1,080 matches
-
s-au umplut cu cârpe și amintiri. Veverița din pinul de lângă fereastră îmi urmărea cu ochi umezi gesturile: n-aș fi putut s-o iau cu mine, călătoria era lungă și obositoare. Am plâns sfâșietor. Probabil că Fabia a înțeles întristarea mea și m-a privit rece: știa bine că lacrimile acelea nu erau pentru ea. Plictiseală Dar altceva m-a împins să părăsesc Urbea. A intervenit plictiseala. Brusc. În mod inexplicabil. Din cauza ei, o apăsare imensă și paralizantă pusese stăpânire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
către Iason din Heroide ce începe cu At tibi Colchorum, memini, regina vocavi./ Ars mea cum peteres ut tibi ferret opem. E cea mai gravă dintre toate scrisorile pe care, tânăr îndrăgostit pe-atunci, am scris-o aproape bolnav de întristare, cuprins de un adevărat delir tragic, alegând momentul cel mai tensionat, ca și Euripide, când aceasta află, distrusă, de intenția lui Iason de a se căsători cu Creusa, fiica lui Creon. Medeea se lamentează și se revoltă teribil, atinsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a vieții și a morții. În nici un caz nu ți-e dat să trăiești, dar nici să mori în indiferență. Fiecare individ trebuie să-și răscumpere, într-un fel, șansa de a se fi născut. Aici nașterea e trăită cu întristare; moartea, în schimb, e un moment de bucurie supremă. Când se naște un copil, nu e îngăduit să te bucuri, pentru că nimeni nu știe care va fi soarta lui și, cu atât mai puțin, dacă va fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cale este Menara KL (421 m), În care ne propunem să urcăm pentru vizualiza de la Înălțime orașul. Suntem Într-o stare euforică, aici la Kuala Lumpur, În inima Malaysiei. Cine ar fi crezut vreodată că vom ajunge aici?!! Bucuria unora, Întristarea și indiferența altora! Așa e viața! KUALA LUMPUR Inițial o tabără de minieri care extrăgeau cositorul din jungla malaeziană, bântuită de malarie, situată la confluența râurilor Kelang 675 și Gombak, s-a transformat treptat, În a doua jumătate a secolului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Trebuie să fie trecut de unsprezece... Să mă culc... Ce obosită sunt! Nu mai pot... (șade lângă masă, deschide albumul și dă de portretul lui Chiriac) Ah! Ah! Chiriac! (fredonează Întâia strofă din «Portretul» de G. Sion) « Când ore de-ntristare vor turbura vreodată Frumoasa-Ți inimioară, tu vezi portretul meu, Și crede că eu sufer cu tine deodată, Și c-amândoi atuncea compătimim mereu.»”. Ziței, În acest moment al existenței ei, când ca o amazoană are inițiativă, Îi e străin
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
văzut atunci era o realitate sau o închipuire a minții mele. Mi se părea că în momentul închiderii ferestrelor și-a dezlănțuirii furiilor, Îngeri mari înaripați încercau să pătrundă în cameră, dar neputând trece prin geamuri, ne priveau plini de întristare, din semiîntunericul de afară, apoi geamurile s-au înnegrit. Starea aceasta n-a durat mult. Am fost trântiți și întinși la podea, căpătând lovituri în special la încheieturile mâinilor și picioarelor și lovituri dure la cap și sugrumări. Mi-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scop: demolarea, anularea fizică și compromiterea morală a legionarilor. Oamenii se prăbușeau rând pe rând, mai ales cei bătrâni și bolnavi. Uneori erau duși la infirmerie. În rest se salvau în liniștea și bucuria divină, „Unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”. Fie-le țărâna ușoară, dacă or mai fi avut parte și de mormânt. Lumea e oarbă și astăzi, orbită de actul calomniei, al minciunii și al dezinformării, de frica de a ști altceva decât ceea ce debitează oficial stăpânirea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
împărțea curtea mare a secțiilor. În cea din fața dormitorului aveam libertatea să stăm și noi. Supravegherea era formală și puteam să trecem în cealaltă curte. Neoficial, ciripitorii trebuiau să informeze ce facem, ce discutăm, cine cu cine. Trei dezamăgiri, trei întristări Cei care trecuseră de partea dușmanului și voiau să și dovedească sinceritatea față de stăpân, încercau ultimele atacuri asupra celor veniți de la Zarcă pentru a prinde vreunul în plasa amăgirilor, pentru a-și molcomi conștiința că nu sunt singuri căzuți. Trei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
putem reproșa lui Dumnezeu că nu ne-a împlinit rugăciunea sau lucrarea, deși am voit să facem ceea ce Îi era plăcut, după părerea noastră. Intenția, gândul, strădania noastră, rămân înscrise în Cartea Atotștiinței Lui, adăugându se fiecăruia la bucuria sau întristarea finală, după obiectul slujirii căreia i-au fost dedicate toate actele vieții noastre. Soarta poemelor isihaste În anul cutremurului din 1977 se construiau la poarta Rafinăriei Brazi două cămine muncitorești, cu câte patru etaje, pentru tineri nefamiliști, care nu puteau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
focal al unei istorii zbuciumate. În ultimă instanță, el pare să fie unul dintre ultimii reprezentanți ai secolului al nouăsprezecelea în spirit pașoptist și ai categoriei pe care o vom analiza mai jos: intelectualul est-european. Ceea ce constituie un motiv de întristare: Iorga a fost, așa cum atît de des și cu atîta mîndrie afirma, un "om al secolului al XIX-lea"16. Somerset Maugham scria undeva: "Uneori, un om supraviețuiește timp de o perioadă considerabilă dintr-o epocă în care își avea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de planul semantic al verbului (sintagmei, propoziției)-predicat. Ca predicat sintetic, predicatul narativ se realizează prin: • verbe de acțiune: „Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare.” (M. Eminescu) „Nimic nu înrăiește poate mai mult decât zădărnicia.” (O. Paler) • verbe de percepție (a vedea, a auzi, a simți etc.): „Pribeag, cum sunt, / Mă simt azi cel mai singuratic suflet
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
recomandare metronomică de ) va contrabalansa tendința de rubato, difuzată de imaginea lirică a episodului ulterior, în care motivul cromatic în acorduri de cvintă mărită, proiectat într-un atac legato, cu un sens predominant descendent - metaforă a unui sentiment de „înșelătoare” întristare, și marcat cu En cédant (Cedând) și moqueur (zeflemist), se suprapune unor rezonanțe purtând sugestia pizzicato-ului de contrabas. Analizând versiunile interpretative ale Menestrelilor, Richard Langham Smith amintea despre o interpretare de referință a lui Poulenc, care executa acest preludiu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fi un veșnic motiv de melancolie în care se complace temperamentul meu.” Autoanaliza alimentează suferința și peronajul se complace în starea de nefericire pentru a putea continua analiza proprie și a celor mai apropiate ființe. Orice poate deveni sursă de întristare, iar moartea Irinei e o astfel de sursă, după cum mărturisește cinic eroul: „E drept că de n-ar fi pretextul Irinei, melancolia mea s-ar folosi de un fapt mai umil, de o pasăre moartă, de câteva frunze galbene sau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
după care a mers la Domnul. Teodora trăia, în jurul anului 472, la Alexandria, în Egipt. Părinții au căsătorit-o cu un demnitar și era fericită. Ademenită de un tânăr, a încălcat jurământul fidelității. Văzând că nu poate depăși starea de întristare, și-a luat veșminte bărbătești și s-a dus la o mânăstire de călugări sub numele de Teodor. Invidios pe progresele pocăinței lui Teodor / Teodora, Diavolul l-a învinut de o relație cu o femeie și de nașterea unui copil
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
anul 1968, autorul unei proze de atmosferă de mare finețe și rafinament, în maniera monogatari din perioada Heian (795-1185). Dintre operele lui amintim: Dansatoarea din Izu, O mie de cocori, Vuietul muntelui, Maestrul de Go, Lacul, Descoperirea frumuseții, Frumusețe și întristare, Frumoasele adormite, Kyoto sau tinerii îndrăgostiți din străvechiul oraș imperial. Ca și celelalte opere, Țara zăpezilor, publicată în anul 1948, excelează prin crearea unei atmosfere picturale în care seninătatea contemplării plutește deasupra existenței banale pe care autorul o stilizează cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tot strânge Taie-mi în somn coșmaruri retrăite. Și dacă toate fi-vor întâmplare Sau dacă am un nume nerostit Cântă-mi o doină oarecare Pe clape de pian, trist și-nvechit. Un paradox să-mi fie mâine Adun și întristarea în cuvinte Să-Ți dau din viitorul care vine Doar amintirea trecutului din mine. Mă poartă către nicăieri durerea Mi-e lacrima săracă și averea! CÂNTEC UITAT Petrec momentele uitând de toate Și simt cum cerul e mai jos de
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
bine. De altfel, nu era ea singura din sat atât de săracă... Borșul cu știr era zilnic pe multe mese din casele de pe ulița ei, dacă nu pe toate. Așa au fost vremurile de după război: cu sărăcie, foamete și multă întristare. Poate că Dumnezeu îi va auzi cândva ruga făcută zilnic în genunchi și o va sfătui ce să facă. Și, da! Ruga a fost auzită. Într-o dimineață de vară, când cocoșul cel roșu, singurul de altfel din curte și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Pe măsură ce înțelegea povestirea tânărului ceferist, bunica simțea că i se înmoaie genunchii și nu mai poate sta pe picioare. Cerul dacă s-ar fi despicat în două, uimirea ei nu ar fi fost atât de mare. Valuri de bucurie, de întristare și de speranță păreau că se învolburează sub broboada bătrânei , amețind-o. Știa că nu poate oferi mai mult Murei, dar vocea din inima ei îi striga: nu poți să te îndepărtezi de acest copil, este iubirea purtată în suflet
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
fost epoci în istorie când chezășuirea aceasta s-a plătit cu viața) aserțiuni neverificate experimental, neaprobate pe căile simțirii. Credința în textele pauline e mai ales apropiată de alte trei elemente: libertatea (opusă robiei), duhul (opus literei) și bucuria (opusă întristării). Câtuși de puțin de fapte categorice, semne univoce și fenomene vizuale imperative. Credința se identifică, așadar, cu ceea ce Pascal, Kierkegaard și existențialiștii aveau să numească risc, pariu, aventură; Andre Gide, act gratuit; Henri Bremond, poezie pură. Un act nemotivat!"37
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fost epoci în istorie când chezășuirea aceasta s-a plătit în viață) aserțiuni neverificate experimental, neprobate pe căile simțirii. Credința în textele pauline e mai ales apropiată de alte trei elemente: libertatea (opusă robiei), duhul (opus literei) și bucuria (opusă întristării)". Se pare că doar o astfel de asumare a credinței a putut determina convertirea petrecută în temnițele comuniste, urmată de intrarea în monahism, călugărirea fiind, de altfel, semnul suprem al asumării profunde a creștinismului de către acest erudit. Deși aparținând altei
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu greu l-aș fi acceptat în urmă cu patru decenii cînd am început să scriu despre Bacovia: acela că, în afară de fratele ziarist și scriitor, singurul sprijin al poetului a fost Agatha, privită de malițioși doar ca o sursă a întristărilor sale. Bacovia - îmi dau seama acum - a cumpănit bine cînd a scris în „Doină”: „Și cum stau de supărat,/Chiar de toate m-am lăsat... / Numai tu m-ai sprijinit/ Și, în lume,/<Iar> vorbit...” 5) Vecin cu Isis N-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sa e, de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui mondial. O lume din ce în ce mai egoistă, mai venală, mai cinică. Jovialității, entuziasmului, generozității i-au urmat, de fiecare dată, decepția, întristarea. Dezamăgit, îmbătrînit sufletește, Caragiale moare departe de țară, în „exil”. Asaltat pretimpuriu de aceleași stări, Bacovia trăiește în „exilul interior”, căci „exil” e cînd te lovești de incomprehensiunea celorlalți și ești, o lungă vreme, marginalizat. în opera lui Caragiale și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
își au originea în astfel de situații. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, mărturisește că a alcătuit Istorie a prea puternicilor înpărați othomani, pentru că, exilat la Nicopole, era lipsit „dă toate trecerile dă vreme cele veselitoare dă suflet, și afundatu în valul întristărilor”. în consecință, încearcă să se „mîngîie cu această osteneală”, a scrisului. La București, în confort și în mijlocul unei societăți petrecărețe, probabil n-ar fi făcut o. La cele ce-am spus despre „absență”, adaug și această vorbă a unui francez
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trebuie să ai în vedere cât de fragil este un copil. Asta nu înseamnă că îl poți lua cu tine într-o călătorie printre subiecte delicate și frumoase. El are dreptul să trăiască diferite emoții în timpul unui spectacol: râs, plâns, întristare, bucurie, teamă, furie. Toate la un loc într-un singur spectacol!"287 Discursul a fost rostit cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului de păpuși de către Sirppa Sivori-Asp, din Finlanda. Ea este o personalitate marcantă în lumea teatrului de păpuși, fiind
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
lași uitate, Pe altele le pui în cărți. Lucrurile se îndreaptă, Nu-s motive pentru tângă: El și-a rupt doar mâna dreaptă, Dar scrie cu mâna stângă. Chiar și stânga de și-ar frânge, Tot nu-i vreme de-ntristare: Autorul nu se plânge Cât mai are și picioare.
La Costache Ostap by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84175_a_85500]