, de trei ori, așa, în prostie, sperînd fără speranță, cum s-ar spune; dar degeaba, nici urmă de puișor. Fiecare mîță întîlnită în cale ștergîndu-se
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
vietăți ale naturii sau semeni. Invidia, gelozia, nepăsarea, ofensa sau insulta - toate lovesc într-o măsură sau alta, la fel ca minciuna sau semiadevărul, zgîrcenia sau lipsa de compasiune, chiar dacă nu ajung în dezbaterea tribunalelor și judecătorilor. Și ele sînt întotdeauna însoțite de alibiul răului făcut fără premeditare. Ca cel pe care l-am provocat eu unei porumbițe. Ajunge, ajunge! Căt de îndelungată poate fi tenacitatea instinctuală a unei păsări? Și cît timp se poate trăi într-o anormalitate mentală, într-
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
o obsesivitate disproporționată, în vreme ce viața îți creează neîncetat alte probleme și preocupări importante care se cer soluționate? în cursul sărbătorilor de Paște, nepoțica mea a fost adusă de părinții ei să petreacă 4-5 zile din vacanța școlară cu mine, ca întotdeauna în această perioadă a anului. Ce bucurie mult dorită! Mi se părea că trăisem în toate lunile din urmă exclusiv în așteptarea aestor momente festive. Și a fost într-adevăr minunat, ca deobicei; numai că, din nefericire, chiar în ultima
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
fost Înlocuit printr-un jurnal, aparent biografic. Deoarece, biografia intelectuală a lui Paler a fost mărturisită sau risipită În acolade și trimiteri la cărți și autori cu deosebire europeni. Formele de expunere au fost două: a) de tip documentar (mai Întotdeauna, luându-se pe sine ca reper, nu În puține cazuri, punctând bolile trupului reumatism, accident cerebral, inimă bolnavă, picioare... neajutorate ș.a.); b) de epatare eseistică În orizontul culturii, civilizației, politicilor și ideologiilor lumii, Începând din Grecia antică, până la războaiele din
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
momentul, se apleacă peste masă și mă întreabă aproape șoptit: sunteți unul din masonii noștri, nu? Da' de unde, răspund, lăsându-mă pe spate. Se retrage și el, rânjind - experiența de viață îi spune că suspectul într-o chestie rușinoasă neagă întotdeauna; și asta îl descoperă ca făptaș. Mulțumit de manevră, se repede asupra peștelui; mânuie cuțitul într-un mod absolut ciudat, nici nu-l pot privi." Costea Bratu - arendașul principal al câtorva domenii din Bărăganul de vest. El gospodărea și moșia
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
ale lui Eliade în 1981, în sala 3 a Bibliotecii Academiei Române. Când am scris cartea Mircea Eliade - rădăcinile românești am apelat în unele cazuri la acele traduceri făcute în grabă în România și îmi dau seama acum că nu erau, întotdeauna exacte. Totuși, pe baza acestor pasaje, la care se adaugă citate din Jurnalul lui Mihail Sebastian, Adriana Berger, Norman Manea și alții și-au lansat atacul postum împotriva lui Eliade, acuzându-l că ar fi fost legionar și antisemit". (Ce
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Manea și alții și-au lansat atacul postum împotriva lui Eliade, acuzându-l că ar fi fost legionar și antisemit". (Ce dezvăluie textele, în Jurnalul literar, august-septembrie 2002). Să mai insist asupra obligației elementare a cercetătorului onest de a merge întotdeauna direct la sursă, și nu prin intermediari? Invectivele, calomniile și acuzele gratuite erau combinate cu suspiciunea și insinuarea. încropite în grabă de procurori improvizați, aceste texte, în marea lor majoritate comandate, se depărtau de la litera și spiritul originalului. Am arătat
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
tânjește continuu după Dumnezeu, dar nu este niciodată satisfăcut, nu primește niciodată uniunea supremă a extazului, ci mai curând e doar o pătrundere din ce în ce mai adâncă în întunericul necunoașterii lui Dumnezeu. În această tânjire și penetrare în întuneric, sufletul va fi întotdeauna inspirat de experiența sa asupra lui Dumnezeu să tânjească după mai mult. Sufletul iese din el însuși, iar omul este ridicat la Dumnezeu pe „aripile iubirii”. Insațiabilitatea sufletului în fața cunoașterii lui Dumnezeu este temperată de experiențele naturii extatice a iubirii
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
a stării îmbătate. Omilia a VIII-a vorbește despre cei doisprezece pași ai evoluției spre perfecțiune pe care trebuie să-i parcurgă credinciosul, iar beția rezultantă din comuniunea cu Divinitatea reprezintă nivelul suprem. „Așa se întâmplă cu lampa harului. Arde întotdeauna și dă lumină, dar când este îngrijită într-un anume fel, arde mai strălucitor, de parcă ar fi îmbătată de iubirea de Dumnezeu”<footnote Collection II, 8.2. footnote>. Extazul se realizează celor absorbiți de Domnul: „Intră cineva (în Biserică) să
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1992, p. 126-127. footnote>. Însă, dacă un astfel de om eliberat de povara celor trecătoare, ajuns la măsura desăvârșirii, curat și liber de păcat ar experimenta constant aceste minunate lucruri și ele i-ar fi întotdeauna prezentate ca experiențe, nu ar fi capabil să predice cuvântul sau să se ocupe de nimic probabil doar ar sta într-un colț înălțat și îmbătat: „Să zicem că trebuie să urce cineva douăsprezece trepte ca să ajungă la desăvârșire. Uneori
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]