30,844 matches
-
cred în fantome, nu există fantome, își făcu ea curaj și leșină. Afară, ceilalți copii din grup mai aveau ceva timp să mănânce, să bea, să se ducă la baie. Apoi, diriginta îi chemă, îi numără (dar greși din cauză că o întrerupse șoferul) și porniră spre casă. După un timp, un copil întrebă, arătând spre un loc gol: − Dar aici nu stătea cineva? − Ba da! E locul lui Shelley! − Shelley!!! strigă disperată diriginta, care știa și ea multe din năzbâtiile fetei. Văzând
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
scop suprem. Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine din roman, ele vor fi reflexii ale sinelui în diferite ipostaze. Adolescenta marcată de impulsul intelectual, va deschide drama tinerei fete cu înzestrări excepționale, care după “anii de paradis” ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul se va manifesta ca un ecou: “Îmi place grozav să învăț, atât știu eu să fac bine”, îi comunica lui Garabet Ibrăileanu în 1914, “Sunt timpuri când judec aproape cu necaz pe cei ce mă stăpâneau atunci, și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Consiliului de Stat în 2 octombrie 1966 - menționează în preambul că întreruperea cursului sarcinii reprezintă „un caz cu grave consecințe asupra sănătății femeii și aduce mari prejudicii natalității și sporului natural al populației”. Potrivit art.2, o sarcină putea fi întreruptă în condiții legale numai în următoarele cazuri: punea viața femeii într-o stare de pericol care nu putea fi înlăturat printr-un alt mijloc; unul din părinți suferea de o boală gravă, care se transmitea ereditar sau care determina malformații
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
atrag prin pitorescul pădurilor și al poienițelor care acoperă culmile dealurilor înconjurătoare, prin forme de relief create în decursul timpului ca cele amintite mai sus. Dealurile și depresiunile atrag prin ondulările line ale reliefului, cu pajiștile acoperite cu flori ce întrerup pădurile și livezile cu pomi fructiferi, prin văile-unele largi, altele îngusteale apelor care le străbat de-a lungul cărora s-au înfiripat satele aferente în care sau statornicit de secole, sau poate de milenii, datini și obiceiuri fumoase, tradiții în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
complicații”. Dar îi place să observe naturalețea cu care ea se lansează în acest „joc de doi”, ceea ce îi sporește dintrodată feminitatea. Domnului R. i se pare „normal” ca să aibă „tot felul de treburi” în urbea ei, încât să-și întrerupă călătoria pentru câteva zile. Este vorba de o editură și de revista la care colaborează permanent. Se întreabă dacă își dă seama că rămâne mai ales pentru ea. Și intelectualul cu servieta pe genunchi nu are curajul să i-o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
s-ar părea că vor să se angajeze împreună. De fapt, nu mai este vorba de o simplă părere: ca un „bărbat adevărat”, Domnul R. îi cere Teodorei o nouă întâlnire la hotelul unde el „trage” de obicei când își întrerupe călătoria în gara „bătrânei capitale” a Moldovei. De data aceasta, P.H.L. reușește să se țină de promisiune: nu comentează! 30 iunie 2006 Din nou în trenul București-Iași. Am urcat din Vaslui, după ce, începând cu ora 4,30 dimineața, am fost
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
luăm numai cîțiva dintre cei mai buni. Îi spun eu lui Tomiță... lui Sorin... lui... fete nu luăm, că nu le putem căra cu noi prin asemenea chihărăi! Îl mai chemăm pe... Adică de ce să nu luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răspunse nu prea încîntată Ilinca. Luă mărul și-l puse puțin mai apoi în plasa ce i-o ducea Virgil. Bărzăunul se pregătea tocmai să înceapă din nou poanta pe care voia s-o spună de cînd venise, dar fu întrerupt de Nuțu: Nu plecăm, fr-fr-fraților? Că ne-apucă a-amiaza aici! Plecăm, plecăm! spuseră cu toții în același glas și porniră plini de voie bună. Ilinca fu pusă în gardă cu povestea cerbului din pădure, ceea ce motiva lipsa din grup a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ce mi-a spus mama aseară? zise la un moment dat Ilinca, cu destulă reținere în glas. Ce? întrebă Vlad prinzînd-o de braț pentru a o ajuta să treacă peste un trunchi răsturnat. Că... în Peștera Liliecilor... Dar cum, o întrerupse Bărzăunul, tu i-ai spus mamei tale că mergem acolo? Ei, i-am spus, strîmbă Ilinca buzele, cum era să-i spun așa ceva?... Dar am întrebat-o dac-a auzit vreodată de Peștera Liliecilor. Și ce-a răspuns? întrebă Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din vîrful buzelor Ilinca. Unde-n altă parte?... Ce, mai este altă peșteră? Lasă-l pe Bărzăun să-ntrebe, că-i și el om. Tu zi-i înainte, o povățui Vlad uitîndu-se la Bărzăun cu ceafa. Ia nu mă mai întrerupeți! se supără Ilinca. Parc-ați fi niște cațe! Se zice că pe-atunci era un drum numai de oamenii din sat știut, care te ducea la peșteră fără să treci prin glodăria asta, cum trecem noi. Și, uite-așa, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru a-și face mai mult curaj, cum a fost el odată într-o excursie cu școala și cum un coleg de-al său a căzut într-o băltoacă umplîndu-se de noroi din cap pînă-n picioare. Povestirea lui fu însă întreruptă de alt liliac, care trecu fulgerător pe lîngă grup, făcînd-o pe Ilinca să scoată un țipăt de spaimă. Undeva, nu departe de ei, se auziră căzînd mai multe pietre trezind ecouri bizare. Hai să ieșim de-aici! se rugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
iar voi n-aveți decît să faceți ce vreți... Dar țineți minte ce vă spun acum: eu de urcat acolo tot mă urc, chiar de-o fi să zbor ca păsările! Dar tu nu vezi că vorbești nerozii, Ticule? îl întrerupse de data asta Ilinca pierzîndu-și răbdarea. Cine se poate urca la asemenea înălțime? Ce, noi sîntem alpiniști?... Și, dacă nu te superi, te-aș întreba și eu, ca Virgil, pentru ce să ne urcăm? Cine ne poate garanta că găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să rămănem unicate de viață superioară în Universul nostru. Aceasta este hotărărea fermă a Academiei. Profesorul: Ce ați făcut cu roboții rebeli? Evelin: S-au rechemat, care au refuzat i-am defectat și distrus. Pe alte planete evoluția a fost întreruptă de fenomenele cosmice care au distrus condițiile de viață sau chiar planeta și am renunțat. Aurora: Evelin, te privesc și totuși ce ne aseamănă, dar mai ales ce ne deosebește? Evelin: Păi cum vezi: un corp, două picioare, două măini
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
v-am găsit! Aurora: Bine ai venit turistule. Ce ziceți de domnul? Ești întreg? Evelin (face mai multe întoarceri): întreg! Aurora: Au trecut atătea ore și nu știam dacă nu... Evelin: Am ținut tot timpul legătura cu Cosmos. Mi-am întrerupt plimbarea cănd mi-a comunicat Cosmos că sunteți îngrijorați și că ați fi vrut să mă căutați pe străzi sau să dați alarma la pe satelit. Răsete. Aurora: Noi ne facem probleme iar domnul glumește! Ela adu sucul pentru dl.
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care poate învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru Noaptea din complexul sculptural al mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-e drag să dorm și mai mult, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fabulos a plutit prin aer, trecând maiestuos o șuviță căruntă, scăpată din armătura de agrafe, pe după ureche. — Ți-e dor de el? — Nu ca ție. Și iar am tăcut amândoi. Ea a continuat să-și bea ceaiul, fără să-și întrerupă zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată. — De ce m-a ales mama pe mine? M-a izbit vioiciunea privirii aceleia. O țin minte perfect. O privire care s-a repezit într-a mea și mi s-a vârât pe sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nesfîrșite, despre anotimpuri ciudate și ținuturi nemaiîntîlnite. Și era grozav de așezat și incredibil de imparțial. În scurt timp, cuvîntul lui a devenit la fel de ascultat precum cel al marilor noștri înțelepți. Îl veneram. Lupino ascultase fără să îndrăznească a-l întrerupe. Era o relatare zguduitoare și, cumva, părea desprinsă dintr-o poveste pe care-o auzise cîndva. Nu știu de ce, puiandrul simți nevoia să plîngă. Își înăbuși suspinul și întrebă: Și unde este acest înțelept acum? Pe el nu l-ați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
interese contradictorii anihila o atitudine prudentă, dar mai puțin îndemânatică decât a sa nu ar fi putut anihila geloziile care apăreau neîncetat în negocieri". Nici prințul de Orania și nici regele Spaniei nu erau dispuși să trateze. Negocierile au fost întrerupte de mai multe ori, fiind reluate apoi. Ele durau deja de doi ani când Jeannin, care cunoștea puterea cuvintelor, dar și slăbiciunile celor mai puternici oameni, a avut ideea de a înlocui cuvântul "pace" cu noțiunea de "armistițiu de lungă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței. Voia să aibă și ea curajul fluturelui. Să facă ce dorea fără să se gândească că deranjează sau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atracție puternică pe care nu o putea nega. O atrăgea misterul în care se izolase. O atrăgea dorința de a dezlega taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina simți că-i îngheață sângele în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
făcea și găsea de fiecare dată un alt vinovat în povestea ei. Când va învăța să-și asume responsabilitatea pentru gândurile, faptele și stările ei.? Alegea mereu calea cea mai simplă, normal. Soneria stridentă a telefonului o sperie și-i întrerupse șirul gândurilor. Și de când tot spunea că o va schimba cu una mai silențioasă, mai melodioasă... Stătu câteva clipe pe gânduri dacă să răspundă sau nu, căci era sunată cu număr ascuns. Cine și-ar ascunde identitatea dacă intențiile sunt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
doarmă și când se trezește să constate că totul a fost doar un coșmar oribil și să-i mulțumească lui Dumnezeu că nimic nu fusese real. - Domnișoară, am ajuns la destinație. Sau vreți să mergem în altă parte? Taximetristul îi întrerupse șirul gândurilor. Mașina staționa deja. Când ajunsese atât de repede, iar ea nu își dăduse seama? - Îmi cer scuze! Cobor aici. Karina plăti cursa și coborî din mașină. Abia aștepta să ajungă în patul ei și să doarmă. Avea atâta
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
revenea mereu cu noi întrebări, noi necunoscute care o adânceau și mai mult în întunericul căutărilor. Într-una din zilele începutului de toamnă, cerul fu acoperit de câțiva nori de culoare gri, aproape negru. În sfârșit, toamna se hotărâse să întrerupă povestea, care devenise deja prea siropoasă, dintre vară și soare. Karina se hotărî să iasă la o plimbare. Inactivitatea nu făcea altceva decât să-i îndrepte atenția mereu doar spre el. Trebuia să facă ceva care să i-o distragă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu am început...! Nimic nu se începe, totul se continuă. Confuz Carrascal în fața unei așa profundități de om, îi explică de la cap la coadă întreaga istorie a căsătoriei sale și ceea ce proiectează pentru fiul său. Don Fulgencio îl ascultă liniștit, întrerupându-l de două ori cu gestul episcopal pentru a așterne vreun aforism sau a scrie vreun lucru sau niciun lucru anume. Concluzionând expunerea sa, rămâne Carrascal sorbind cu privirea chipul maestrului, simțind că în spatele său are pe Simia sapiens iar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
viu, iar în scena de sfidare omoară cu adevărat pe cel care îi este adversar... a omorî cu adevărat este a omorî pentru totdeauna... îngrozind galeria, și în scena de amor, închipuie-ți dumneata nu vrea să zică nimic... Se întrerupe pentru a scrie un aforism și continuă: Sunt coriști, decoruri, prime și secunde părți, fragmente... Eu, Fulgencio Entrambosmares, am conștiința rolului filosofului pe care Autorul mi l-a repartizat, de filosof extravagant în ochii celor din jur, comic, și mă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]